Raport de prepuşenie. Calitatea procesuală pasivă, în calitatea de comitent, a Ministrului Apărării Naţionale în litigiile promovate de victimele evenimentelor din decembrie 1989 sau moştenitorii lor.
C. civ. – art. 1000 alin. 1 şi 3
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, să-l repare.
Art. 1000 alin. 1 C. civ. prevede că suntem, de asemenea, responsabili şi de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde, iar aliniatul trei al aceluiaşi articol stipulează că răspund comitenţii pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.
În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect acordarea de despăgubiri victimelor din decembrie 1989 sau moştenitorilor lor, chiar dacă nu au fost identificaţi militarii aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, care au săvârşit fapta ilicită.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1669 din 21septembrie 2006
Prin decizia civilă nr. 318 din 12 aprilie 2006, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de reclamantul G.E., în contradictoriu cu pârâtul intimat M.A.N., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, Judecătoria Timişoara, cu motivarea că în mod greşit prima instanţă a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, câtă vreme din rezoluţia Parchetului Militar Craiova a rezultat că fiul reclamantei a fost ucis de prepuşii pârâtului, pe timp de noapte şi sub psihoza elementelor teroriste.
Această situaţie a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, care, prin decizia civilă nr. 1669 din 21 septembrie 2006, a respins recursul pârâtului M.A.N.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a stabilit că soluţia pronunţată de instanţa de apel este în concordanţă cu rezoluţia Parchetului Miliar din care rezultă că autorul uciderii fiului reclamantei este un militar din cadrul unităţii militare situată pe strada C. din Craiova.
Instanţa de recurs a mai avut în vedere că, din analiza art. 1000 alin. 3 C. civ., rezultă că pentru antrenarea răspunderii comitentului trebuie să fie întrunite două condiţii speciale, şi anume: existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus, în cadrul funcţiilor încredinţate de către comitent.
Astfel, s-a apreciat că raportul de prepuşenie este un raport de subordonare, de autoritate, în baza căruia comitenţii dau ordine pe care prepuşii sunt obligaţi să le îndeplinească, iar pentru angajarea răspunderii comitentului este necesar ca raportul de prepuşenie să existe în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile de către prepus, fapta ilicită a prepusului să aibă o legătură directă cu funcţia încredinţată şi prepusul să acţioneze în interesul comitentului şi cu respectarea ordinelor şi instrucţiunilor date de comitent, condiţii care sunt îndeplinite în speţă.
Curtea de Apel Suceava
Răspunderea civilă delictuală. Acordarea dobânzilor legale. Momentul de la care încep să curgă în cazul stabilirii prejudiciului pe cale judecătorească.
Judecătoria Iași
RASPUNDEREA PARINTILOR CA PARTI RESPONSABILE CIVILMENTE IN PROCESUL PENAL. CONDITII. ACHIESARE.
Curtea de Apel Oradea
RĂSPUNDEREA SOLIDARĂ
Tribunalul București
Răspundere civilă delictuală. Pretenţii
Tribunalul Prahova
Despăgubiri pentru propretarii terenurilor al căror subsol a fost afectat prin orice lucrări de interes public; dovada unui prejudiciu