Violul; tentativă; desistarea; încadrarea juridică a faptei; Lipsirea de libertate în mod ilegal; delimitarea elementelor infracţiunii de actele necesare realizării infracţiunii de viol.

 Prin rechizitoriul emis la data de 22.09.2010 in dosarul penal nr. 334/P/2010, Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor minori: C.C.V. si B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tentativă de viol prev. şi ped. de art. 20, 21 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal şi art. 204 Cod penal;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi a retinut in fapt ca inculpatii C.C.V. si B.M., minori în vârstă de 17 ani, în după-amiaza zilei de 21.02.2010, au imobilizat-o şi au transportat-o câteva zeci de metri pe partea vătămată A.P., în vârstă de 11 ani, după care au legat-o de un par din grajdul casei în care locuia învinuitul C. (situată în satul G., comuna I.N.), au dezbrăcat-o de la brâu în jos şi au lovit-o, cu intenţia de a întreţine raporturi sexuale anale, actele sexuale nefiind consumate datorită fugii victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, şi de tentativă de viol prev. de art. 20, art. 21 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal, art. 204 Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

In cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatii C.C.V. si B.M., care au adoptat pozitii procesuale oscilante, de recunoastere partiala si nuantata a comiterii faptelor puse in sarcina lor prin actul de sesizare.

Partea vatamata minora A.P., prin reprezentantii sai legali, nu s-a constituit parte civila in procesul penal. Actiunea civila a fost pusa in miscare si exercitata din oficiu, coform dispotiilor art. 17 Cod procedura penala.

Inculpatii C.C.V. si B.M., in exercitarea dreptului lor la aparare au solicitat instantei incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri si a probei testimoniale pentru stabilirea circumstantelor lor personale.

 Instanta, deliberand asupra cererii formulate, a incuviintat-o, considerand probele pertinenete, concludente si utile pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

Instanta, deliberand asupra ansamblului materialului probator administrat in cauza, retine:

In fapt, inculpatul C.C.V. este născut la data de 21.02.1983 si locuieste impreuna cu familia in localitatea G., comuna I.N., judeţul Iaşi. El este cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei CC si C. Pana in februarie 2010 , mama inculpatului a lucrat la K. Pascani, asigurând singurul venit stabil al familiei. Din luna martie 2010, C.C. a plecat in străinătate, in prezent lucrând ca menajera in Italia. C.C.V. a abandonat cursurile şcolare după absolvirea a opt clase, refuzând in mod categoric o noua forma de şcolarizare. Părinţii au manifestat dezinteres vădit sub acest aspect , dar si sub aspectul preocupărilor generale ale minorului. Atât tatăl , cat si inculpatul sunt consumatori obişnuiţi de alcool , C.C.V. fiind interesat de obţinerea unor venituri ocazionale din agricultura pentru obţinerea banilor proprii necesari procurării băuturilor alcoolice si diverselor distracţii. In aceste condiţii factorii de risc evidenţiaţi mai sus: consumul de alcool , lipsa mamei , lipsa preocupărilor părinţilor pentru preocupările si nevoile emoţionale ale copilului , anturajul cu influenta negativa au avut o influenta nefasta asupra evoluţiei ca individ a inculpatului.

 Inculpatul B.M. este născut la data de 13.09.1992 si locuieşte in localitatea G., comuna I.N., judeţul Iaşi, impreuna cu părinţii B.C. si A. El este singurul copil al familiei, veniturile acesteia fiind modeste compuse din pensia C.A.P a mamei. Tatal este consumator cronic de alcool, aspect ce generează conflicte in cadrul familiei. Minorul a abandonat cursurile şcolare in clasa a IX-a, cursuri începute la S.A.M. Tg Frumos, invocând lipsa sa de interes fata de şcoala in favoarea activităţilor lucrative. Minorul a sfidat constant supravegherea si autoritatea parentala, refuzând sa spună unde se deplasează, cu cine si in ce scop. B.M. este consumator frecvent de alcool, ingerarea de băuturi alcoolice determinând accese violente din partea sa. Minorul a mai fost cercetat penal sub aspectul infracţiunii de tentativa de omor, fiind cunoscut organelor de politie din localitate pentru impulsivitatea sa, in special fata de copiii mai mici ca vârsta, sub influenta băuturilor alcoolice. In aceste condiţii factorii de risc evidenţiaţi mai sus: consumul de alcool , lipsa de supraveghere din partea mamei care este grav bolnava, lipsa preocupărilor părinţilor pentru preocupările si nevoile emoţionale ale copilului, anturajul cu influenta negativa au avut o influenta nefasta asupra evoluţiei ca individ a inculpatului.

 Inculpaţii C.C.V. si B.M., sunt prieteni, fiind legaţi de absenteismul şcolar din ultimii ani de şcoala, de consumul de alcool si de activităţile lucrative comuna prestate. Inculpaţii nu au primit educaţie sexuala, părinţii considerându-i prea mici. In prezent, inculpaţii C.C.V. si B.M. sunt majori si isi petrec impreuna o buna parte a timpului lor.

 În dimineaţa zilei de duminică, 21 februarie 2010, inculpatul C.C.V. care împlinea 17 ani (născut la data de 21.02.1993), a hotărât să îşi serbeze ziua de naştere, sens în care l-a invitat la el acasă pe inculpatul B.M., mai mare cu 5 luni, unde au consumat împreună circa 4 litri de bere. În jurul orei 1400, cei doi inculpaţi s-au dus la magazinul din localitatea de domiciliu – sat G., comuna I.N., judeţul Iaşi, pentru a mai cumpăra de băut, iar la întoarcere l-au observat în drum pe minorul A.P. În această împrejurare, inculpatului C.C.V. i-a venit ideea de a întreţine raporturi sexuale anale cu minorul A.P. şi i-a propus inculpatului B.M. să participe la viol, iniţiativa celui dintâi fiind acceptată de cel de-al doilea inculpat.

Partea vătămată A.P., minor în vârstă de 11 ani (născut la data de 18.06.1998), din satul G., comuna I.N., judeţul Iaşi, se afla în drum, în preajma locuinţei vecinului L.D. din localitate, în jurul orei 1430, în aşteptarea vărului său L.B., cu care dorea să se joace.

Partea vătămată A.P. îi cunoştea pe inculpaţi şi se temea de aceştia (întrucât şi cu alte ocazii „s-au mai luat de el”), astfel că, atunci când inculpaţii minori C.C.V. si B.M. s-au apropiat, şi-a dat seama că sunt în stare de ebrietate şi s-a gândit că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Când aceştia i-au propus să îi însoţească acasă la inculpatul C.C.V. care a şi scos o sfoară din buzunar, a realizat că se află în primejdie şi a fugit spre un deal. Ambii inculpaţi au pornit în urmărirea victimei, pe care au reuşit să o prindă, după care inculpatul C.C.V. i-a prins mâinile la spate şi i le-a legat cu sfoară, cu ajutorul inculpatului B.M. Partea vătămată A.P. a strigat după ajutor şi a refuzat să îi urmeze la locuinţa inculpatului C.C.V. împrejurare în care inculpatul C. l-a prins de sub braţe, iar inculpatul B. de picioare şi astfel l-au luat pe sus şi l-au transportat până acasă la primul învinuit, pe o distanţă de câteva zeci de metri. Inculpaţii au pătruns în curtea locuinţei printr-o spărtură în gardul din spini, după care l-au pus jos pe minorul de 11 ani şi l-au târât, ţinându-l fiecare de câte o mână, până în grajdul gospodăriei inculpatului C.C.V.

În tot acest timp partea vătămată A.P. a strigat după ajutor şi a opus rezistenţă, dar nu a fost auzit de nimeni, fiind vorba de o zonă izolată, cu case nelocuite, iar inculpatul C. i-a şi acoperit gura cu mâna.

În grajd, inculpatul C.C.V. i-a dezlegat mâinile de la spate şi i le-a legat din nou, de această dată în faţă şi de un par înfipt în sol, iar din cauza dimensiunii stâlpului de lemn de care era legată (circa 1 metru), partea vătămată a fost nevoită să stea în genunchi. După imobilizarea victimei inculpatul C.C.V. i-a dat jos pantalonii de trening şi chiloţii şi a descălţat-o de pantofi. În acest moment, atât inculpatul C.C.V. cât şi inculpatul B.M. i-au spus victimei minore că vor să întreţină raporturi sexuale anale cu ea. Întrucât partea vătămată se zbătea pentru a se elibera, plângea şi cerea să fie lăsat în pace, inculpaţii C.C.V. si B.M. au lovit-o de mai multe ori cu palmele, pumnii si picioarele peste corp, iar inculpatul C. a plesnit-o de câteva ori cu un bici peste picioare. Pentru a înfrânge rezistenţa victimei, inculpatul C.C.V. a scos un briceag cu buton, căruia i-a acţionat mecanismul deschizându-i lama şi cu acesta l-a ameninţat pe minor spunându-i că, în cazul în care fuge, îl vor prinde şi îl vor bate, iar dacă va spune cuiva ce i s-a întâmplat îl vor omorî.

Inculpaţilor li s-a făcut sete după efortul depus, aşa că s-au dus în casă ca să mai bea nişte bere, iar la plecare au închis şi au asigurat uşile de la grajd.

Profitând de absenţa temporară a inculpaţilor, partea vătămată a reuşit să desfacă sfoara cu care fusese legat, a trecut printr-o gaură din peretele grajdului în coteţul porcilor, apoi a escaladat un geam şi a fugit prin grădină dezbrăcat (deşi hainele se aflau jos în apropiere, de spaimă minorul nu a mai stat să se îmbrace), găsindu-şi refugiul în locuinţa unchiului său L.D. Când a ieşit din grajd, partea vătămată a fost observată de către inculpatul C., care a pornit în urmărirea sa, însă nu a mai reuşit să o prindă.

În casa unchiului său, unde a ajuns în jurul orei 1530 (s-a uitat la ceas), partea vătămată A.P. a găsit-o pe sora sa A.A., în vârstă de 9 ani şi pe verişorii săi, L.B., în vârstă de 9 ani şi L.I., în vârstă de 6 ani, care l-au văzut că este dezbrăcat de la brâu în jos şi l-au întrebat ce s-a întâmplat. Partea vătămată a luat de la sora sa o pereche de pantaloni (aceasta fiind îmbrăcată cu doua perechi) şi, de frică, a rămas în locuinţa respectivă până mai târziu, când a venit un frate mai mare, care l-a însoţit acasă în siguranţă. Iniţial victima nu a povestit nimic din cele petrecute, întrucât i-a fost ruşine, dar sora sa A.A. a spus tot ce aflase fratelui său A.Ş.I., în vârstă de 13 ani, iar acesta la rândul său i-a relatat tot ce se întâmplase tatălui lor, A.T., care a sesizat organele de poliţie în ziua următore.

Situaţia de fapt astfel reţinuta rezulta din analiza coroborata a declaraţiilor inculpaţilor coroborate cu cele ale partii vătămate si tatălui acesteia, cu aspectele consemnate in procesele-verbale întocmite de organele de politie, dar si cu depoziţiile martorilor audiaţi si înscrisurile de puse la dosarul cauzei.

Situaţia familiala generala si profilul moral al inculpaţilor rezulta cu prisosinţa din referatele de evaluare sociala întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi sub nr. 105/08.04.2010 si 110/20.04.2010 si din referatele de ancheta sociala emise de primăria Comunei I.N. (36-41 si 50-58 din dosarul de urmărire penala), dar si din înscrisurile depuse de inculpaţi (filele 42-53 dosarul Tribunalului Iaşi). Din aceleaşi documente rezulta si ezitările inculpaţilor in declararea parţiala a adevărului faptic, oscilaţiile acestora, minimalizarea importantei si conştientizarea dificila a consecinţelor propriilor fapte.

Instanţa retine ca declaraţiile inculpaţilor date in faza urmăririi penale reflecta adevărul, acestea coroborându-se in conformitate cu dispoziţiile art. 69 Cod procedura penala, atât intre ele, dar si cu ansamblul materialului probator administrat in cauza. In fata instanţei de judecata, inculpaţii C.C.V. si B.M. au încercat sa disimuleze adevărul, sub aparenta unei glume nevinovate asupra partii vătămate pe care ar fi găsit-o in curtea familiei C. jucându-se si de care ar fi dorit doar sa rada. Confruntaţi cu declaraţiile date in faza urmăririi penale, inculpaţii C.C.V. si B.M. au recunoscut ca faptele s-au petrecut aşa cum au fost relatate la 23 februarie 2010 , in prezenta reprezentanţilor legali ai minorilor si la data de 09.09.2010 când cei doi inculpaţi au fost asistaţi chiar de aparitorul lor ales. În cursul acestor declaraţii, inculpaţii C.C.V. si B.M. au prezentat versiunea declarată şi de partea vătămată, recunoscând au aplicat amândoi lovituri părţii vătămate A.P. în pofidă faptului că acesta se zbătea şi plângea, că au adoptat împreună hotărârea de a întreţine acte sexuale anale cu partea vătămată în pofida refuzului său, scop în care au transportat-o în magazie, au legat-o şi au lovit-o, dezbrăcând-o de haine şi lipsind-o de libertatea de a se deplasa în conformitate cu propria voinţă un interval de timp, actele sexuale nefiind realizate întrucât profitând de lipsa lor temporară din şură partea vătămată a fugit. Ambii inculpaţi au relatat că la propunerea inculpatului C. au stabilit de comun acord „să-l violeze„ pe A.P., scop în care l-au ameninţat cu bătaia, obligându-l să se deplaseze forţat în magazia familiei C., unde, după ce i-au comunicat că vor întreţine cu el raport sexual anal, inculpatul B. l-a imobilizat , iar coinculpatul C. l-a legat cu „ mâinile în faţă „ de un par de la ieslea grajdului ; ambii inculpaţi au declarat că au lovit partea vătămată întrucât „nu stătea şi se împotrivea „ să fie legată şi mai apoi dezbrăcată. În cele din urmă , ei au reuşit să o dezbrace de pantaloni , chiloţi , şosete şi pantofi , şi au lovit-o în continuare cu un bici şi cu palmele .

Din procesul – verbal de cercetare la faţa locului întocmit la 22.02.2010 rezultă că în grajdul locuinţei familiei C.C., unde organele de poliţie au pătruns cu acordul şi în prezenţa numitului C.C., au fost identificate pantalonii, chiloţii şi pantofii victimei A.P., minorul prezentând urme de lovituri pe corp.

Martorii L.B. (vărul minor al părţii vătămate) şi A.T. (tatăl victimei) au relatat despre împrejurările percepute în mod nemijlocit la scurt timp după comiterea faptelor, confirmând faptul că minorul A.P. şi-a găsit scăparea din mâinile agresorilor fugind dezbrăcat; totodată martorii au descris starea emoţională a victimei despre care au spus că era foarte speriat de ce i se întâmplase (filele 16-18, 31-32).

Pe de altă parte, organele de cercetare penală au procedat la conducerea victimei în teren şi refacerea traseului parcurs de aceasta în după-amiaza zilei de 21.02.2010, iar în grajdul unde a fost imobilizată partea vătămată au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia: o pereche de pantaloni de culoare albastră, o pereche de chiloţi de culoare albă şi o pereche de pantofi de culoare neagră. De asemenea, au fost fixate prin fotografiere urmele de agresiune fizică pe corpul victimei minore (filele 19-27), iar martorul C.C. (tatăl învinuitului C.C.V.) a confirmat prezenţa obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate în grajd (filele 28-30).

În fine, în întărirea faptului că inculpaţii au uzat de acte de constrângere în scopul obţinerii satisfacţiei sexuale sunt şi constatările specialistului psiholog care a examinat victima la data de 03.03.2010 şi a decelat urme certe ale traumei suferite de aceasta: „Copilul manifestă blocaje emoţionale determinate de stadiul de dezvoltare psihică, în care începe să se formeze propria identitate sexuală. Copilul prezintă simptome de stres post-traumatic, predominant ca flashback-uri, teama de a nu fi ucis, neputinţă şi nesiguranţă, anxietate, stare de agitaţie şi revoltă, cu episoade depresive consumate în solitudine prin accese de plâns”, concluzia fiind aceea că „minorul A.P. prezintă o stare de suferinţă psihică cu sentimente accentuate de teamă în urma evenimentelor din 21.02.2010” (fila 15).

Pe baza datelor rezultate din anchetă, coroborate cu cele culese de către consilierul de probaţiune şi de către autorităţile locale prin anchetele sociale efectuate în cauză (filele 36-41 şi 50-55), se poate trage concluzia că autorii minori au comis faptele pe fondul lipsei de supraveghere parentală, al carenţelor educaţionale şi, în particular, al absenţei unei educaţii sexuale adecvate, în încercarea de satisfacere a pulsiunilor sexuale specifice vârstei, amplificate de consumul excesiv de alcool.

 În drept:

Faptele inculpaţilor C.C.V. si B.M., minori în vârstă de 17 ani, care, în după-amiaza zilei de 21.02.2010, au imobilizat-o şi au transportat-o câteva zeci de metri pe partea vătămată A.P., în vârstă de 11 ani, după care au legat-o de un par din grajdul casei în care locuia învinuitul C. (situată în satul G., comuna I.N.), au dezbrăcat-o de la brâu în jos şi au lovit-o, cu intenţia de a întreţine raporturi sexuale anale, actele sexuale nefiind consumate datorită fugii victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, şi de tentativă de viol prev. de art. 20, art. 21 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal, art. 204 Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal. Faptele fiind comise în situaţia concursului real, se va reţine şi incidenţa pluralităţii de infracţiuni prevăzute de art. 33 lit. a) Cod penal.

Aşa cum s-a arătat şi prin actul de sesizare ,circumstanţele speţei conturează săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate printr-un cumul de modalităţi normative de agravare: prin răpire, de către două persoane care au acţionat împreună, asupra unui minor, pe care, în plus, l-au expus la suferinţe fizice (prin legare şi prin lovire cu palmele, pumnii şi un bici), dar şi morale (prin expunerea zonelor intime şi ameninţarea cu bătaia şi chiar cu moartea).

Constată instanţa că modalitatea în care inculpaţii au acţionat dovedeşte fără echivoc că aceştia au comis şi infracţiunea prev. de art. 189 Cod penal , legarea părţii vătămate , şi lăsarea acesteia încuiate în grajd , dezbrăcate fiind acte de executare atât a infracţiunii de viol , dar şi a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal . Lipsirea părţii vătămate de posibilităţile de a se deplasa în conformitate cu propria voinţă depăşesc cu mult ceea ce era în mod obiectiv necesar pentru realizarea infracţiuni îndreptate împotriva libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a părţii vătămate.

Cu privire la comiterea infracţiunii de viol în formă tentată, sunt corecte argumentele acuzării privind caracterul neechivoc al intenţiilor inculpaţilor de a viola partea vătămată , intenţii exprimate între ei şi comunicate părţii vătămate care a fost dezbrăcată de haine în executarea acestei rezoluţii de a întreţine raporturi sexuale anale împotriva voinţei minorului victimă.

Este cert că rezoluţia infracţională principală (scop) a vizat comiterea unei agresiuni sexuale, intenţia mediată fiind aceea de a întreţine raporturi sexuale cu victima, iar cea imediată, de lipsire de libertate. În urmărirea satisfacţiei sexuale, inculpaţii au trecut la punerea efectivă în executare a rezoluţiei infracţionale comune, procedând la conducerea silită a minorului într-un loc izolat, unde nu mai putea opune nicio rezistenţă. Dorinţa de a avea raporturi sexuale a fost comunicată victimei, iar intenţia a fost materializată prin noi acte de începere a executării, constând în expunerea zonelor intime ale minorului, urmată de violenţe fizice, menite să înfrângă voinţa părţii vătămate. În cauză nu poate opera desistarea, întrucât învinuiţii nu au renunţat la intenţia de a obţine satisfacţia sexuală. Aceştia au menţinut victima imobilizată la dispoziţia lor şi au plecat în locuinţă ca să mai bea, cu intenţia de a reveni în grajd, iar consumarea violului a fost împiedicată doar datorită acţiunilor părţii vătămate, care a reuşit să se elibereze şi să fugă.

Succesiunea actelor materiale mai sus arătate dovedeşte faptul că inculpaţii ii au depăşit faza actelor preparatorii, săvârşind infracţiunea de tentativa de viol definită prin art. 20 alin. 1 Cod penal, în teza întreruperii executării prin fuga părţii vătămate, fugă facilitată de insuficienţa mijloacelor (legarea şi închiderea victimei în grajd s-au dovedit obstacole pe care partea vătămată a reuşit să le depăşească), în accepţiunea art. 20 alin. 2 Cod penal.

Nu în ultimul rând trebuie subliniat şi faptul că , aşa cum a arătat Ministerul Public prin actul de inculpare, acţiunile subsumate lipsirii de libertate nu pot fi absorbite în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol (în tezele constrângerii), fiecare dintre cele două infracţiuni având o existenţă autonomă. Astfel, fapta de lipsire de libertate s-a consumat din momentul prinderii şi imobilizării victimei, a continuat în tezele răpirii şi imobilizării în noua locaţie (grajd) şi s-a epuizat în momentul în care partea vătămată a reuşit să se elibereze, durata privării de libertate fiind de circa o oră (între orele 1430-1530). Pe lângă acţiunile comune, vizând înfrângerea libertăţii de voinţă prin imobilizare, ca premisă pentru comiterea ambelor infracţiuni imputate inculpaţilor , aceştia au îndeplinit şi acte distincte, care conturează, fiecare în parte, latura materială a infracţiunii de viol (actele de violenţă fizică şi dezbrăcarea victimei), dar şi a infracţiunii de lipsire de libertate (răpirea, lăsarea părţii vătămate legate în grajd, asigurarea uşilor de la grajd). Se constată aşadar că acţiunile îndreptate împotriva libertăţii de mişcare au dobândit un caracter autonom faţă de acţiunile care au lezat valoarea socială ocrotită de art. 197 Cod penal, chiar dacă unele dintre actele îndeplinite de către inculpaţi au servit punerii în executare a ambelor hotărâri infracţionale.

 Pentru săvârşirea infracţiunilor comise , inculpaţii urmează a fi traşi la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor şi a modurilor lor de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă care în cazul inculpatului minor se reduc la jumătate, împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională – prin aplicarea unui număr mare de lovituri unei persoane aflate în stare de minoritate , lipsite de apărare şi prin încercarea de agresare sexuală a unui copil mai mic faţă de cei doi inculpaţi -, gradul ridicat de pericol social al acesteia, relevat de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpaţilor , de gravitatea consecinţelor efectiv produse , constând în traumatizarea psihică a minorului A.P., aflat în apropierea casei sale , la joacă . Instanţa reţine că faptele de o violenţă deosebită comise de inculpaţi nu au nicio justificare logică şi nu sunt expresii ale unei patologii. Ele sunt rezultat al unei stări de violenţă şi a lipsei educaţiei sexuale a unor tineri consumatori de alcool care nu şi-au putut cenzura instinctele , educaţi după modele greşite şi lipsiţi de orice reper moral.

 În ceea ce priveşte pe inculpatul C.C.V., din referatul de evaluare psihosocială nr. 105/08.04.2010 emis de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi din înscrisurile depuse de inculpat a rezultat că acesta are un profil moral pozitiv, un comportament pozitiv în societate şi în familie, că nu a mai fost implicat în conflicte sau altercaţii violente, că manifestă regret şi un grad mediu de conştientizare a gravităţii şi consecinţelor faptei – aspecte cărora instanţa le va da relevanţa circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a Cod penal şi aplicând în mod corespunzător dispoziţiile art. 76 lit. c Cod penal va aplica o pedeapsă sub minimul special apreciind că aceasta îşi va atinge scopul prevenţiei generale şi speciale. Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală oscilantă încercând să minimalizeze contribuţia sa efectivă, prin retractarea unor declaraţii sincere date pe parcursul urmăririi penale, a avut o contribuţie mai însemnată la adoptarea rezoluţiei infracţionale şi la punerea acesteia în aplicare.

 În consecinţă, instanţa va condamna pe inculpatul C.C.V. la următoarele pedepse:

- 2(doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol prev. şi ped. de art. 20, 21 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal şi art. 204 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 litera c Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal.

- 2(doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 litera c Cod penal , cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 litera a şi 34 litera b Cod penal, inculpatul C.C.V. va executa pedeapsa cea mai grea şi anume, pedeapsa de 2 ani închisoare .

 Faţă de susţinerile apărării privind oportunitatea aplicării unei măsuri educative, instanţa reţine că ambii inculpaţi au atins vârsta majoratului pe parcursul judecăţii , astfel încât nu mai au acces la măsurile educative.

 Faţă de aceleaşi documente, instanţa reţine că inculpatul C.C.V. a comis faptele pe fondul carenţelor educative şi a consumului exagerat de alcool, profitând de lipsa de supraveghere şi de slaba autoritate a părinţilor . Faţă de considerentele expuse mai sus , instanţa şi-a format convingerea că aplicarea pedepsei constituie un suficient avertisment pentru inculpat şi că fără executarea acesteia în regim de detenţie , inculpaţii nu vor mai comite infracţiuni. Totuşi, faţă de factorii de risc delincvenţional identificaţi şi perspectivele de reintegrare în societate aşa cum au fost prezentate prin referatul de evaluare psihosocială (indicându-se inculpatului ocupaţii licite, activităţi lucrative, consiliere, evitarea consumului de alcool, dobândirea şi dezvoltarea gândirii alternative ), instanţa va dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei rezultante, cu impunerea unor măsuri de supraveghere de natură a asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stabilit prin dispoziţiile art. 52 Cod penal.

 În temeiul dispoziţiilor art. 86 indice 1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului C.C.V., pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform dispoziţiilor art. 86 indice 2 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul C.C.V. trebuie s? se supun? urm?toarelor m?suri de supraveghere :

    a) s? se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

    b) s? anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţ? sau locuinţ? şi orice deplasare care dep?şeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

    c) s? comunice şi s? justifice schimbarea locului de munc?;

    d) s? comunice informaţii de natur? a putea fi controlate mijloacele lui de existenţ?.

    Datele prev?zute în alin. 1 lit. b), c) si d) se comunic? judec?torului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).

Se va impune inculpatului C.C.V. respectarea urm?toarelor obligaţii:

    a) s? urmeze un curs de înv?ţ?mânt ori de calificare în vederea dobândirii unei meserii;

    d) s? nu frecventeze locuri publice în care se consumă băuturi alcoolice, baruri, discoteci, cluburi şi alte asemenea locuri;

 Supravegherea execut?rii obligaţiilor stabilite de instanţ? se face de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi. În caz de neîndeplinire a obligaţiilor, Serviciul de Probaţiune sesizeaz? instanţa pentru luarea m?surii prev?zute în art. 86 indice 4 alin. 2 Cod penal.

 Se va atrage atenţia inculpatului C.C.V. asupra art. 86 indice 4 Cod penal şi dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în caz de nerespectare a măsurilor legale de supraveghere ori a obligaţiilor impuse de instanţă ori în caz de neexecutare, cu rea- credinţă a dispoziţiilor civile ale hotărârii de faţă.

 Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului C.C.V. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a , lit. b Cod penal.

 Consecinţă a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, se va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata şi în condiţiile stabilite în art. 71 Cod penal.

 În temeiul dispoziţiilor art. 71 aliniatul 5 Cod procedură penală se va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii.

 În ceea ce priveşte pe inculpatul B.M., din referatul de evaluare psihosocială nr. 110/20.04.2010 emis de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi din înscrisurile depuse de inculpat a rezultat că acesta are un profil moral pozitiv, un comportament pozitiv în societate şi în familie, că a mai fost cercetat pentru implicare în conflicte sau altercaţii violente, dar ca nu a fost găsit vinovat, că manifestă regret şi un grad mediu de conştientizare a gravităţii şi consecinţelor faptei – aspecte cărora instanţa le va da relevanţa circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a Cod penal şi aplicând în mod corespunzător dispoziţiile art. 76 lit. c Cod penal va aplica pedepse sub minimul special apreciind că acestea îşi vor atinge scopul prevenţiei generale şi speciale. Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală corectă şi a avut o contribuţie mai putin însemnată la adoptarea rezoluţiei infracţionale şi la punerea acesteia în aplicare faţă de coinculpatul C.C.V.

 În consecinţă, instanţa va condamna pe inculpatul B.M. la următoarele pedepse :

- 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol prev. şi ped. de art. 20, 21 Cod penal, raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) şi alin. 3 teza I Cod penal şi art. 204 Cod pena cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 litera c Cod penal , cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal.

- 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 litera c Cod penal , cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal şi art. 33 lit. a) Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 litera a şi 34 litera b Cod penal, inculpatul B.M. va executa pedeapsa cea mai grea şi anume, pedeapsa de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare .

 Faţă de susţinerile apărării privind oportunitatea aplicării unei măsuri educative, instanţa reţine că ambii inculpaţi au atins vârsta majoratului pe parcursul judecăţii , astfel încât nu mai au acces la măsurile educative.

 Faţă de aceleaşi documente , instanţa reţine că inculpatul B.M. a comis faptele pe fondul carenţelor educative şi a consumului exagerat de alcool, profitând de lipsa de supraveghere şi de slaba autoritate a părinţilor. Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa şi-a format convingerea că aplicarea pedepsei constituie un suficient avertisment pentru inculpat şi că fără executarea acesteia în regim de detenţie , inculpaţii nu vor mai comite infracţiuni. Totuşi, faţă de factorii de risc delincvenţional identificaţi şi perspectivele de reintegrare în societate aşa cum au fost prezentate prin referatul de evaluare psihosocială (indicându-se inculpatului ocupaţii licite, activităţi lucrative, consiliere, evitarea consumului de alcool , dobândirea şi dezvoltarea gândirii alternative ), instanţa va dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei rezultante, cu impunerea unor măsuri de supraveghere de natură a asigura realizarea scopului pedepsei , astfel cum este stabilit prin dispoziţiile art. 52 Cod penal .

 În temeiul dispoziţiilor art. art. 86 indice 1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicate inculpatului B.M., pe un termen de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni calculat conform dispoziţiilor art. 86 indice 2 Cod penal.

 Pe durata termenului de încercare, inculpatul B.M. trebuie s? se supun? urm?toarelor m?suri de supraveghere:

    a) s? se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

    b) s? anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţ? sau locuinţ? şi orice deplasare care dep?şeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

    c) s? comunice şi s? justifice schimbarea locului de munc?;

    d) s? comunice informaţii de natur? a putea fi controlate mijloacele lui de existenţ?.

    Se va impune inculpatului B.M. respectarea urm?toarelor obligaţii:

a) s? urmeze un curs de înv?ţ?mânt ori de calificare în vederea dobândirii unei meserii ;

    d) s? nu frecventeze locuri publice în care se consumă băuturi alcoolice, baruri ,discoteci , cluburi şi alte asemenea locuri ;

 Supravegherea execut?rii obligaţiilor legale şi a celor stabilite de instanţ? conform alin. 3 lit. a)-f) se face de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi. În caz de neîndeplinire a obligaţiilor, Serviciul de Probaţiune sesizeaz? instanţa pentru luarea m?surii prev?zute în art. 86 indice 4 alin. 2 Cod penal.

 Se va atrage atenţia inculpatului B.M. asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 Cod penal a art. 83 şi 84 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni în termenul de încercare, în caz de nerespectare a măsurilor legale de supraveghere ori a obligaţiilor impuse de instanţă ori în caz de neexecutare, cu rea- credinţă a dispoziţiilor civile ale hotărârii de faţă.

 Consecinţă a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, se va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, pe durata şi în condiţiile stabilite în art. 71 Cod penal.

 În temeiul dispoziţiilor art. 71 aliniatul 5 Cod procedură penală se va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii.

 Sub aspectul laturii civile a cauzei , instanţa reţine:

 Partea vătămată A.P., prin reprezentanţii săi legali şi prin avocat, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Analizând situaţia părţii civile minore, în cadrul acţiunii civile pornite şi exercitate din oficiu conform dispoziţiilor art. 17 Cod procedură penală, precum şi fişa de examinare psihologică emisă pe numele părţii civile A.P., instanţa reţine că în urma activităţii ilicite a inculpaţilor care constituie infracţiunile de tentativă de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, partea civilă a „manifestat blocaje emoţionale determinate de stadiul de dezvoltare psihică, în care începe să se formeze propria identitate sexuală. Copilul a prezentat simptome de stres post-traumatic, predominant ca flashback-uri, teama de a nu fi ucis, neputinţă şi nesiguranţă, anxietate, stare de agitaţie şi revoltă, cu episoade depresive consumate în solitudine prin accese de plâns”, concluzia fiind aceea că „minorul A.P. prezintă o stare de suferinţă psihică cu sentimente accentuate de teamă în urma evenimentelor din 21.02.2010” (fila 15).

 Toate acestea i-au afectat în mod negativ cursul liniştit al vieţii sufleteşti , curmat brusc printr-un act agresiv comis în condiţiile în care partea vătămată desfăşura o activitate recreativă licită într-un loc public. Faţă de aceste motive instanţa reţine că partea civilă a suferit o traumă care scapă evaluării pe criterii matematice , dar pe baza aceloraşi elemente reţine că bucuriile fireşti de care partea vătămată a fost lipsită urmare a faptelor inculpaţilor vor fi complinite prin folosirea de către aceasta a sumei de 15.000(cincisprezece mii) de lei, care reprezintă o despăgubire integrală şi o satisfacţie pentru aceasta.

 Faţă de aceste motive, fiind îndeplinite în persoana inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente elementele răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil şi, în consecinţă va obliga, în solidar inculpaţii C.C.V. si B.M., inculpatul C.C.V., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente C.C. şi C.C., iar inculpatul B.M., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente B.C. şi B.A., să plătească părţii vătămate A.P., născut la data de 18.06.1998 ,reprezentată legal de A.T. şi A.I., suma de lei 15.000(cincisprezece mii) lei , cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Domenii speta

Spete similare