Lipsirea de libertate în mod ilegal. Elemente constitutive

7. Lipsirea de libertate în mod ilegal. Elemente constitutive.

-art.189 C.pen.

JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA PENALĂ NR.22 DIN 18.01.2013

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa din data de 20.04.2012 înregistrat la această instanţă sub nr. …/269/2012 au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii BCM,  cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.189 alin.1 şi 2 c.p.,  art.208 al.1-209 al.1 lit.a  şi alin.2 lit.b C.p. şi art.86 alin.1 din OUG 195/2002- Rep., toate cu aplic. art.37 lit.a C.p. şi art.33 lit.a C.p., respectiv NRS, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.189 alin.1 şi 2 c.p.,  art.208 al.1-209 al.1 lit.a  şi alin.2 lit.b C.p. – ambele  cu aplic. art.33 lit.a C.p.

În actul de sesizare a instanţei se reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 21.02.2012 inculpatul BCM, singur, a sustras autoturismul Dacia Logan MCV cu nr. de înmatriculare DB … din com. Vulcana, jud. Dâmboviţa, autoturism ce aparţine societăţii IL  C I SRL.

Fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, întrucât în prealabil consumase aproximativ 700 ml coniac, inculpatul, care nu poseda nici permis de conducere, s-a plimbat 2-3 ore pe raza mai multor localităţi din jud. Dâmboviţa, după care l-a sunat pe inculpatul NRS, pentru a se întâlni. Inculpatul BCM i-a spus inculpatului NRS că doreşte să vândă respectivul autoturism, fără a menţiona că maşina fusese furată. NRS i-a spus inculpatului BCM că ştie în oraşul Olteniţa o persoană pe nume NN, pe care cei doi inculpaţi o cunoşteau, căreia ar putea să-i vândă autoturismul. În dimineaţa zilei de 22.02.2012, inculpatul NRS l-a apelat pe martorul NN care a acceptat să vadă maşina.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat către mun. Olteniţa cu autoturismul sustras, condus de către inculpatul BCM, iar pe drum inculpaţii au continuat să consume băuturi alcoolice, respectiv bere.

Martorul NN a solicitat actele maşinii, moment în care inculpatul BCM a recunoscut că autoturismul a fost furat de el în noaptea de 21/22.02.2012, fapt pentru care martorul NN a refuzat să-l mai cumpere. În această situaţie, cei doi inculpaţi au plecat cu autoturismul menţionat pe DN4, către mun. Bucureşti, în jurul orelor 13.00-14.00.

La ieşirea din mun. Olteniţa, inculpatul BCM a alimentat cu motorină în valoare de 20 de lei, la staţia Petrom, fiind înregistraţi de camerele de supraveghere video ale staţiei, filmare cei îi prezintă pe cei doi inculpaţi în timp ce alimentau cu carburant la pompa nr.2 la ora 13.48.

În drumul lor spre Bucureşti, în localitatea Şoldanu, cei doi inculpaţi au luat la ocazie pe partea vătămată VCG, care intenţiona să ajungă în Bucureşti, unde lucrează ca farmacistă.

Partea vătămată a ocupat bancheta din spate a autoturismului, unde se afla şi inculpatul NRS, astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile martorului PG, precum şi cu declaraţia inculpatului NRS, care deşi afirmă că a ocupat locul din dreapta faţă, a declarat că el a închis din interior portiera dreapta spate a autoturismului, după ce partea vătămată l-a părăsit.

Partea vătămată, văzând că cei doi inculpaţi consumau băuturi alcoolice, le-a solicitat să oprească autoturismul şi să o lase să coboare pentru a lua un microbuz.

Inculpatul BCM, care conducea autoturismul, nu a oprit, ci a continuat drumul, iar între comuna Frumuşani şi oraşul Popeşti-Leordeni, în apropierea centurii rutiere a mun. Bucureşti, a virat la dreapta, pe sensul lui de mers, pe un drum pietruit, acoperit cu zăpadă, care ducea spre cartierul de vile din acea zonă.

Profitând de faptul că autoturismul a încetinit, rulând cu viteză mică, partea vătămată a deschis portiera din dreapta spate şi a sărit din autovehicul, lăsând în autoturism geanta sa, în care se aflau telefonul mobil marca Nokia, 1470 lei, actele de identitate şi alte bunuri, în valoare totală de 8000 de lei, însă în încercarea ei de a scăpa şi de a-şi recupera geanta, partea vătămată a apucat din greşeală înainte de a sări, geaca din piele de culoare neagră ce aparţinea inculpatului NRS.

În loc să oprească, inculpatul BCM a continuat să conducă, revenind pe DN4, pe care l-a traversat şi a oprit pe o altă străduţă din zonă, ce ducea către o hală în construcţie. Aici, inculpatul BCM a oprit autoturismul şi a staţionat aproximativ 30 de minute, timp în care, împreună cu inculpatul NRS au deschis geanta părţii vătămate şi au controlat conţinutul acesteia. Din geantă cei doi inculpaţi au luat suma de bani de 1470 de lei, telefonul mobil marca Nokia, actele de identitate ale părţii vătămate şi un certificat de înmatriculare auto emis de autorităţile bulgare şi au aruncat o parte din bunurile găsite în geantă, în zăpadă.

După ce a sărit din autoturismul inculpaţilor, partea vătămată a oprit un microbuz cu pasageri ce efectua curse pe ruta Frumuşani-Bucureşti, fiind ajutată de către martorul PG, şoferul microbuzului să se deplaseze la poliţia oraşului Popeşti-Leordeni.

În acest loc, a doua zi, partea vătămată s-a deplasat împreună cu soţul ei în locul în care cei doi inculpaţi staţionaseră, găsind o parte din obiectele personale care se aflau în geanta lăsată în autoturism şi însuşită apoi de către inculpaţi.

Din suma de bani sustrasă, cei doi inculpaţi au cheltuit aproximativ 1000 de lei pe mâncare, băutură şi ţigări, respectiv pentru a se deplasa cu taxiul în oraşul Târgovişte, iar restul sumei de bani a rămas la inculpatul BCM.

Inculpaţii şi-au continuat apoi drumul spre Găeşti, unde au abandonat maşina în faţa băncii Alfa Bank şi s-au deplasat apoi cu un microbuz spre oraşul Târgovişte, având asupra lor geanta părţii vătămate.

În mun. Târgovişte, cei doi au dat foc genţii părţii vătămate, păstrând telefonul mobil şi banii, precum şi documentele de identitate ce aparţineau părţii vătămate.

Telefonul mobil marca Nokia C3 a fost păstrat de către inc. NRS, care apoi l-a vândut martorului AR din com. Doiceşti, jud. Dâmboviţa, contra sumei de 250 lei, fără a-i preciza provenienţa.

În urma percheziţiei domiciliare efectuate la 09.03.2012 de către lucrătorii IPJ Dâmboviţa în dosarul nr.302 în care inc. BCM este cercetat pentru furtul autoturismului Dacia Logan cu nr. DB …, la locuinţa inculpatului BCM au fost găsite cartea de identitate şi permisul de conducere aparţinând părţii vătămate, precum şi certificatul de înmatriculare auto emis de autorităţile bulgare. Bunurile respective au fost restituite părţi vătămate.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu sunt menţionate următoarele mijloace de probă: plângere şi declaraţii parte vătămată, proces verbal de sesizare, declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, procese verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, de prezentare pentru recunoaştere din grup şi de ridicare-predare a bunurilor, înregistrările video de la staţia Petrom.

În cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut parţial săvârşirea faptelor descrise.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpaţilor, a părţii civile VCG şi a martorului PG. S-a făcut aplicarea art.329 C.pr.pen în privinţa martorului NN.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare corespunde în cea mai mare parte realităţii, după cum urmează:

În noaptea de 21/22.02.2012, inculpatul BCM l-a contactat telefonic pe inculpatul NRS pentru a se întâlni, spunându-i că are un autoturism de vânzare şi solicitându-i să-i găsească un cumpărător. Urmare a acestei solicitări, inculpatul NRS l-a sunat pe martorul NN, din municipiul Olteniţa, cu care a convenit să se întâlnească pentru a vedea autoturismul. În consecinţă, inculpaţii s-au deplasat cu autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare DB… din judeţul Dâmboviţa către judeţul Călăraşi, maşina fiind condusă de inculpatul BCM, care în prealabil consumase băuturi alcoolice, respectiv coniac. Toate aceste aspecte rezultă din declaraţiile inculpatului NRS, ale martorului NN, precum şi din declaraţia inculpatului BCM dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, declaraţie pe care a menţinut-o şi în faţa instanţei.

Se pare că autoturismul menţionat fusese sustras de către inculpatul BCM, însă fapta nu face obiectul prezentei cauze, ci al unor cercetări separate, derulate de organele de cercetare penală competente din judeţul Dâmboviţa. Din declaraţiile anterior amintite mai rezultă însă că inculpatul BCM nu a adus la cunoştinţa inculpatului NRS faptul că nu posedă permis de conducere şi că autoturismul ar fi sustras, această din urmă împrejurare fiind mărturisită doar în momentul în care martorul NN a solicitat documentele autoturismului pentru verificare. De altfel, NN arată detaliat în cuprinsul declaraţiei că inculpatul NRS a avut o reacţie nervoasă la aflarea faptului că autoturismul provine din furt.

În contextul arătat, negocierile au fost încheiate, iar inculpaţii s-au deplasat cu acelaşi autoturism către municipiul Bucureşti. La benzinăria Petrom de la ieşirea din mun. Olteniţa au alimentat cu combustibil la pompa nr.2, înregistrarea de pe camerele video de supraveghere ale staţiei relevând faptul că inculpaţii ocupau locurile din faţă ale autoturismului.

Ulterior, cei doi au continuat deplasarea pe DN4 către mun. Bucureşti, inculpatul BCM conducând autoturismul. Pe raza comunei Şoldanu, cei doi au luat la ocazie pe partea civilă VCG, care intenţiona să ajungă în Bucureşti, unde lucrează ca farmacistă. Aceasta a ocupat bancheta din spate a autoturismului.

Deşi partea civilă a susţinut constant pe parcursul cercetărilor faptul că ar fi fost trasă cu forţa în maşină de către inculpatul NRS, care ar fi ocupat bancheta din spate, această afirmaţie este singulară şi totodată contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză, nefiind reţinută ca atare nici în actul de sesizare. Pe lângă declaraţiile celor doi inculpaţi, care au susţinut cu fermitate că partea civilă s-a urcat în autoturism de bună-voie, înregistrările video, declaraţia martorului PG, precum şi contradicţiile ivite în conduita procesuală a părţii civile sunt de natură să conducă la concluzia că faptele nu s-au derulat astfel cum relatează aceasta.

În primul rând, înregistrarea video a camerelor de supraveghere de la benzinărie face dovada faptului că inculpaţii ocupau locurile din faţă ale autoturismului, neexistând la dosar nici un indiciu în sensul că inculpatul NRS ar fi trecut ulterior acestui moment pe bancheta din spate. Chiar şi martorul PG arată în faţa instanţei că nu a văzut efectiv autoturismul în cauză şi ce locuri din acesta erau ocupate de inculpaţi, fiind doar sesizat în acest sens de partea civilă atunci când s-au intersectat cu traseul microbuzului.  Acelaşi martor confirmă totodată susţinerea inculpaţilor în sensul că partea civilă s-a urcat de bună-voie în autoturism. Martorul declară că partea civilă i-a relatat expres acest fapt imediat ce s-a urcat în microbuz. În acest context, declaraţia lui prezintă garanţii de veridicitate în condiţiile în care PG a luat la cunoştinţă despre incident imediat după producerea lui, din relatările părţii civile.

Mai mult decât atât, caracterul neverosimil al situaţiei prezentate de partea civilă rezultă atât din eroarea acesteia în contextul recunoaşterii din grup din 07.03.2012, când a indicat drept autor al infracţiunii de lipsire de libertate pe numitul IVI, cât şi din contradicţiile existente între propriile declaraţii. Deşi susţine că a fost lipsită de libertate în modalitatea arătată, partea civilă declară cu ocazia primei audieri în faza cercetării judecătoreşti că nu a vorbit la telefon pe parcursul deplasării. În schimb, cu ocazia reaudierii la termenul din 16.10.2012 revine asupra declaraţiei şi arată că a vorbit la telefonul mobil pe parcursul deplasării cu un nepot căruia urma să-i dea o sumă de bani. Realitatea acestui fapt este confirmată prin declaraţia inculpatului NRS din cursul urmăririi penale, unde arată că a auzit-o pe partea civilă vorbind la telefon despre o sumă de bani. Or, dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, inculpatul nu avea de unde să cunoască aceste aspecte.

Din ansamblul probator astfel sintetizat rezultă cu certitudine faptul că partea civilă VCG s-a urcat de bună-voie în autoturismul inculpaţilor, aceştia ocupând locurile din faţă, iar ea bancheta din spate. Au continuat astfel deplasarea către mun. Bucureşti, inculpatul BCM aducându-i la cunoştinţă faptul că nu intră în oraş, ci virează pe şoseaua de centură. În acest context, văzând că inculpatul NRS consumă băuturi alcoolice (fapt relatat de ambii inculpaţi) partea civilă le-a solicitat să oprească într-o staţie de microbuz pentru a coborî şi a-şi putea continua deplasarea cu un alt mijloc de transport către oraş. Practic, din acest moment partea civilă şi-a exteriorizat neîndoielnic voinţa de a coborî din autoturism, fapt implicit condiţionat însă de găsirea unei staţii de microbuz pe traseu. Se pare că inculpaţii nu s-au opus acestei solicitări, după cum rezultă atât din declaraţiile lor, cât şi din cele ale părţii civile, care susţine că aceştia nu i-au răspuns nimic. Independent însă de aprobarea sau dezaprobarea acestei solicitări de către inculpaţi, cert este faptul că de la momentul solicitării adresate, partea civilă a rămas în expectativă, urmărind şi aşteptând ca şoferul să oprească într-o locaţie din care să poată continua deplasarea cu un  alt mijloc de transport.

Cu toate acestea, inculpatul BCM, fără a-i anunţa în prealabil nici pe VCG, nici pe NRS, a redus viteza şi a virat la dreapta pe un drum lateral, context în care partea civilă a  deschis portiera şi s-a aruncat din autoturism, iar în încercarea de a-şi apuca geanta, din eroare a prins geaca de piele aparţinând lui NRS. S-a îndreptat apoi către DN4, unde a oprit microbuzul condus de martorul PG, căruia i-a relatat cele întâmplate, apelând apoi la 112.

Între timp, inculpaţii şi-au continuat deplasarea pe drumul lateral, ajungând în cele din urmă la o hală în construcţie. Aici s-au oprit şi au deschis geanta părţii civile, din care şi-au însuşit banii găsiţi, respectiv 1470 de lei, precum şi un telefon mobil marca Nokia C3, pe care inculpatul NRS l-a închis şi a aruncat cartela SIM. Au aruncat de asemenea mai multe seturi de chei şi alte bunuri de uz personal, pe care partea vătămată declară că le-a găsit a doua zi, când a revenit la faţa locului împreună cu soţul său. Din declaraţiile inculpatului NRS rezultă că în geantă se mai aflau nişte hârtii, cel mai probabil reţetele pe care partea civilă declară că le avea asupra ei.

Inculpaţii şi-au continuat apoi deplasarea către oraşul Găeşti, jud. Dâmboviţa, unde au abandonat autoturismul, plecând cu microbuzul către Târgovişte şi apoi la ocazie pentru a ajunge fiecare la domiciliul său. Pe traseu au cheltuit o parte din banii sustraşi, însuşindu-şi diferenţa. Au luat cu ei geanta părţii civile, pe care au incendiat-o în timp ce aşteptau la ocazie, după ce în prealabil inculpatul BCM îşi însuşise actul de identitate şi permisul de conducere, precum şi certificatul de înmatriculare emis de autorităţile bulgare, documente aparţinând părţii civile şi care au fost descoperite şi ridicate ulterior cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului BCM.

După câteva zile, inculpatul NRS a vândut telefonul mobil marca Nokia C3 martorului ARC, pentru suma de 250 de lei. Toate aceste aspecte rezultă în principal din declaraţiile inculpaţilor, mai ales cele ale lui NRS, care a manifestat sinceritate pe tot parcursul procesului, arătând în mod detaliat încă din primele declaraţii modalitatea în care au acţionat. Declaraţiile inculpatului BCM sunt de asemenea apte să servească stabilirii adevărului, coroborându-se cu cele ale coinculpatului,  dar se poate observa că BCM fie neagă unele aspecte, fie încearcă să minimalizeze importanţa lor. Astfel, NRS recunoaşte în mod constant că în geanta părţii vătămate se aflau şi unele înscrisuri, după cum acelaşi inculpat arată că BCM a consumat la rândul său băuturi alcoolice în timp ce se aflau în Olteniţa, înainte de a conduce autoturismul pe drumul de întoarcere. Tot NRS declară că inculpatul BCM a incendiat geanta părţii vătămate, în timp ce inculpatul BCM neagă existenţa înscrisurilor sau consumul de băuturi alcoolice, în privinţa incendierii genţii afirmând că la rampa de gunoi exista foc tot timpul. Situaţia de fapt rezultată din declaraţiile inculpaţilor este confirmată şi prin celelalte mijloace de probă, respectiv declaraţia martorului ARC şi procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare.

În sfârşit, din procesul verbal întocmit la 09.03.2012 de către lucrătorii Secţiei 3 Poliţie Rurală Curcani cu ocazia verificării bazelor de date rezultă că inculpatul BCM nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.

Din fişa de cazier, coroborată cu relaţiile solicitate din partea Judecătoriei Pucioasa rezultă că inculpatul BCM a mai suferit o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 3 ani cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, conform sentinţei penale nr.110/29.04.2010 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin neapelare la 18.05.2010. În consecinţă, faptele deduse judecăţii sunt comise în stare de recidivă postcondamnatorie conform art.37 lit.a C.pen.

În drept, fapta inculpatului BCM care condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere şi care a avut reprezentarea ei şi a acceptat faptul că acţiunea sa constituie un pericol pentru siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu l-a urmărit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic art.37 lit.a C.pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de aplicare a prevederilor art.320 indice 1 C.pr.pen. în referire la această infracţiune, instanţa o va respinge ca inadmisibilă, motivat de faptul că, aşa cum s-a reţinut în mod constant în interpretarea şi aplicarea acestui text de lege, procedura simplificată presupune recunoaşterea totală a faptelor reţinute în rechizitoriu. În cazul în care inculpatul recunoaşte numai o parte dintre faptele reţinute în rechizitoriu, procedura simplificată nu este aplicabilă.

În drept, fapta inculpatului BCM care a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare DB… în care se afla în calitate de pasager ocazional partea vătămată VCG şi care nu a dat curs cererii acesteia din urmă de a opri pentru a coborî, efectuând viraj pe un drum lateral, fapt ce a determinat partea civilă să se arunce din autoturism, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1 C.pen.

Sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective având în vedere că acţiunea inculpatului a avut ca efect lipsirea părţii vătămate de posibilitatea de a se deplasa conform propriei voinţe. Schimbarea direcţiei de mers fără nici o explicaţie echivalează cu actul material specific laturii obiective a infracţiunii de lipsire de libertate. Aşa cum s-a reţinut în doctrină şi în practica judiciară, nu interesează intervalul de timp al privării de libertate, urmarea imediată fiind produsă în cazul de faţă în interval de numai câteva secunde. De altfel, urmarea imediată constând în încălcarea libertăţii rezultă chiar din reacţia extremă a părţii vătămate, care s-a aruncat din autoturism.

Sub aspectul laturii subiective, conducătorul fără permis care a schimbat direcţia de deplasare în condiţiile arătate pentru a evita depistarea lui de către organele de poliţie a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat implicit producerea lui, acţionând astfel cu intenţie indirectă.

Din analiza situaţiei de fapt anterior expuse nu rezultă vreo contribuţie sub forma coautoratului şi nici măcar a complicităţii sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în sarcina inculpatului NRS. Atâta timp cât situaţia de fapt în versiunea prezentată de partea civilă nu a fost reţinută, iar din actele dosarului nu rezultă nici o acţiune sau inacţiune a acestui inculpat care să constituie elementul material al infracţiunii prev. de art.189 C.pen., singura soluţie admisibilă este achitarea. De altfel, nici din rechizitoriu nu rezultă în concret în ce anume a constat contribuţia acestui inculpat în calitate de coautor al infracţiunii de lipsire de libertate. Simpla sa prezenţă în autoturism, alături de inculpatul BCM sau împrejurarea incertă de altfel că ar fi închis uşa după ce partea civilă a părăsit autoturismul nu sunt suficiente pentru a putea reţine în sarcina acestuia o contribuţie concretă calificabilă drept coautorat sau complicitate la infracţiunea analizată. Mai mult decât atât, din moment ce s-a reţinut că inculpatul BCM a schimbat direcţia de mers fără nici o explicaţie, singura concluzie ce se poate desprinde este că nici măcar inculpatul NRS nu a cunoscut intenţia şoferului, fapt pe care l-a precizat şi cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. raportat la art.10 al.1 lit.c C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului NRS pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 şi 2 C.pen.

Ca o consecinţă a dispoziţiei de achitare se înlătură consecutiv elementul ce stă la baza reţinerii formei agravate prevăzute la alineatul 2 (săvârşirea faptei de două persoane împreună), astfel că în baza art.334 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal în referire la inculpatul BCM din cea prev. de art.189 al.1 şi 2 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. în cea prev. de art.189 al.1 C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei de furt calificat în cea de însuşire a bunului găsit, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al acestei cereri, urmând a o respinge pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În primul rând, activitatea de „luare” în raport cu cea de „găsire” este cea care determină diferenţa între infracţiunea de furt şi cea de însuşire a bunului găsit. În speţă, deposedarea părţii civile de geantă nu a constituit o consecinţă a pierderii, ci a fost determinată, chiar dacă indirect, prin acţiunea inculpatului BCM ce s-a materializat în infracţiunea de lipsire de libertate.

În al doilea rând, infracţiunea prevăzută de art.216 C.pen. presupune sub aspectul laturii subiective condiţia ca făptuitorul să nu cunoască adevăratul proprietar, ceea ce nu este cazul în speţă. Inculpaţii nu au făcut nici un demers pentru restituirea genţii, găsind chiar în conţinutul acesteia telefonul mobil cu ajutorul căruia putea intra în legătură cu partea civilă şi mai mult decât atât, în geantă exista actul de identitate din care puteau afla domiciliul acesteia. Inculpaţii au acţionat însă exact în sensul contrar, închizând telefonul, aruncând cartela, însuşindu-şi sumele de bani, distrugând geanta şi în final înstrăinând telefonul.

Rezultă că în mod corect în sarcina inculpaţilor a fost reţinută infracţiunea de furt calificat, fapta de sustragere a genţii părţii civile în care se afla suma de 1470 de lei, un telefon mobil marca Nokia C3 şi alte bunuri întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al. 1 – 209 al.1 lit.a şi al.2 lit.b C.pen.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpaţilor câte o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului definit de art.52 C.pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen.

Din această perspectivă, instanţa reţine pericolul social concret al faptelor, decurgând din modalitatea în care acestea au fost comise, respectiv pe fondul consumului de alcool, prin schimbarea direcţiei de mers fără nici o explicaţie, partea vătămată fiind nevoită să se arunce din maşină în timpul mersului. În privinţa inculpatului BCM se reţine de asemenea că acesta este recidivist, în precedent suferind o condamnare rezultantă de 3 ani închisoare pentru un concurs de infracţiuni în conţinutul căruia a intrat şi o faptă prevăzută de art.86 al.1 din OUG 195/2002. În ciuda acestui fapt, inculpatul a condus fără permis pe o distanţă considerabilă, între judeţele Dâmboviţa şi Călăraşi, în condiţii de iarnă, periclitând astfel siguranţa circulaţiei rutiere.

Persistenţa infracţională a inculpatului este relevată nu doar prin comiterea faptelor deduse judecăţii în cursul termenului de încercare, dar şi prin aceea că inculpatul a mai suferit între timp o condamnare nedefinitivă pentru tâlhărie, conform fişei de cazier şi relaţiilor înaintate de Judecătoria Pucioasa.

Pericolul social concret decurge şi din îndrăzneala cu care inculpatul a acţionat, respectiv a condus un autoturism pe care se pare că l-a sustras şi a intenţionat să-l vândă, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, încercând totodată să evite depistarea sa de către organele de poliţie prin devierea traseului pe drumuri laterale.

În sfârşit, la aprecierea pericolului social concret, în referire la ambii inculpaţi de această dată, vor fi avute în vedere acţiunile acestora ulterioare părăsirii autoturismului de către partea civilă, mai precis conlucrarea acestora în sensul împărţirii bunurilor şi acoperirii urmelor infracţiunii. În acest sens, înlăturarea cartelei SIM din telefonul mobil, incendierea genţii părţii civile şi abandonarea autoturismului într-o altă localitate sunt acţiuni la care cei doi au conlucrat şi care subliniază abilitatea infracţională a inculpaţilor. Lejeritatea cu care inculpatul NRS l-a urmat pe coinculpatul BCM pe tot parcursul traseului infracţional denotă un grad de risc criminogen confirmat şi de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, în precedent fiind sancţionat cu amendă administrativă prin ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală.

 Pe de altă parte însă, nu poate fi ignorată conduita procesuală a inculpatului NRS, care a recunoscut comiterea faptelor încă de la prima declaraţie, caracterul sincer al declaraţiilor fiind confirmat prin aceea că instanţa a reţinut drept veridică situaţia relatată de acest inculpat, cu toate detaliile oferite de acesta. În opoziţie, inculpatul BCM a negat implicarea sa la comiterea infracţiunilor până la momentul prezentării materialului de urmărire penală, iar prin declaraţiile ulterioare a încercat să minimalizeze propria contribuţie. În acest context urmează a reţine în beneficiul inculpatului NRS circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.c, cu efectul reglementat de art.76 lit.c C.pen.

Având în vedere aceste aspecte, va condamna inculpatul BCM după cum urmează:

-în baza art.189 al.1 C.pen. cu aplic art.37 lit.a C.pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;

-în baza art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit.a şi al.2 lit.b C.pen. cu aplic art.37 lit.a C.pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat;

-în baza art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic art.37 lit.a C.pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b C.pen., constatând că faptele îmbracă forma concursului real, se vor contopi pedepsele şi va fi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că natura faptelor săvârşite în ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a-II-a şi b C.pen. Prin urmare, în baza art.71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Constatând că faptele deduse judecăţii au fost comise în cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 110/29.04.2010 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin neapelare la 18.05.2010, în baza art.864 C.pen. se va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa menţionată şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta.

În urma cumulului aritmetic, inculpatul va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art.71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 16.11.2009, menţionată în fişa de cazier în cauza ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa nr.110/2010, precum şi durata arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză, cu începere de la data de 28.03.2012 la zi.

În temeiul art.350 C.pr.pen. se va menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit.a şi al.2 lit.b C.pen. cu aplic. art.74 lit.c şi art.76 lit.c C.pen. va condamna inculpatul NRS la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat.

În baza art.71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că natura faptelor săvârşite în ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală.

În baza art.88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 10.03.2012 la zi.

Apreciind în contextul celor deja menţionate că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie, în temeiul art.350 C.pr.pen. se va menţine starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că în faza de urmărire penală, partea vătămată VCG s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 de lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase.

Inculpaţii au recunoscut prin declaraţiile date faptul că şi-au însuşit telefonul mobil marca Nokia C3, precum şi suma de 1470 de lei, bunuri găsite în geanta părţii vătămate. Prin memoriile depuse la dosar, inculpaţii şi-au manifestat chiar disponibilitatea de a restitui suma de bani menţionată părţii civile. Sub acest aspect, urmează a aprecia dovedite pretenţiile civile, în limita prejudiciului nerecuperat de 1470 lei.

În ceea ce priveşte însă diferenţa până la 8000 de lei, partea civilă a justificat-o ca reprezentând contravaloarea unor reţete medicale pe care le avea asupra ei în geanta sustrasă de inculpaţi. A recunoscut totodată că nu era îndreptăţită să procedeze în această manieră, respectiv să scoată din incinta unităţii angajatoare acele reţete, admiţând sub acest aspect propria culpă. Instanţa reţine că există un început de probă în sprijinul veridicităţii afirmaţiilor părţii civile, respectiv inculpatul NRS declară faptul că în geantă mai erau „nişte hârtii”, cărora nu le-a acordat însă atenţie, fiind distruse odată cu incendierea genţii. Cu toate acestea, sub aspectul cuantumului prejudiciului, partea civilă nu a administrat nici o probă, deşi, în măsura în care contravaloarea reţetelor i-ar fi fost imputată, avea posibilitatea de a depune înscrisuri justificative în acest sens. Faţă de aceste considerente, în baza art.14 şi 346 C.pr.pen. raportat la art.1349 şi urm. C.civ. instanţa va admite numai în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă VCG şi în consecinţă va obliga inculpaţii în solidar să plătească părţii civile suma de 1470 lei reprezentând daune materiale.

Se va lua act că martorul ARC nu se constituie parte civilă şi în consecinţă, în baza art.118 al.1 lit.e C.pen. se va dispune confiscarea sumei de 250 lei de la inculpatul NRS, reprezentând preţul telefonului mobil vândut martorului ARC.

În baza art.109 C.pr.pen. va dispune restituirea către inculpatul NRS a gecii depuse la camera de corpuri delicte a Poliţiei Mun. Olteniţa conform procesului verbal seria E nr.23877/06.03.2012.

În baza art.189 şi art.191 C.pr.pen. va obliga inculpatul BCM la plata sumei de 800 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală şi în faza de judecată se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art.189 şi art.191 C.pr.pen. va obliga inculpatul NRS la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 900 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală şi în faza de judecată se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare