Deşi din cuprinsul art. 114 lit. b din oug nr. 195/2002 rezultă că permisul de conducere al titularului care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute expres în textul de lege menţionat, printr...

Decizie 894/R din 14.12.2011


Deşi din cuprinsul art. 114 lit. b din OUG nr. 195/2002 rezultă că permisul de conducere al titularului care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute expres în textul de lege menţionat, printre care şi ce prevăzută de art. 87 alin 1, 2, 4 şi 5 din OUG 195/2002, se anulează, atributul anulării permisului nu aparţine instanţei ci, potrivit art. 203 alin 1 lit. a din H. G. 1391/2006 şefului serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase  definitive dispuse de o instanţă din România. Ori în acest context judecătorul fondului a comis un exces de putere, atunci când a anulat  permisul de conducere al inculpatului trecând în domeniul altei puteri constituite în stat, pronunţând sub acest aspect o hotărâre nelegală.

Prin sentinţa penală nr. 89/17.03.2011 pronunţată de către Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. 24/338/2011 a fost condamnat în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320? Cod procedură penală inculpatul L.D.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată s-a  anulat permisul de conducere la rămânerea definitiva a hotărârii.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1  Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală recunoscând săvârşirea faptei, iar în faza de judecată a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320? Cod procedură penală.

 Admiţând aplicarea acestei proceduri, prima instanţă a stabilit pe baza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală următoarea situaţie de fapt:

În data de 13.03.2010, în jurul orei 22,00 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului marca Volkswagen Bora cu numărul de înmatriculare BV-10-… pe strada Principala din Poiana Mărului, fiind oprit de un echipaj de poliţie; testat cu alcooltestul, s-a constatat că acesta prezenta o concentraţie de 0.59 g/l alcool pur în aerul expirat, iar în urma recoltării de probe biologice s-a stabilit o concentraţie de 1.45 g/l alcool pur în sânge la ora 22.35 şi de 1.3 g/l alcool pur în sânge la ora 23.35.

În drept, prima instanţă a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 13.03.2010, în jurul orei 22,00 a condus autoturismul marca Volkswagen Bora cu numărul de înmatriculare BV-10-… pe strada Principala din Poiana Mărului, având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa de fond a arătat că a avut în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv dispoziţiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce şi persoana acestuia.

Instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunii raportat atât la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influenţa alcoolului, cât şi la nivelul alcoolemiei inculpatului, conform probei de sânge recoltate în data de 13.03.2010. Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului atitudinea sa, respectiv recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, făcând totodată aplicarea art. 320? alin. 7 Cod procedură penală relativ la limitele de pedeapsă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 alin. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat şi, raportat la persoana acestuia şi la atitudinea de recunoaştere a săvârşirii faptei, s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare.

 Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea ei sub aspectul dispoziţiei instanţei de anulare a permisului de conducere al inculpatului L.D.A. la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

În dezvoltarea motivelor de recurs  parchetul a arătat că în mod eronat instanţa de fond a dispus în temeiul art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată anularea permisului de conducere al inculpatului L.D.A. la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare deşi aceasta este o măsură administrativă care în conformitate cu prevederile art. 114  şi art. 203 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată se dispune de şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti definitive, dispuse de o instanţă din România,  nefiind atributul instanţei de judecată.

Analizând, în aplicarea  dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală,  sentinţa recurată sub toate aspectele, pe baza tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a stabilit, pe baza materialului probator administrat în etapa urmăririi penale o corectă stare de fapt, recunoscută de inculpat constând în aceea că la data de 13.03.2010, în jurul orei 22,00 inculpatul L.D.A. a condus autoturismul marca Volkswagen Bora cu numărul de înmatriculare BV-10-… pe strada Principală din Poiana Mărului, având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge ( 1.45 g/l alcool pur în sânge la ora 22.35 şi 1.3 g/l alcool pur în sânge la ora 23.35 ).

De asemenea, s-a reţinut  în mod corect de către instanţă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru această infracţiune.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanţă a avut în vedere atât dispoziţiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală cât şi cele ale art. 72 Cod penal, stabilind în baza criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare care corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.

În ceea ce priveşte însă anularea permisului de conducere al inculpatului L.D.A. de către instanţa de fond, Curtea constată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 19  Cod procedură penală că sentinţa penală atacată este criticabilă.

Deşi din cuprinsul art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă că permisul de conducere al titularului care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute expres în textul de lege menţionat, printre care şi cea prevăzută de art. 87 alin 1, 2, 4 şi 5 din O.U.G. 195/2002, se anulează, atributul anulării permisului nu aparţine instanţei ci, potrivit art. 203 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 1391/2006 şefului serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti de condamnare rămasă  definitivă dispusă de o instanţă din România.

Ori în acest context judecătorul fondului a comis un exces de putere, atunci când a anulat  permisul de conducere al inculpatului trecând în domeniul altei puteri constituite în stat, pronunţând sub acest aspect o hotărâre nelegală.

Faţă de aceste considerente, văzând că în speţă este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 19 Cod procedură penală, instanţa de recurs va admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală recursul promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti împotriva sentinţei penale nr. 89/17.03.2011 pronunţată de către Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. 24/338/2010,  pe care o va casa  relativ la dispoziţia de anulare a permisului de conducere al inculpatului L.D.A..

Rejudecând cauza în aceste limite se va înlătura dispoziţia privind anularea de către instanţă, în baza art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 a permisului de conducere al inculpatului.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie şi se va plăti Baroului Braşov suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu  în cauză pentru inculpat, sumă ce se include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

(Decizia penală nr. 894/R din  14 decembrie 2011 – N H)