Camera preliminară

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Indice alfabetic: Drept procesual penal

Temei de drept: C.proc.pen., art. 342-347

1. Audierea unui martor în lipsa avocatului inculpatului, care nu a fost încunoştinţat cu privire la audiere, nu atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 C.proc.pen. nu orice încălcare a dispoziţiilor legale atrage incidenţa sancţiunii excluderii probei. Din dispoziţiile art. 102 alin. (2) şi (3) C.proc.pen. rezultă că sancţiunea excluderii probei este strâns legată de incidenţa nulităţii. Probele pot fi excluse dacă actul prin care s-au dispus sau prin care acestea au fost administrate este lovit de nulitate absolută sau relativă. Omisiunea încunoştinţării avocatului nu reprezintă un caz de nulitate absolută, astfel cum se sugerează în considerentele încheierilor contestate iar incidenţa nulităţii relative este condiţionată, conform art. 282 alin. (1)-(3) C.proc.pen., şi de existenţa cumulativă a unui interes procesual propriu al inculpatului în respectarea acelei dispoziţii, a unei vătămări efective aduse caracterului echitabil al procesului şi, în fine, a unei anumite gravităţi a vătămării, care să reclame anularea actelor ca unic remediu pentru înlăturarea sa. Absenţa avocaţilor inculpaţilor de la efectuarea unor acte procedurale nu are semnificaţia privării absolute de dreptul la apărare, câtă vreme, contestatorii au avut posibilitatea reală, concretă, de a cunoaşte conţinutul actelor procedurale, inclusiv a celor efectuate în absenţa apărătorilor şi de a solicita readministrarea acelor declaraţii apreciate relevante în consolidarea poziţiei ori strategiei de apărare.

2. Chiar în ipoteza în care s-ar fi probat omisiunea organului judiciar de a aduce la cunoştinţa martorului AG, fratele inculpatului ARC, dreptul prev. de art. 117 alin. 1 lit. a C.proc.pen., nu excluderea probei ar fi fost sancţiunea procesuală specifică, ci doar imposibilitatea ca martorului să-i poată fi angajată virtuala răspundere penală în raport cu infracţiunea de mărturie mincinoasă.

3. Ceea ce este în discuţie, din perspectiva Curţii, este criteriul proporţiei neregularităţilor semnalate în economia ansamblului activităţilor de urmărire penală şi al gravităţii şi impactului acestora asupra esenţei drepturilor fundamentale ale inculpaţilor, examen din perspectiva căruia se constată că nicidecum aceste neregularităţi nu pot fi considerate suficient de grave, covârşitoare ca volum şi cu un impact atât de dirimant încât să determine o sancţiune atât de gravă, judecătorul de primă cameră preliminară atribuind în mod nejustificat acestor neregularităţi cele mai drastice sancţiuni, respectiv excluderea probelor şi restituirea cauzei la parchet, neluând în considerare caracterul remediabil al încălcărilor legii procesual-penale în fazele ulterioare ale procedurii, extinzând în mod forţat aplicarea unor principii jurisprudenţiale convenţionale într-o situaţie în care acestea nu sunt incidente, faţă de caracterul remediabil al încălcărilor semnalate, faţă de aspectul global al procedurii în funcţie de care se analizează cerinţa echitabilităţii acesteia.

Domenii speta

Spete similare