Pedeapsa complementara. Aplicare obligatorie. Conditii

3.Pedeapsa complementara. Aplicare obligatorie. Conditii.

Potrivit art.197 alin.3 din Codul penal, pedeapsa este închisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Totodata, conform art.65 alin.1 din Codul penal, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, cum este în speta, sunt incidente dispozitiile art.65 alin.3 din acelasi cod, potrivit carora conditia aratata în alin.1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinita.

Decizia penala nr.6/A/29.01.2008

(dosar nr.1671/111/2006)

Tribunalul Bihor, prin sentinta penala nr.279 din 05.10.2007, în baza art. 197 alin.3  Cod penal cu aplicarea art.74 si 76 Cod penal, a condamnat pe inculpatul A. L la o pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 - 64 lit.a, teza II lit.b, d si e Cod penal.

În baza art.86/1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 Cod penal, a obligat pe inculpat sa respecte pe durata termenului de încercare masurile de supraveghere prev. de alin.1 lit.a,b,c,d si alin.3 lit.b si d din acelasi articol si anume : sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor pentru verificarea respectarii masurilor de supraveghere si unde sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta; alin.3 lit.b - sa nu schimbe domiciliul decât în conditiile fixate de Serviciul de probatiune de pe lânga Tribunalul Bihor; lit.d - sa nu intre în legatura cu partea vatamata M. R.

În baza art.359 Cod procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.86/4 Cod penal.

În baza art.71 alin.4 Cod penal, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestului preventiv de la 25 ianuarie 2006 la 16 februarie 2006.

În baza art.14 si urmatoarele si art.346 Cod procedura penala, a obligat pe inculpat la 20.000 lei daune morale în favoarea partii civile M. R., prin reprezentant legal M. R.

În baza art.189 Cod procedura penala, onorariul avocatului din oficiu, P. F. în suma de 100 lei conform delegatiei 6176/2 noiembrie 2006 s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justitiei.

În baza art. 191 Cod procedura penala, a obligat pe inculpat la 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca, în seara zilei de 23 ianuarie 2006, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a dus la locuinta partii vatamate M. R., în vârsta de 11 ani, pentru a cere tigari de la fratele ei, însa aceasta fiind singura acasa, a întretinut un raport sexual normal protejat cu ea, fara violente fizice din partea vreunuia dintre ei, dupa care a aruncat prezervativul  în soba din camera si a parasit locuinta.

Aceasta stare de fapt este sustinuta atât de inculpat cât si de partea vatamata, existând însa contradictii cu privire la modul în care s-a desfasurat infractiunea.

Pe de o parte, inculpatul a declarat ca nu a agresat-o pe partea vatamata, ci aceasta i-a cerut sa întretina relatii sexuale cu ea, însa el a refuzat, iar pe de alta parte, partea vatamata declara ca în seara zilei de 23 ianuarie 2006 l-a gasit pe inculpat în camera mare si când i-a spus ca mama ei nu este acasa, acesta a aruncat-o pe pat, i-a pus mâna la gura, a dezbracat-o si a violat-o amenintând-o ca o omoara daca spune cuiva, apoi s-a îmbracat si a plecat.

Partea vatamata precizeaza ca inculpatul i-a smuls hainele dar acestea nu au fost rupte si ca l-a zgâriat pe fata, dar nu avea unghiile mari ca sa se vada. Mai arata ca nu a fost lovita de inculpat si nici anterior inculpatul nu a bruscat-o sau lovit-o, purtându-se frumos cu ea - nu stie sigur daca inculpatul a folosit prezervativul dar "numai de la el putea sa fie" si stie ca a umblat la soba dar nu si ce a facut acolo.

Raportul de expertiza medico-legala din 8 martie 2006 concluzioneaza ca minora M. R. I. prezinta o dezvoltare fizica si neuropsihica corespunzatoare vârstei si ca eventualul acord pe care l-a dat pentru întretinerea unui contact sexual a fost realizat în conditiile în care ea nu a putut aprecia corect sensul si consecintele gestului incriminat, minora neavând discernamântul format.

Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica din 2 februarie 2006 concluzioneaza ca inculpatul nu sufera de boala psihica si are discernamântul pastrat.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere circumstantele comiterii faptei, consecintele acesteia si persoana inculpatului care are reale perspective de reintegrare în societate, traind într-un mediu afectiv pozitiv si având o familie organizata, nu are antecedente penale si regreta fapta comisa.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, partea civila M. R. si inculpatul A. Ludovic.

Parchetul a criticat hotarârea primei instante ca nelegala prin omisiunea acesteia de a aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza II, lit.b, d, e din Codul penal, în speta fiind îndeplinite conditiile prevazute de art.65 alin.2 si 3 Cod penal.

Partea vatamata a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotarârii atacate, în latura penala, condamnarea inculpatului la o pedeapsa just individualizata cu executare în regim privativ de libertate pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art.197 alin.3 din Codul penal, fata de gravitatea infractiunii savârsite, vârsta partii vatamate, de faptul ca inculpatul a constrâns-o pe aceasta sa întretina raporturi sexuale cu el.

În latura civila a solicitat obligarea inculpatului la plata despagubirilor materiale în suma de 5.000 lei, constând în cheltuielile efectuate dupa savârsirea faptei cu medicamente, consultatii medicale si la plata unei sume de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

Inculpatul, prezent la dezbateri, a aratat ca îsi retrage apelul declarat.

Examinând hotarârea atacata prin prisma apelurilor declarate de parchet si partea civila M. L., cât si din oficiu, potrivit dispozitiilor art.371 alin.2 din Codul de procedura penala si art.378 din acelasi cod, curtea a constatat ca aceasta este nelegala si netemeinica în ce privesc criticile aduse de parchet astfel ca a admis apelul declarat de parchet si a respins apelul declarat de partea civila M. L.

Potrivit art.197 alin.3 din Codul penal, pedeapsa este închisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Totodata, conform art.65 alin.1 din Codul penal, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, cum este în speta, sunt incidente dispozitiile art.65 alin.3 din acelasi cod, potrivit carora conditia aratata în alin.1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinita.

Or, omitând aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 din Codul penal, în situatia în care pedeapsa principala este mai mare de 2 ani, respectiv 4 ani închisoare, instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica.

Prin urmare, curtea în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penala, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor si a desfiintat hotarârea primei instante în sensul ca, în conformitate cu dispozitiile art.65 alin.2 din Codul penal, a aplicat inculpatului A. L. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza II, lit.b, d si e din Codul penal pe o durata de 2 ani dupa considerarea ca executata a pedepsei de 4 ani închisoare aplicata în conditiile art.86/1 din Codul penal.

Cu privire la apelul declarat de partea civila, curtea a retinut urmatoarele :

Din analiza obiectiva a probelor dosarului rezulta justetea concluziei instantei de fond relativ la existenta si vinovatia inculpatului si în egala masura, evidentiaza caracterul adecvat al pedepsei aplicate.

Fata de modul de concepere si executare a faptei, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, regreta fapta, este tânar, pâna la data savârsirii faptei a avut o conduita ireprosabila, lucreaza la o societate câstigându-si existenta prin munca, s-a apreciat ca aplicarea unei pedepse în conditiile art.86/1 din Codul penal este în masura sa atinga scopul preventiv si educativ atribuit de lege.

De altfel, aspectele reliefate mai sus privind persoana inculpatului configureaza, cel putin pâna în momentul savârsirii faptei, un profil pozitiv a inculpatului care permite concluzia potrivit careia acesta dispune de aptitudini care sa îi permita reeducarea si constientizarea rezultatului negativ al faptei lui prin executarea unei pedepse în conditiile art.86/1 din Codul penal, asigurându-se totodata eficienta functionala a acesteia.

În ce priveste solicitarea partii civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, s-a considerat ca aceasta este neîntemeiata, daunele materiale solicitate nefiind dovedite.

Cu privire la daunele morale, s-a retinut ca suma acordata de partea civila cu titlu de daune morale este în masura sa compenseze suferintele provocate acesteia în urma savârsirii infractiunii de catre inculpat, astfel încât nu se justifica majorarea acestora.

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedura penala, curtea a respins apelul declarat de partea civila M. R.

Examinând apelul inculpatului potrivit dispozitiilor procesual penale în vigoare s-a constatat ca, din dispozitiile art.369 alin.1 din Codul de procedura penala, rezulta ca pâna la închiderea dezbaterilor oricare dintre parti îsi poate retrage apelul declarat.

În speta, s-a constatat ca inculpatul, cu respectarea prevederilor mentionate mai sus, a facut cunoscut instantei ca îsi retrage apelul.

Fata de aceasta situatie, vazând prevederile art.369 alin.1 din Codul de procedura penala, curtea a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.

Domenii speta

Spete similare