Procedura insolvenţei. Angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere Art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere se poate face potrivit legii numai la solicitrea practicianului în insolvenţă, judecătorul-sindic neputându-se investi din oficiu.

In situaţia în care administratorul judiciar sau lichidatorul omite să indice în raport persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului ori dacă nu formulează acţiunea prevăzută de art. 138 alin.l şi răspunderea persoanelor respective ameninţă să se prescrie comitetul creditorilor poate solicita judecătorului-sindic să fie autorizat să formuleze acţiunea.

C.A.Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. 175 din 14 februarie 2007

Prin sentinţa nr. 525 din 10.11.2006, Tribunalul Prahova, prin judecătorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar SC C C SRL şi a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC P. SA Ciorani în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri şi responsabilităţi conform art. 136 din acelaşi act normativ şi notificarea hotărârii participanţilor interesaţi, conform art. 135 din legea insolvenţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AVAS Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct.9 C.pr.civilă, în sensul că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp. art. 138 din Legea 85/2006, fiind evident că debitoarea a fost lipsită de lichidităţi, tocmai pentru că a fost administrată cu rea credinţă sau neglijenţă, iar Statul Român reprezentat de AVAS a suferit un prejudiciu reprezentat de creanţa înscrisă la masa credală, iar judecătorul sindic avea obligaţia să antreneze răspunderea persoanelor responsabile.

A mai învederat recurenta, că existenţa certă a pagubei s-a stabilit prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăţi, iar prev. art. 138 din Legea 85/2006, privind angajarea răspunderii administratorilor sau organelor de conducere, nu conţin în mod explicit cerinţa culpei sau a greşelii acestora, ceea ce vine să sublinieze regimul agravant al răspunderii speciale a acestor membrii ai organelor de conducere, existând mijloace corespunzătoare pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.

S-a mai susţinut că responsabilitatea civilă a administratorilor este subsidiară şi indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală, atât pentru daunum emergens cât şi pentru lucrum cessans, pentru toţi administratorii în funcţie la data încetării plăţilor sau persoanele din conducerea debitoarei, care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori, obligaţia subzistând dacă situaţia care a condus la insuficienţa activului a luat naştere în timpul exercitării mandatelor lor,

solicitându-se admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul angajării răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.

Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia;

Recurenta-creditoare A VAS Bucureşti, nu a formulat o cerere de angajare a răspunderii administratorilor societăţii debitoare, asupra căreia judecătorul sindic desemnat să instrumenteze procedura falimentului intimatei - debitoare SC P SA Ciorani să se pronunţe, potrivit atribuţiilor ce -i reveneau în baza dispoziţiilor art. 11 lit.g din Legea 85/2006, şi conform principiilor generale de procedură instituite prin art. 129(6) C.pr.civilă potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Nici celălalt creditor DGFP Prahova înscris în tabelul creditorilor nu a formulat o asemenea cerere, astfel încât neexistând alţi creditori, în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei, după valorificarea bunurilor existente în patrimoniul acesteia, conform prev. art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenţei.

Pe de altă parte, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar de la filele 189 şi 223 dosar fond, rezultă că starea de insolvenţă a debitoarei s-a datorat unor cauze obiective, reprezentate de seceta prelungită, îngheţ şi temperaturi excesiv de scăzute, sub limita de rezistenţă a plantelor, procesele verbale de constatare a pierderilor provocate de calamităţi naturale confirmând la nivelul anului 2002 o pierdere de 87 % pe suprafaţa de 101 ha. cultură de grâu şi 100 % pe suprafaţa de 50 ha. cultură floarea soarelui, iar în anul 2003, 13 ha. cu cultură de grâu au fost afectate în proporţie de 100 %, 67 ha. în proporţie de 30 % şi 67 ha. cu culturi de floarea soarelui au fost afectate în proporţie de 100 %.

Pe baza verificărilor efectuate lichidatorul a concluzionat că pierderile din calamităţi au condus societatea la insolvenţă, datorită lipsei resurselor financiare, neexistând persoane vinovate, în sensul disp. art. 138 din Legea 85/2006.

Prin urmare, în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei, după valorificarea bunurilor acesteia, neexistând nici cerere şi nici motive pentru atragerea răspunderii administratorilor sau organelor de conducere pentru pasivul societăţii, în baza art. 138 din Legea 85/2006.

Domenii speta

Spete similare