Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.5 Cod procedura civila. Conditii de admisibilitate.

Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.5 Cod procedura civila. Conditii de admisibilitate.

Potrivit art.322 pct.5 Cod procedura civila, revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere, "daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor, ori, daca s-a desfiintat sau modificat hotarârea unei instante de pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere".

Pentru a fi admisibila cererea de revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.5 teza I Cod procedura civila, actul nou invocat trebuie prezentat de partea care exercita calea de atac, iar nu sa se pretinda instantei sa-l administreze din oficiu.

(Decizia civila nr.868/R/ 27 mai 2008;

Dosar nr.23/35/2008  a Curtii de Apel Oradea)

Constata ca, prin cererea de revizuire înregistrata la data de 8 ianuarie 2008, legal timbrata, revizuientul C. T.P. a solicitat desfiintarea deciziei civile nr.1383/2007 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, ca fiind neîntemeiata si nelegala, fara cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii sale, revizuientul a învederat ca, în arhivele Administratiei Imobiliare Oradea (fosta A.P.I.) sunt detinute acte din care rezulta ca imobilul din litigiu a fost preluat mult anterior anului 1948 când s-a încheiat procesul verbal depus la dosarul cauzei si anume prin actele respective se releva faptul ca preluarea s-a realizat în fapt în data de 13 decembrie 1945 prin rechizitionare si preluare de catre Comisia cunoscuta sub denumirea de C.A.S.B.I.

Revizuientul sustine ca, desi a solicitat acestei institutii sa-i puna la dispozitie actele respective, aceasta a refuzat, motiv pentru care solicita ca, în baza art. 172 si 175 Cod procedura civila,  instanta sa dispuna obligarea acestuia sa prezinte actele încheiate la 13 decembrie 1945.

De asemenea, în motivele de revizuire s-au invocat aspecte de fond ale cauzei, sustinându-se ca, în mod eronat se retine de catre instanta de recurs faptul ca în cauza nu s-a facut dovada relei credinte a cumparatorilor, care, prin simpla diligenta ar fi putut afla ca imobilul a fost preluat de catre Stat în anul 1948, fara a exista un titlu valabil emis în acest sens.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 322 pct.5 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarile depuse la dosar intimatii au solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecata.

Verificând decizia atacata prin prisma motivelor de revizuire, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:

Prin decizia civila nr.1383/5 decembrie 2007, Curtea de Apel a admis ca fondate recursurile formulate de pârâtii Primaria municipiului Oradea, H.A., H.E. M. si C. G., în contradictoriu cu intimatul reclamant C. T., împotriva deciziei civile nr.583/12 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, pe care a modificat-o în sensul pastrarii în parte a sentintei civile nr.3327/21 mai 2003 a Judecatoriei Oradea, constatând ca reclamantul este persoana îndreptatita la obtinerea unor masuri reparatorii prin despagubiri.

Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Imobilul ce face obiectul litigiului este înscris în c.f. 3919 Oradea, bunul apartinând antecesoarei reclamantului.

Indiferent de titlul înscris ca temei al preluarii imobilului de catre statul român, potrivit procesului verbal din 24 august 1948 acesta a fost preluat de catre reprezentantii Oficiului Judetean al Bunurilor Inamice Bihor, în temeiul Legii nr. 91 din 9 februarie 1945, act normativ care a avut la baza Conventia de Armistitiu din 12 septembrie 1944, acesta referindu-se la persoane ce îsi aveau resedinta la data încheierii conventiei pe teritoriul Ungariei.

Faptul ca la data preluarii bunurilor titulara dreptului era decedata rezulta din procesul verbal, predarea fiind facuta de executorul testamentar al acesteia, astfel încât mostenitorii au avut cunostinta de aceasta procedura.

Potrivit dispozitiilor legale în vigoare Statul Român a preluat imobilul cu titlu, si-a înscris în cartea funciara dreptul de proprietate - mentionarea nationalizarii fiind o eroare materiala irelevanta, cu atât mai mult cu cât coala a fost reconstituita si nu s-a putut verifica originalul - iar chiriasii detineau contracte de închiriere valabil încheiate la 22 decembrie 1989.

Analizând toate aceste elemente s-a constatat ca recurentii persoane fizice au îndeplinit toate cerintele prevazute de dispozitiile legale pentru a putea cumpara apartamentele în care locuiau în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel încât nu sunt aplicabile în cauza prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ci cele ale art. 50 alin. 1 si 2 din acest act normativ, potrivit carora actele juridice de înstrainare având ca obiect imobilele care cad sub incidenta prevederilor legii speciale sunt valabile daca au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrainarii.

Mai mult, cele doua contracte au fost încheiate la 30 septembrie 1996 si respectiv 27 septembrie 1996, deci anterior intrarii în vigoare a HG 11/1997, act normativ pe care si-au întemeiat instanta de apel solutia.

Pastrând - ca urmare a modificarii deciziei si respingerii apelului reclamantului - solutia instantei de fond de respingere a actiunii, instanta a subliniat însa prin dispozitiv calitatea reclamantului de persoana îndreptatita la obtinerea masurilor reparatorii prin  despagubiri ca urmare a aplicarii legilor speciale.

Textul art. 322 pct.5 Cod procedura civila, care constituie temeiul de drept al prezentei cereri de revizuire, prevede ca, revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel,sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cerere: "daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor, ori, daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotarârea unei instante pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere".

Actul nou invocat de catre revizuienti îl reprezinta actele care, sustin acestia, s-ar afla în arhivele fostei A.P.I., care releva faptul ca preluarea imobilului s-a realizat în fapt în data de 13 decembrie 1945, pe care revizuientul nu le-a putut detine pentru ca aceasta institutie a refuzat sa i le puna la dispozitie.

Prima ipoteza a textului de lege mai sus evocat, se refera la descoperirea de înscrisuri doveditoare, deci când partea care a pierdut procesul dovedeste existenta unor înscrisuri care au fost retinute de partea adversa sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de vointa ei.

Pentru a se putea invoca acest motiv si a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

Partea interesata sa prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronuntat hotarârea atacata, înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercita calea de atac, iar nu sa se pretinda instantei sa-l administreze din oficiu, cum e cazul în speta.

O alta conditie este aceea ca înscrisul sa aiba forta probanta prin el însusi, fara sa fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba si sa fi existat la data când a fost pronuntata hotarârea ce se cere a fi revizuita.

De asemenea, trebuie ca înscrisul sa nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronuntat hotarârea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor.

Din interpretarea literala a art. 322 pct.5 teza I si a art. 324 pct.4 Cod procedura civila (care se refera la "descoperirea înscrisului) mai rezulta ca este necesar ca revizuientul sa nu fi cunoscut faptul retinerii înscrisului de catre adversar în momentul judecarii fondului, în caz contrar, el ar fi putut uza de prevederile art. 172 Cod procedura civila.

În ceea ce priveste împrejurarea mai presus de vointa partii aceasta urmeaza a fi apreciata de instanta de revizuire, însa partea interesata trebuie sa o dovedeasca.

Prin cererea de revizuire, revizuientul a solicitat instantei ca, în baza art. 172 si 175 Cod procedura civila sa dispuna Administratiei Imobiliare Oradea (fosta API.), ca aceasta da depuna la dosar actele indicate de catre Comisia C.A.S.B.I. în data de data de 13 decembrie 1945.

Trecând peste faptul ca, actul nou invocat trebuie prezentat de partea care exercita calea de atac, iar nu sa se pretinda instantei sa-l administreze din oficiu, este de relevat ca, în dosarul nr.4490/2004 al Curtii de Apel Oradea, în care s-a dispus casarea cu trimitere, instanta de recurs, la cererea recurentului a încuviintat aceasta proba, solicitând Directiei Patrimoniului Imobiliar din cadrul Primariei municipiului Oradea, toate actele pe care le detine în legatura cu preluarea de catre stat a imobilului din litigiu.

Aceste acte au fost transmise si se afla depuse în dosarul mai sus evocat, iar prin adresa nr.108366/12.07.2003 (fila 46 - dosar 4490/2004), Directia Patrimoniu a comunicat instantei ca în cazierul imobilului nu exista documente din care sa rezulte temeiul juridic de preluare la stat, toate documentele privind transferul dreptului de administrare fiind depuse la dosar, ca urmare a adresei formulata de instanta.

Alaturi de conditiile relevate mai sus, o alta conditie aceea ca înscrisul sa fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecarii  fondului, solutia ar fi fost alta decât cea pronuntata.

Daca una din conditiile aratate mai sus nu este îndeplinita, cererea de revizuire nu este admisibila.

Or, din cele prezentate deja, a rezultat cu prisosinta ca, aceste conditii nu sunt îndeplinite, în speta nefiind incidente dispozitiile art. 322 pct.5 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondata cererea de revizuire, iar în baza art. 274 Cod procedura civila a obligat revizuientul la 300 lei cheltuieli de judecata în favoarea intimatului C.G. si la 400 lei, cu acelasi titlu în favoarea intimatilor H. A. si E., reprezentând onorariu avocatial.

Domenii speta

Spete similare