Casare cu trimitere. Cazurile de casare prevăzute de articolul 385/9 pct. 9 şi 10 din Codul de procedură penală.

CURTEA DE APEL ORADEA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

Casare cu trimitere. Cazurile de casare prevăzute de articolul 385/9 pct. 9 şi 10 din Codul de procedură penală.

Conform art.385/9 pct.9 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când motivarea contrazice dispozitivul hotărârii iar omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la o faptă cu a cărei judecare a fost sesizată echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei şi constituie cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 din acelaşi cod.

 În speţă, motivarea în mod evident contrazice dispozitivul, respectiv, în timp ce în considerentele hotărârii instanţei de fond se arată că inculpatul a săvârşit 3 infracţiuni, prin dispozitivul hotărârii pedeapsa este aplicată doar pentru 2 infracţiuni. De asemenea,  prima instanţă, deşi legal sesizată cu judecarea cauzei privind pe inculpat, acuzat de comiterea a 3 infracţiuni prevăzute de art. 31 alin. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, a omis să se pronunţe asupra tuturor capetelor de acuzare.

 Decizia penală nr.222/R/17.04.2008

(dosar nr. 399/187/2007)

Prin sentinţa penală nr. 188 din 08.06.2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş,  în baza art.31 alin.3 din OG 96/1998 modificată prin Legea 75/2002 cu aplicarea art.74 lit. c C. penal şi art.76 lit. d C. penal a fost condamnat inculpatul M.N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori fără drept cu un prejudiciu de 23.831 lei RON.

În baza art.31 alin.3 OG 96/1998 modificată prin Legea 75/2002, cu aplicarea art.74 lit. c C. penal şi art.76 lit. d C. penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere de arbori fără drept cu prejudiciu de 2.933,6 lei RON şi 2.719,0 lei RON.

În baza art.33 lit. a C. penal şi art. 34 lit. b C. penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În baza art.81, 82 C.penal, cu aplicarea art.13 C.penal şi cu referire la art.71 alin.4 C.penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi s-a fixat  un termen de încercare pe o durată de 2 ani şi 10 luni.. 

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C. penal.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile OS Beiuş suma de 1.369,8 lei RON.

A fost obligat inculpatul să plătească statului 400 lei RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :

În fapt, inculpatul M.N. a lucrat în perioada iulie-decembrie 2004 în calitate de  drujbist la o societate comercială  din oraşul Negreşti Oaş , societate administrată de numitul S.G.

În vara anului 2004, Primăria com.Tărcaia, prin intermediul OS Cerbu care administrează pădurea acestei comune, a scos la licitaţie o partidă silvică situată pe valea Iermar, cu un total de 1.600 mc masă lemnoasă.

  Exploatarea de către societatea câştigătoare la licitaţie în privinţa materialului lemnos s-a realizat de către o echipă a societăţii numitului S.G., formată din inculpatul M.N., N.I. şi I.D.

  Exploatarea arborilor din această partidă a început în vara anului 2004, prin tăierea arborilor de esenţă fag. Iniţial, inculpatul, în calitatea sa de drujbist, a tăiat arbori marcaţi corespunzător şi nu au fost nici un fel de probleme însă, la un moment dat, inculpatul a început să taie şi arbori nemarcaţi, tot de esenţă fag şi care, după declaraţia sa, erau mai frumoşi decât cei marcaţi.

Din perimetrul partidei respective, inculpatul a tăiat un număr de 46 de arbori de esenţă fag cu un volum de 136 mp şi o valoare de 23.859 lei RON.  Fiind audiat în instanţă, cu ocazia primei judecăţi, inculpatul a motivat că a acţionat în acest fel la cererea şefului său S. G., care la rândul său a acţionat la cererea primarului com.Tărcaia, deoarece ar avea nevoie de lemn mai bun şi pe care l-au transportat ulterior într-un loc despre care inculpatul nu a aflat.

Inculpatul a precizat că el a colaborat în mod direct cu şeful său, şi l-a atenţionat pe acesta că arborii pe care îi taie nu sunt marcaţi şi săvârşeşte o ilegalitate, dar a menţionat că şeful său l-a asigurat că nu vor fi nici un fel de probleme ,, şi o să stea el în faţă dacă va fi cazul”.

  După ce arborii au fost tăiaţi şi pentru a se crea o aparenţă de legalitate , inculpatul şi martorii susţin că au fost puşi de şeful lor să bată pe cioatele arborilor rămase la faţa locului, imprimarea  unei mărci false, după care au pulverizat vopsea de culoare albastră.

Inculpatul şi martorii au precizat a fost confecţionată de şeful lor dintr-o bucată de ţeavă prelucrată corespunzător şi având dimensiunile unei mărci normale fără însă ca să poarte un număr.

  Din afara perimetrului partidei 340 de pe Valea Iermar  inculpatul a mai tăiat un număr de 7 de arbori nemarcaţi de pe picior, arbori care au fost traşi într-un loc accesibil pentru a fi încărcaţi, aici fiind găsiţi de organele silvice şi de poliţie.

  Acest material lemnos a fost ridicat în vederea confiscării.

  Primăria com.Tărcaia a mai avut o partidă de exploatare a materialului lemnos la locul numit Scai de pe Valea Finişului, afectată pentru nevoile locale ale primăriei.

Au fost eliberate şi bonuri cu respectarea dispoziţiilor legale, pentru exploatarea lemnului din această partidă, dar inculpatul a mai tăiat un număr de 7 arbori esenţă fag şi paltin din arborii nemarcaţi, menţionând că a acţionat în acest fel, la cererea pădurarului, care la rândul său a acţionat la cererea primarului care a fost şi el prezent la faţa locului, atunci când a început exploatarea materialului lemnos de la locul numit ,,Scai”, creându-se un prejudiciu de 2.719,5 lei RON .

În legătură cu aceşti arbori, pe care inculpatul a recunoscut că i-a tăiat, el a precizat că a acţionat tot la cererea şefului său şi a primarului, dar că nu a cunoscut limita partidei în care se exploata material lemnos în mod legal.

Pădurarul B.L. a fost audiat în instanţă şi a precizat că el nu ştie cine a tăiat arborii nemarcaţi din partida ,,Scai”, şi atâta timp cât el a fost prezent în zonă, şi inculpatul a tăiat arbori, s-au tăiat numai lemne marcate.

  A precizat că a descoperit la câteva zile după ce s-a terminat tăierea arborilor marcaţi, faptul că există cioate provenite de la arbori tăiaţi fără a fi fost marcaţi şi în acest sens a făcut un raport către conducerea ocolului, care i-a imputat paguba creată.

Martorii I.A. şi N.I., au declarat cu ocazia primei judecăţi, că inculpatul a tăiat aceşti arbori la cererea pădurarului şi primarului, care i-a cerut să fie tăiaţi arbori care nu erau marcaţi.

Şi aceşti arbori au fost transportaţi de la locul unde au fost tăiaţi, dar inculpatul şi martorii nu au putut să precizeze unde au fost duşi, deşi bănuiesc că au fost transportaţi şi folosiţi în interesul primarului com.Tărcaia.

  Atât inculpatul cât şi martorii, au precizat că pentru munca prestată au fost plătiţi de către şeful de echipă S.G. 

Inculpatul, deşi a acţionat la cererea sau la ordinul expres al şefului său de echipă, sau eventual şi al primarului com.Tărcaia, el a încălcat legea, săvârşind o infracţiune, astfel cum este descrisă în art.31 din OG 96/1998, modificată ulterior, având în vedere că a tăiat aceşti arbori descrişi în rechizitoriu, fără să se fi eliberat o autorizaţie corespunzătoare.

Inculpatul a avut calitatea de angajat şi în lipsa unui ordin scris nu se poate preleva de faptul că i s-a cerut să taie acei arbori cu toate că ştia că sunt nemarcaţi.

  Fapta inculpatului de a tăia din pădurea proprietatea părţii civile Primăria com. Tărcaia, aflată în administrarea Asociaţiei O.S. Cerbu, un număr de 46 arbori de esenţă fag, de pe picior şi nemarcaţi, creând un prejudiciu de 23.831 lei RON constituie conţinutul infracţiunii prev de art.31 alin.3 din OG 96/1998 modificată prin Legea 75/2002.

  Fapta aceluiaşi inculpat care, în luna decembrie 2004, a tăiat fără drept un număr de 6 arbori de esenţă fag, nemarcaţi, din pădurea aparţinând O.S. Beiuş, creând un prejudiciu de 2.933,6 lei RON , constituie conţinutul infracţiunii prev de art.31 alin.3 din OG 96/1998, modificată prin Legea 75/2002.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în luna decembrie 2004, a tăiat fără drept din locul numit Scai din pădurea aparţinând com. Tărcaia, un număr de 7 arbori de esenţă fag şi paltin nemarcaţi, creând un prejudiciu de 2.719,2 lei RON, constituie conţinutul infracţiunii prev de art.31 alin.3 din OG 96/1998 , modificată prin Legea 75/2002.

 La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurarea că a recunoscut comiterea lor, descriind modul în care au fost săvârşite şi indicând persoane care aprecierea lui au concurat la comiterea infracţiunilor.

 Instanţa a apreciat că în favoarea inculpatului se va putea reţine circumstanţa atenuantă prev de art.74 lit c C.penal  care atrage în mod obligatoriu aplicarea dispoziţiilor art.76 lit.d C.penal.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş solicitând desfiinţarea hotărârii atacate ca netemeinică şi nelegală şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, motivând că aceasta nu s-a pronunţat asupra unei infracţiuni de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 31 alin. 3 din OUG 96/1998 modificată prin Legea 75/2002 pentru care inculpatul M.N. a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş.

Prin decizia penală nr. 282/A din 15 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş împotriva sentinţei penale nr.188 din 8 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş pe care a completat-o în sensul că a interzis inculpatului  drepturile  prev. de art.71 , 64 lit. a teza  II şi b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie şi  în baza art.71 al.5 Cod penal a suspendat executarea acesteia pe durata termenului de încercare.

A menţinut restul dispoziţiunilor sentinţei apelate

Este evident din modul în care este redactată partea dispozitivă că pedeapsa de 6 luni închisoare este aplicată atât pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori fără drept, cu un prejudiciu de 2.933,6 Ron, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori fără drept, cu un prejudiciu de 2719 Ron, fiind vorba de două pedepse identice ca şi natură şi cuantum aplicate pentru 2 infracţiuni. Deşi acest mod de redactare nu este unul tipic, apreciem că raportat la faptul că instanţa de fond a menţionat cele două prejudicii distincte şi implicit a sancţionat cu pedepse identice două infracţiuni, nu se poate reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte. A interpreta în acest fel hotărârea instanţei de fond, ar conduce la o sancţionare nejustificată a unei chestiuni formale, cu consecinţe grave asupra procesului penal, întrucât se antrenează un nou ciclu procesual ce implică o dată soluţionarea cu întârziere a cauzei, cât şi un consum uman şi material, până la urmă nejustificate.

În ce priveşte soluţia de condamnare a instanţei de fond, aceasta este legală bazându-se pe un probatoriu concludent şi corect interpretat.

Pedepsele aplicate reflectă just, atât pericolul social al faptelor, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea faptelor comise.

Aplicarea dispoziţiilor art. 81 C.pen, faţă de atitudinea procesuală pozitivă a inculpatului, este justificată, existând indicii în sensul posibilităţilor sale de îndreptare, în afara unei coerciţii efective. În ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii, instanţa de fond reţine că nu se impune aplicarea şi suspendarea acestora, întrucât inculpatului îi este favorabilă legea mai veche. Tribunalul a apreciat această interpretare a legii eronată, întrucât atât în vechea reglementare cât şi în actuala reglementare, pedeapsa accesorie însoţea necondiţionat pedeapsa închisorii, ceea ce impune aplicarea pedepsei accesorii, atunci când se aplică pedeapsa închisorii. Ceea ce conţine noua reglementare, este dispoziţia expresă de suspendare şi a pedepselor accesorii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuş, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat pentru o infracţiune reţinută în sarcina inculpatului M.N. prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş nr. 923/P/8.06.2005, fiind incident, în speţă, motivul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.

Examinând decizia recurată prin prisma motivului indicat cât şi din oficiu, conform prev. art. 385 ind. 6 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 385 ind. 14 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este nelegală şi netemeinică, la fel şi sentinţa penală nr. 188/2007 a Judecătoriei Beiuş, iar recursul declarat este întemeiat, şi, în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penalăa admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 282/A din 15 octombrie 2007 pronunţată  de Tribunalul Bihor şi a sentinţei penale nr. 188 din 8 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş, a casat hotărârile atacate şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Beiuş, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

Hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice, fiind incident cazul de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală.

Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar rezultă că, prin rechizitoriul din 8.06.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş (dosar nr. 923/P/2004) a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M.N. pentru învinuirea săvârşirii a 3 infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 31 alin. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Parchetul a reţinut, în esenţă că, în luna decembrie 2004, inculpatul M.N., cu 3 ocazii distincte, a tăiat fără drept din pădurea aparţinând Asociaţiei OS Cerbu, jud. Bihor (de 2 ori) şi Primăriei com. Tărcaia, jud. Bihor (o dată), un nr. de 46 arbori esenţă fag, nemarcaţi, apoi 6 arbori de aceeaşi esenţă, respectiv 7 arbori de esenţă fag şi paltin în valoare totală de 2.933,6 lei. Prejudiciul fiind reparat parţial, partea vătămată OS Beiuş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.369,8 lei.

Instanţa de fond reţinând starea de fapt descrisă în rechizitoriu a stabilit vinovăţia inculpatului M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzut de art. 31 alin. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002 (a se vedea f. 31-32 din sentinţa penală nr. 188/8.06.2007 a Judecătoriei Beiuş), arătând în considerentele hotărârii că inculpatul M.N. a săvârşit 3 infracţiuni de acelaşi gen, însă în dispozitivul sentinţei a dispus condamnarea acestuia pentru 2 infracţiuni la câte o pedeapsă de 10 luni închisoare, respectiv 6 luni închisoare.

Instanţa de apel a apreciat că aceste greşeli evidente sunt simple erori şi, prin urmare, ar fi nejustificat să se antreneze un nou ciclu procesual pentru „chestiuni formale”.

Curtea a constat că, în speţă, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 teza a II-a Cod procedură penală.

Greşelile materiale evidente pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 195 Cod procedură penală dacă sunt simple erori scriptice evidente şi nu greşeli care privesc însuşi conţinutul actului, cum este cazul în speţă.

Menţionarea nu numai în dispozitivul hotărârii, dar şi în minută a unor pedepse care nu concordă cu motivarea soluţiei nu este o eroare scriptică, de felul celor la care se referă art. 195 Cod procedură penală, ci o eroare de fond, remediabilă numai prin folosirea căilor de atac.

Dar chiar dacă ne-am afla în faţa unei erori materiale evidente, aceasta nu poate fi înlăturată de instanţa de control judiciar, ci numai de instanţa în activitatea căreia s-a produs, întrucât aşa cum se prevede în art. 195 Cod procedură penală – „erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu”.

În cauza dedusă judecăţii este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 teza a II-a Cod procedură penală, întrucât motivarea în mod evident contrazice dispozitivul, respectiv în timp ce în considerentele hotărârii instanţei de fond se arată că inculpatul a săvârşit 3 infracţiuni, prin dispozitivul hotărârii pedeapsa este aplicată doar pentru 2 infracţiuni.

În speţă, este incident şi cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului M.N. prin actul de sesizare, ceea ce echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, atrăgând nulitatea absolută a hotărârii, prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod penal.

Prima instanţă, aşa cum am reliefat anterior, deşi legal sesizată cu judecarea cauzei privind pe inculpatul M.N., acuzat de comiterea a 3 infracţiuni prevăzute de art. 31 alin. 3 din OG nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, a omis să se pronunţe asupra tuturor capetelor de acuzare. În consecinţă, fiind vorba de încălcări procedurale cu efecte deosebite, în temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se vor casa în totalitate hotărârile recurate şi se va dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Beiuş pentru a proceda la rejudecarea cauzei, ţinând seama de considerentele deciziei de casare.

Domenii speta

Spete similare