Autoritate de lucru judecat. Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat o contestaţie formulată în temeiul Legii nr.10/2001. Consecinţe.

În condiţiile în care printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a soluţionat o contestaţie formulată în temeiul Legii nr.10/2001 şi s-a dispus obligarea unităţii deţinătoare să emită dispoziţia privind oferta de acordare a  despăgubirilor băneşti pentru construcţiile în litigiu, această obligaţie de a face nu  poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, în speţă unitatea deţinătoare.

Pentru sancţionarea unui astfel de refuz reclamanta are la îndemână prevederile art. 5803 Cod procedură civilă, neputând supune unei noi dezbateri judiciare pretenţii care au format obiectul unei alte judecăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1372/12 octombrie 2007, Tribunalul Mureş a respins cererea formulată de B.S.T.E. în contradictoriu cu pârâta Societatea Agricolă O.S..

În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului înscris în C.F. 336 S., nr.top.14/4 şi 15/4 sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii 10/2001, însă aceeaşi solicitare a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 385/2004 a Tribunalului Mureş, intrată în puterea lucrului judecat, instanţa fiind oprită a reanaliza în fond pretenţiile privind  restituirea în natură a acestui teren.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea acţiunii formulate şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 22.434 mp., precum şi la acordarea despăgubirilor corespunzătoare construcţiilor demolate.

În motivarea căii de atac, a arătat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, date fiind modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 247/2005, reiterând, cu privire la starea de fapt, aspectele invocate în cuprinsul cererii adresate primei instanţe, precum şi refuzul pârâtei de a se conforma hotărârii judecătoreşti anterioare (sentinţa civilă nr. 385/2004) şi notificărilor formulate.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv consacrat de art. 294 – 295 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, în baza următoarelor considerente:

Prin Hotărârea nr.1/22 octombrie 2001, pârâta a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a suprafeţei de 1015 mp., din terenul  înscris în C.F. nr. 336 S., nr. top 14/4 şi 15/4 , împreună cu un grajd în suprafaţă construită de 365,08 mp.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 322/18 martie 2002, emisă de Primarul comunei S., reclamantei i-a mai fost restituită din acelaşi teren suprafaţa de 4500 mp.

Prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. 3280/2002 al Tribunalului Mureş, reclamanta a solicitat modificarea parţială a Hotărârii nr. 1/2001 şi a Dispoziţiei nr. 322/2002, prin restituirea în natură a diferenţei  de 26.934 mp. teren, precum şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru construcţiile demolate, şi terenul pentru care s-au emis titluri de proprietate în favoarea altor persoane. În cauză a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 385/2 aprilie 2004, adoptându-se următoarea soluţie:

- s-a respins petitul referitor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 26.934 mp înscrisă în C.F. 336 S. nr. top 14/4, 15/4 către contestatoare;

- s-a respins petitul referitor la plata către contestatoare a sumei de 224.340.000 lei cu titlul de despăgubiri băneşti pentru terenul identificat mai sus;

- s-a respins petitul referitor la obligarea intimatei Societatea Agricolă O.S. de a plăti contestatoarei suma de 2.293.326.435 lei cu titlu de despăgubiri băneşti pentru construcţii;

- a fost obligată intimata Societatea Agricolă "O." S. să emită dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti privind construcţiile în litigiu.

Reclamanta nu a atacat în justiţie hotărârea menţionată, astfel că efectele acesteia au intrat în puterea lucrului judecat, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Din cuprinsul considerentelor respectivei hotărâri judecătoreşti reiese că pretenţiile vizând  restituirea în natură a terenului şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru diferenţa atribuită unor terţe persoane a fost respinsă în baza prevederilor art. 8 din Legea nr.10/2001, reţinându-se că terenul revendicat este supus regimului juridic reglementat prin legile fondului funciar. În ceea ce priveşte despăgubirile băneşti solicitate pentru construcţii,  cuantificate de reclamantă la suma de 2.293.326.435 lei, s-a reţinut că acestea urmează a fi stabilite conform prevederilor art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001, iar nu potrivit  metodei de calcul prezentate de reclamantă, astfel că pârâta a fost obligată să procedeze la emiterea dispoziţiei cuprinzând oferta de acordare a  despăgubirilor băneşti.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta îşi manifestă nemulţumirea tocmai pentru refuzul pârâtei de a emite dispoziţia cuprinzând oferta de despăgubiri băneşti, deci pentru refuzul executării unei obligaţii de a face cuprinsă într-o hotărâre judecătorească, obligaţie care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul – în speţă pârâta Societatea Agricolă O.S.. Or, pentru sancţionarea unui astfel de refuz, reclamanta are la îndemână prevederile  art. 5803 Cod procedură civilă, neputând supune  unei noi dezbateri judiciare pretenţii care au  format obiectul unei alte judecăţi.

De asemenea, este îndreptăţită a urma procedura administrativă reglementată prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 – privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Comisia Centrală constituită în acest scop  procedând fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ( care poate fi atacat în justiţie, conform prevederilor art. 19-20 din acelaşi titlu), fie la emiterea unei decizii de restituire în natură, în situaţia în care, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabileşte că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură. ( art. 21 – Titlul VII al  Legii nr. 247/2005).

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanţă a apreciat în mod corect asupra netemeiniciei cererii reclamantei, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, a procedat la respingerea apelului.

Domenii speta

Spete similare