Fond funciar - modificare titlu de proprietate

Dosar nr. XXX/217/2010 fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din data de 15 mai 2012

Decizia nr. 417 R

Pe rol pronunţarea asupra recursului civil declarat de reclamanţii recurenţi C. G. M. şi C. G. I. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi  A. M.,  Comisia locală de fond funciar Păltiniş şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 923 din 29.09.2011  pronunţată în dosarul nr. XXX/217/2010 al Judecătoriei Darabani, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 10 mai 2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie şi când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Darabani sub nr. XXX/217/2010, reclamanţii C. G. M. şi C. G. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii A. M.,  Comisia locală de fond funciar Păltiniş şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani:

a) modificarea titlului de proprietate nr.XXXXX/22.11.1997 emis pe numele  A. M. de C.J.S.D.P.T. Botoşani, în sensul ca suprafaţa de 1.800 m.p. teren din parcela  înregistrată la litera X, nr.crt.X, tarlaua X, nr. parcelă XXX/X– ce măsoară 2.247 m.p. arabil, din acest titlu, să fie radiată;

 b) modificarea  titlului de proprietate nr.XXXXXX/14.08.1995 emis pe numele reclamanţilor C. G. I.şi C. G. M., în sensul ca  suprafaţa de 1.800 m.p. radiată din titlul de proprietate nr.XXXXX/1997 să fie trecută, înregistrată la litera X, intravilan, arabil, în titlul lor de proprietate;

 c) modificarea titlului de proprietate  nr.XXXXXX/1995 emis pe numele C. G. I. şi C. G. M., în sensul radierii suprafaţei de  1.656 m.p. indicată la litera X, extravilan, nr.crt.X, păşune, din tarlaua X, parcela XX/X/X de 1.656 m.p., având vecinătăţile  indicate în acest titlu de proprietate şi a includerii acestei parcele din titlul de proprietate nr. XXXXX/1997 emis pe numele  A. M., la lit. X, extravilan.

Reclamanţii au arătat că, în baza Legii nr.18/1991, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,79 ha teren agricol pe raza comunei Păltiniş, jud.Botoşani, în  calitate de moştenitori  ai defuncţilor părinţi  C. G. si E. , fiind eliberat titlul de proprietate nr.XXXXXX/14.08.1995.

Comisia locală a refuzat  fără nicio justificare  să le dea şi diferenţa de  1.800 m.p., şi, fără a avea acordul lor  le-a trecut  în titlul de proprietate  p.c. nr. XX/X/X în suprafaţă de  1.656 m.p. păşune, părinţii lor neavând  niciodată teren pe acel amplasament.

Ulterior, au aflat că  terenul lor grădină  a fost atribuit pârâtului  A. M. , vecinul lor, care nu a avut niciodată teren  pe acel amplasament. Acestuia i s-a reconstituit  dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de  435 m.p., pe care se află amplasată casa lui  şi i s-a constituit  dreptul de proprietate pentru suprafaţa de  4.565 m.p., din care:  2.247 m.p.  arabil extravilan în parcela XXX/X, din această parcelă suprafaţa de 1.800 m.p. este proprietatea lor,  atribuită ilegal pârâtului.

Reclamanţii au înţeles să facă dovada  dreptului pretins cu extrasul din Registrul agricol din perioada  1959 – 1961 pentru familia  C. G. si E. şi cu contractul de vânzare cumpărare nr.XX/20 iunie 1945 înregistrat la Judecătoria  Mixtă Darabani prin care, P. I. N. P.(bunica lor) i-a vândut fiicei sale  E. I. N. P.(mama lor),  „ suprafaţa de  20 prăjini sau 35 ari şi 80 centiari pământ loc de casă şi grădină dimpreună cu una casă ţărănească”,  imobil situat în vatra satului Ivancăuţi, com. Păltiniş, jud. Dorohoi.

Pârâtul A. M.  a depus la dosar întâmpinare, solicitând  respingerea acţiunii pentru următoarele motive:

Nu deţine teren  pe proprietatea părinţilor reclamanţilor, iar suprafaţa de 1.800 m.p. este parte integrală  din grădina casei sale, care însumează , în total,  3.529 m.p., din care, 435 m.p. reprezintă construcţii,  fapt ce rezultă din titlul de proprietate.

Acest teren  a aparţinut , de drept, familiei P. V. şi P. E., care l-au ţinut până la colectivizare, după care, potrivit legilor din acea perioadă, l-au folosit ca şi lot ajutător, lucru evidenţiat  în registrul agricol, pe rolul din anii 1959 – 1963 şi în evidenţele  fostului C.A.P.

P. V. a decedat înainte de anul 1989, soţia sa, P. E., rămânând moştenitoare  pe toate bunurile, fără să existe alţi pretendenţi la moştenire, în condiţiile în care aceştia nu au avut copii.

În anul  1983 numita P. E. se recăsătoreşte  şi vinde casa cu 250 m.p. numitei P. M. , iar grădina îi revine , ca lot ajutător,  acesteia din urmă.

În anul 1984 pârâtul A. M. a cumpărat casa sus-menţionată, revenindu-i, în acelaşi timp, şi grădina,  ca lot ajutător, întrucât atât el, cât şi soţia sa, au fost angajaţii fostului C.A.P. şi, prin urmare, aveau dreptul  la 0,30 ha, lot ajutător.

După anul 1989, proprietara de drept, P. E., nu a revendicat acest teren, întrucât pârâtul şi soţia sa au convenit  a-i plăti contravaloarea  în produse (lapte, ouă, brânză, miei).

Când a intrat în vigoare Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, numita P. E. nu a dorit să reconstituie acest teren, lăsând posibilitatea  pârâtului şi soţiei acestuia de a-l deţine şi, cum aceştia din urmă  aveau dreptul la o suprafaţă de 0,50 ha teren agricol, deoarece au lucrat la fostul C.A.P., Comisia Locală de fond funciar  Păltiniş  a acordat-o acestora, adică 0.34 ha, diferenţa de 0,16 ha fiind în extravilan. Astfel, pârâtul a devenit proprietar cu titlul de proprietate nr.XXXXX/2.11.1997.

 Din anul 1984 şi până în prezent, posesia  pârâtului a fost  continuă, netulburată şi publică.

 Din anul 1997 este exercitată ca  proprietate în temeiul unui just titlu.

 Potrivit Codului Civil Român, în articolele  1846 şi 1847 sunt prevăzute toate aceste condiţii sus-menţionate, pârâtul considerând că se încadrează  exact , putând uza de uzucapiunea de 10-20 ani.

 În toţi aceşti ani, timp în care a deţinut acest teren, nimeni nu l-a revendicat, nicicând, cu acte legale. Tatăl reclamanţilor, C. G., în timpul vieţii sale, nu a pretins  niciodată  că acest teren al fi al său. Din contră, arată pârâtul că, au  trăit în „bună pace şi prietenie ” cu acesta, necertându-se niciodată.

 O relaţie bună a avut-o pârâtul  cu reclamantul C. G. I., ajutându-se mereu la treburi, iar copiii pârâtului  l-au iubit şi respectat mereu.

 Mai menţionează pârâtul că, din probele învederate de către reclamanţi, în motivarea acţiunii lor în instanţă, nu reiese că cei 1.800 m.p. ar fi în grădina  acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 923/29.09.2011, Judecătoria Darabani a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în anul 1962, familia P. V.  şi E. figurează înscrişi  cu 0,36 ha  grădină, la fel ca şi familia C. G. si E., cele 2 grădini fiind vecine.

Din declaraţia martorului S. C. , de 83 de ani, rezultă că terenul în litigiu a fost vândut  lui P. I. de către T. I.. P. I. a făcut casă pe acest teren fiului său, P. V.,  având suprafaţa de 15-20 ari.  Acest teren se învecina cu H. C. la apus, V. V. şi I. P., la răsărit,  în faţă Drum sătesc  şi în spate, M.  N.. Martorul a mai precizat că soţia  lui, E.,  s-a recăsătorit cu un anume „Jalbă”, din Păltiniş, casa şi terenul fiind vândute  lui A. O. – soţia pârâtului A. M..

Instanţa a reţinut declaraţia martorului C. M., care este în relaţie de interes cu reclamanţii, arendând de la aceştia terenul  pe care şi-a construit casa.

Terenul intravilan înscris în titlul de proprietate  nr.XXXXX/22.02.1997, emis pe numele pârâtului A. M., provine de la P. V.  E. , care a avut 0.11 ha grădină şi s-a încărcat cu suprafaţa de 0,18 ha  de la P. P. .

Din raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert T. C., rezultă următoarea situaţie de fapt:

Terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr.XXXXX/22.02.1997, emis pe numele pârâtului A. M., provine de la P. V. E., care a avut 0,11 ha grădină şi s-a încărcat cu suprafaţa de 0,18 ha  de la P. P..

P. E., soţia lui P. V., nu a mai revendicat niciodată terenul grădină.

În urma  ridicării topografice, terenul „La scara”, care apărea în rolul vechi cu suprafaţa de 0,69 ha  , este înscris în titlul de proprietate  emis pe numele reclamanţilor numai în suprafaţă de 0,54 ha – p.c. XXX/XX extravilan, diferenţa de 0,15 ha  nu este trecută în titlul de proprietate, deşi această suprafaţă  este identificată  în p.c.XXX, care este în continuitatea parcelei cadastrale XXX/XX teren intravilan şi este  liberă de sarcini.

Din întâmpinarea comisiei locale de fond funciar din 31.03.2011,instanţa de fond a reţinut că reclamanţilor  li se poate pune la dispoziţie  suprafaţa de 0,18 ha teren în p.c.XXX, teren ce se află în intravilanul comunei Păltiniş, jud. Botoşani.

Cu privire la suprafaţa de 1.656 m.p. din p.c.XX/X/X înscrisă în titlul de proprietate nr.XXXXXX/1998, Comisia locală a precizat că aceasta reprezintă  compensare pentru diferenţa  de la locul denumit „La scară”(în titlul de proprietate fiind înscrisă doar suprafaţa de 0,54 ha) şi a propus modificarea  titlului de proprietate  emis pe numele reclamanţilor , în sensul radierii suprafeţei de 1.656 m.p. din p.c. XX/X/X şi înscrierea, în locul acesteia,  a suprafeţei de 1.656 m.p. în p.c.XXX, ce este în continuarea  p.c.XXX/XX şi este înscrisă în adeverinţa  nr.999/1998 la locul numit „La scară”, care este liberă de sarcini  şi ar fi aparţinut părinţilor reclamanţilor.

Ţinând cont de întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este nefondată, urmând a o respinge, reclamanţii nefăcând dovada că suprafaţa  pe care o solicită din titlul de proprietate al pârâtului le-ar aparţine de drept, nerezultând că terenul din actul de vindere cumpărare din 20 iunie 1945 este acelaşi sau se suprapune cu terenul înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului.

Împotriva sentinţei civile nr. 923/29.09.2011, reclamanţii C. G. M. şi C. G. I. au declarat recurs în termen legal, solicitând casarea sentinţei ca neîntemeiată şi nelegală şi admiterea acţiunii pe care au formulat-o.

Recurenţii au criticat sentinţa instanţei de fond întrucât la stabilirea situaţiei de fapt aceasta nu a avut în vedere declaraţia martorului C. M., reţinând în mod neîntemeiat că martorul şi-ar fi construit casa pe terenul arendat de la reclamanţi.

Or acest aspect este nedovedit şi nereal, întrucât martorul şi-a construit casa înainte de anul 1989, când terenurile erau proprietate CAP, iar potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 nici autorului lor, C. G., şi nici lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul pe care el îşi are gospodăria.

Atât timp cât martorul a depus jurământul şi i s-a adus la cunoştinţă că mărturia mincinoasă se pedepseşte cu închisoarea, instanţa era obligată să ia în considerare această declaraţie, din care rezultă că terenul deţinut de pârât şi trecut pe titlul lui de proprietate a fost până în anul 1962 proprietatea lui C. G. si E. şi nu a lui P. V. şi E..

Recurenţii au arătat şi că din raportul de expertiză rezultă că terenul grădină a cărui înregistrare cer să se  facă în titlul lor de proprietate şi denumit „teren în litigiu” este delimitat pe pct. 41, 42, 43, 44, 23, 22 şi 41 are o suprafaţă de 1800 m.p. şi este schiţat în planul de situaţie din Anexa nr. 2.

Iar instanţa trebuia să constate că această suprafaţă este rezultatul ridicării topografice „La scară”, terenul figurând în rolul agricol vechi cu suprafaţa de 0,69 ha, din care în titlul lor de proprietate figurează doar 0,54 ha.

Este clar, lipsit de echivoc faptul că în schimbul acestei diferenţe de teren comisia comunală le-a atribuit în echivalenţă parcela de 1656 m.p. păşune indicată la  lit. c din acţiune şi a cărei radiere au cerut-o din titlul lor de proprietate.

Nici într-un caz acest teren nu se regăseşte în parcela nr. XXX ce s-ar afla în prelungirea parcelei nr. XXX/XX, aşa cum motivează instanţa, reţinând atât concluziile expertului cât şi ale comisiei locale exprimate în întâmpinare.

Recurenţii au susţinut că expertul nici în concluzii dar nici în planul de situaţie din Anexa nr. 1 nu indică p.c. XXX. În acest plan se regăsesc doar două parcele, respectiv P.C. XXX/XX – 4906 m.p. şi P.C. 268/1 -494 m.p.

Recurenţii au criticat şi reţinerea de către instanţa de fond a faptului că ei ar fi refuzat înlocuirea parcelei XX/X/X de 1656 m.p. cu alt teren, pe baza afirmaţiilor incorecte ale pârâtului A. M. şi ale comisiei locale – ultimele motivate de faptul că soţia pârâtului a fost salariata Primăriei Păltiniş, obţinând constituirea dreptului de proprietate pe un teren ce a fost parţial proprietatea părinţilor recurenţilor.

Un alt motiv pentru care recurenţii au criticat sentinţa este faptul că instanţa nu a analizat obiectul acţiunii în lumina temeiului de drept pe care l-au indicat, respectiv art. III alin. 1 lit. a, pct. i şi lit. c din Legea 169/1997.

Dacă ar fi analizat aceste texte de lege nu putea să ajungă la concluzia că terenul înscris în T.P. XXXXX provine din rolul lui P. V. E. „ care a avut 0,11 ha grădină şi s-a încărcat cu 0,18 ha de la P. P..”

„ A se încărca” nu înseamnă că a devenit şi proprietarul acelui teren pentru că nu se menţionează nici un act juridic translativ de proprietate sau alte drepturi reale.

Intenţia instanţei a fost să scoată în evidenţă că terenul nu a fost proprietatea autorilor lor, că a fost a lui P. E. care nu l-a revendicat şi în consecinţă a rămas la dispoziţia comisiei comunale drept rezervă.

Deşi nici instanţa nu motivează dar nici comisia locală nu precizează, această rezervă de teren i-a fost atribuită pârâtului cu titlul de constituire drept de proprietate.

În loc ca instanţa să analizeze cu temeinicie şi contractul de vânzare-cumpărare nr. XX/20 iunie 1945 înregistrat la Judecătoria Mixtă Darabani şi să stabilească că a fost proprietatea mamei lor până în anul 1962, a concluzionat fără temei că „nerezultând că terenul din actul de vindere-cumpărare din 20 iunie 1945 este acelaşi sau se suprapune cu terenul înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului.”

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă  şi art. 277 Cod procedură civilă.

Intimatul A. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea recursului ca nefundat, întrucât sentinţa recurată a fost pronunţată în baza probelor administrate în cauză.

Intimatul a susţinut că diferenţa de 0,15 ha din suprafaţa de 0,69 ha înscrisă în rolul lui C. G.  în tarlaua „la scară” este ocupată cu casa, anexele şi grădina martorului C. M. – care a declarat că lucrează în arendă teren, aflat în continuarea grădinii sale.

Realitatea este însă că martorul a cumpărat acest teren de la reclamantul C. G. M., însă nu cu acte notariale, aşa încât depoziţia acestuia a fost influenţată de reclamanţi.

Cât priveşte martorul S. C., acesta este rudă cu reclamanţii ceea ce face că mărturia sa să fie părtinitoare.

Intimatul a susţinut şi că terenul în litigiu face parte din grădina de 0,36 ha, ce a fost proprietatea  P. E. şi a rămas la dispoziţia comisiei comunale întrucât aceasta nu a dorit să-şi reconstituie dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Cât priveşte reclamanţii, aceştia şi-au reconstituit în totalitate terenurile părinţilor în anul 1991 iar în urma decesului tatălui lor, C. G., au dezbătut succesiunea pentru casă şi cele 0,36 ha teren grădină, înscris în actul de vânzare-cumpărare, astfel încât proprietatea lor este în concordanţă cu actele prezentate. Intimatul a remarcat şi faptul că recurenţii au pornit litigiul la o lună după decesul proprietarei P. E., deşi şi-au reconstituit dreptul de proprietate în anul 1991 şi nu au pretins timp de 20 de ani că terenul în litigiu le-ar aparţine.

Nici una dintre părţi nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.

Recursul declarat în cauză este  nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.

Deşi legea de procedură civilă nu stabileşte o ierarhizare a probelor, toate fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului, nu se poate nega faptul că pentru stabilirea situaţiei de fapt dedusă judecăţii analiza  probatorului porneşte de la înscrisuri, mai ales dacă acestea sunt anterioare oricărui proces, întrucât oferă garanţii de sinceritate şi exactitate, sunt uşor de păstrat şi greu alterabile prin scurgerea timpului.

În acest context, în situaţia în care pentru dovedirea pretenţiilor lor, părţile sunt în măsură să se folosească de înscrisuri – cum este şi cazul în pricina de faţă – declaraţiile martorilor sunt evaluate în raport de înscrisurile cauzei. Aceasta întrucât în aprecierea probei prin declaraţiilor martorilor trebuie stabilită mai întâi sinceritatea acestora – fiind luate în considerare aspecte ca interesul martorului în proces, afecţiunea sau duşmănia dintre martor şi una dintre părţi, izvorul informaţiilor martorului – şi apoi în ce măsură depoziţiile acestora reflectă realitatea.

În acest fel a procedat şi instanţa de fond, care a stabilit că martorul Ceică Mihai este în relaţie de interes cu reclamanţii, arendând de la aceştia terenul pe care şi-a construit casa.

Prin cererea de recurs, reclamanţii au criticat înlăturarea declaraţiei acestui martor de către prima instanţă , fără a depune însă la dosar înscrisuri care să facă proba contrară celor reţinute în sentinţa atacată, respectiv dovada proprietăţii terenului pe care martorul şi-a construit casa, chiar dacă acest fapt a avut loc înainte de 1989.

Or, în lipsa unor asemenea probe, critica recurenţilor cu acest obiect este neîntemeiată, din declaraţia martorului C., raportul de expertiză şi întâmpinarea comisiei locale rezultând că terenul aferent casei martorului face parte din terenul de 0,69 ha, situat în parcela „ La scară” şi înscris în rolul agricol al autorului reclamanţilor. De asemenea, că în titlul de proprietate nr. XXXXXX/1995 emis pe numele reclamanţilor, a fost înscrisă pe vechiul amplasament al suprafeţei de 0,69 ha, doar suprafaţa de 0,54 ha, în p.c. XXX/XX, învecinată la sud cu „C. M.”.

Contrar pretenţiei recurenţilor din recurs, nu se poate reţine că suprafaţa în litigiu de 1800 m.p. – şi identificată de expert în Anexa nr. 2 a raportului de expertiză în parcela cadastrală XXX/X– ar fi cea situată în parcela „La scară” şi neacordată lor pe vechiul amplasament.

Aceasta întrucât menţiunea din rolul agricol al autorului reclamanţilor determină concluzia existenţei unui trup de teren în suprafaţă de 0,69 ha,  în tarlaua „ La scară”; prin urmare diferenţa de 0,15 ha ar trebui să se găsească în continuarea suprafeţei de 0,54 ha deja înscrisă în titlu, în parcela cadastrală XXX/XX. Această diferenţă nu se poate regăsi în vecinătatea terenului de 3686 m.p. deţinut de reclamanţi în pc XXX, XXX/X şi XXX/X, întrucât prin totalizarea celor două suprafeţe ar rezulta doar 5486 m.p., şi nu 6900 m.p.

În plus, această suprafaţă de 3686 m.p. este cea cumpărată de autoarea reclamanţilor prin actul de vindere-cumpărare din 20 iunie 1945 şi învecinată conform acestuia cu P. V., N. M., şoseaua şi V. V., întrucât acestea sunt şi în prezent vecinătăţile acestui teren.

Iar vecinătatea acestui teren cu P. V. confirmă susţinerile pârâtului A. M., conform cărora terenul ce i s-a constituit în proprietate reprezintă vechiul amplasament al familiei P. V. şi E., suprafaţa de 1800 m.p. învecinându-se cu terenul aferent casei ce provine de la aceştia (casa fiind cumpărată de la P. E. - văduvă la acel moment – de către P. M.  şi apoi de către familia pârâtului).

Contrar opiniei recurenţilor, constituirea dreptului de proprietate pentru pârâtul A. M., realizată prin titlul de proprietate nr. XXXXX/1997, nu este lovită de nulitate absolută, nefiind încălcate nici una din cele două dispoziţii ale Legii nr. 169/1997 invocate în cererea de recurs.

Aceasta întrucât art. III alin. 1lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 are în vedere actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au predat teren la CAP, or atribuirea terenului către pârât s-a făcut prin constituirea dreptului de proprietate.

Iar art. III alin. 1 lit. c din aceeaşi lege sancţionează „actele de reconstituire sau de constituie a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege”.

Însă, în cauză, terenul constituit în proprietate pârâtului nu era revendicat de fostul proprietar, întrucât conform registrului agricol acesta era P. V., respectiv P. E., iar aceştia nu au solicitat acest teren.

În plus, reclamanţii nu au dovedit că până la formularea prezentei acţiuni, ar fi emis pretenţii asupra acestei suprafeţe, deşi titlul lor de proprietate a fost eliberat în anul 1995 iar cel al pârâtului în anul 1997.

În consecinţă, faţă de ansamblul celor ce preced, prezentul recurs va fi respins ca nefondat, hotărârea instanţei de fond cuprinzând motivele pe care se sprijină în concordanţă cu natura pricinii şi fiind dată cu aplicarea corectă a legii de drept material.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. G. M., cu domiciliul în comuna Broscăuţi, jud. Botoşani şi C. G. I., cu domiciliul în sat Ivăncăuţi, comuna Păltiniş, jud. Botoşani, în contradictoriu cu intimaţii A. M.  cu domiciliul în sat/com. Păltiniş, jud. Botoşani, Comisia locală de fond funciar Păltiniş şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 923/29.09.2011 a Judecătoriei Darabani, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 mai 2012.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTORI, GREFIER,

7

Domenii speta

Spete similare