Recurs. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 c. pr. civ. Judecător incompatibil în apel.

Decizie 1539/F din 12.09.2006


Recurs. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ. Judecător incompatibil în apel.

C. pr. civ. –  art. 24 alin. 1, art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 5

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. pr. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,

 complet specializat pentru cauze de familie şi minori,

decizia nr. 1539/F din 12 septembrie 2006

Prin decizia civilă nr. 1539 din 12 septembrie 2006 Curtea a admis recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva deciziei civile nr. 317 din 12 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, a casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.

Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 5700 din 11 aprilie 2001 Judecătoria Timişoara a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P. D în contradictoriu cu pârâtul S. D., a dispus sistarea proprietăţii comune a părţilor asupra imobilului în cauză, dobândit prin contribuţia exclusivă a reclamantei, prin atribuirea acestui bun reclamantei, fără sultă.

Prin respingerea apelului declarat de pârâţi, Tribunalul Timiş, prin decizia civilă nr. 177 din 23 februarie 2005, a confirmat soluţia primei instanţe.

Tribunalul a reţinut că apelul pârâţilor apare ca inadmisibil, deoarece citarea pârâtului S. D., care era în viaţă la data pronunţării sentinţei, s-a făcut cu respectarea art. 95 C. pr. civ., iar apelanţii, în calitate de descendenţi ai pârâtului S. D. decedat, au declarat apelul la câteva luni după decesul autorului lor şi la peste trei ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 2102 din 15 septembrie 2005 Curtea de Apel Timişoara a  admis recursul pârâţilor, a casat decizia tribunalului şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.

S-a reţinut că moştenitorii pârâtului au făcut dovada că procedura de  citare cu autorul lor nu a fost legal îndeplinită, iar după decesul acestuia nu au avut cunoştinţă de soluţia instanţei pentru a-şi valorifica pretinsele drepturi, astfel că, pentru a se asigura contradictorialitatea procesului şi garanţiile privind dreptul la apărare, se impune casarea deciziei recurate şi rejudecarea apelului.

Rejudecând apelul, tribunalul a apreciat că cererea de repunere în termenul de apel este întemeiată deoarece reclamanta a indicat cu rea-credinţă la prima instanţă domiciliul necunoscut al pârâtului. Drept urmare, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că pârâtul a fost citat legal, că a încetat din viaţă la circa trei ani după pronunţarea hotărârii şi că la rejudecarea cauzei după casare a participat acelaşi judecător, care s-a pronunţat asupra apelului înainte de casarea cu trimitere, acesta fiind incompatibil în raport de  dispoziţiile art. 24 C. pr. civ.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. pr. civ.

Analizând recursul, Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. pr. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte  la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.

La judecarea cauzei în apel a participat doamna judecător A. S. , iar după casare apelul acelaşi judecător a făcut parte din completul de judecată.

Pentru a fi incompatibil judecătorul trebuie să fi pronunţat o hotărâre prin care de dezleagă o problemă litigioasă de natură să dezinvestească instanţa.

În speţă, în primul apel s-a considerat că cererea de repunere în termenul de apel nu este întemeiată, astfel că doamna judecător a devenit incompatibilă şi mai putea să rejudece apelul şi să reţină o situaţie contrară.

În baza acestor considerente, Curtea apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 312 alin. 5 C. pr. civ. se impune admiterea recursului declarat de reclamantă.