Recurs. Acţiune pentru acoperirea prejudiciului reprezentând lipsa de folosință a unui imobil. Probe în apel. Admisibilitate. Reevaluare în recurs.

. Recurs. Acţiune pentru acoperirea prejudiciului reprezentând lipsa de folosință a unui imobil. Probe în apel. Admisibilitate. Reevaluare în recurs.

- Codul de procedură civilă, art. 478; art. 488.

Reclamantul are posibilitatea de a solicita o probă nouă în apel, pe care nu a cerut-o în faţa primei instanțe sau la care a renunţat, atunci când tinde să dovedească aceeaşi pretenţie enunţată în faţa primei instanţe, dar pe care iniţial a considerat că o poate dovedi doar cu probele iniţial administrate, iar ulterior constată din motivarea sentinţei că se impunea completarea probatoriului cu dovada nesolicitată sau la care a renunţat. Rolul apelului nu este doar acela de a corecta o greşită respingere a unor probe de către prima instanţă, ci şi de a completa probatoriul în scopul corectării unei soluţii posibil eronate pe fond, atunci când considerentele pun în lumină o atare nevoie, în lumina principiului aflării adevărului, mai ales că în ceea ce priveşte aflarea adevărului, trebuie să existe o completare între rolul părţii de a urmări procesul şi de a propune dovezile necesare, şi cel al judecătorului de a fi activ în aducerea la îndeplinire a acestui principiu, inclusiv prin indicarea sau ordonarea probatoriului necesar.

În consecinţă, prin respingerea eronată a unei probe pe un temei procedural greşit înţeles, probă la care partea era îndreptăţită şi cu privire la care înseşi instanţele de fond au statuat că era necesară, s-au creat premisele unei judecăţi incomplete a apelului, mai exact a nejudecării fondului acestuia, întrucât rezultatul neadministrării probei respinse a constat în ocolirea fondului problemei, ceea ce se sancţionează, în conformitate cu art. 488 pct. 5 C.pr.civ. şi art. 496 C.pr.civ. cu admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la tribunal.

În recurs, Curtea nu are căderea să reevalueze probele şi să schimbe situaţia de fapt reţinută, ci doar pe aceea de a evalua aplicarea dreptului la situaţia de fapt definitiv stabilită de tribunal.

(Decizia civilă nr. 183/R din data de 4 martie 2021)

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Curtea observă că, deşi în faţa primei instanţe nu s-a mai administrat expertiza tehnică în construcţii care să determine costurile schimbării instalaţiei de gaze şi să stabilească în ce măsură cheltuielile rezultate din facturile şi documentele contabile ale reclamantei au fost cauzate de schimbarea instalaţiei de gaze şi dacă erau necesare materialelor şi operaţiunilor implicate de schimbarea instalaţiei de gaze cu una electrică, o atare expertiză era necesară pentru evaluarea prejudiciului decurgând din respectiva înlocuire de instalaţii.

Câtă vreme pretenţiile reclamantei includeau şi aceste costuri, nefiind vorba despre o pretenţie nouă formulată în apel, ci doar despre o probă nouă pentru dovedirea existenţei şi întinderii prejudiciului cauzat de aceste cheltuieli – probă cerută prin cererea de apel – nu operează decăderea prevăzută de art. 478 alin. (2) C.pr.civ..

Reclamantul are posibilitatea de a solicita o probă nouă în apel, pe care nu a cerut-o în faţa primei instanțe sau la care a renunţat, atunci când tinde să dovedească aceeaşi pretenţie enunţată în faţa primei instanţe, dar pe care iniţial a considerat că o poate dovedi doar cu probele iniţial administrate, iar ulterior constată din motivarea sentinţei că se impunea completarea probatoriului cu dovada nesolicitată sau la care a renunţat. Rolul apelului nu este doar acela de a corecta o greşită respingere a unor probe de către prima instanţă, ci şi de a completa probatoriul în scopul corectării unei soluţii posibil eronate pe fond, atunci când considerentele pun în lumină o atare nevoie, în lumina principiului aflării adevărului, mai ales că în ceea ce priveşte aflarea adevărului, trebuie să existe o completare între rolul părţii de a urmări procesul şi de a propune dovezile necesare, şi cel al judecătorului de a fi activ în aducerea la îndeplinire a acestui principiu, inclusiv prin indicarea sau ordonarea probatoriului necesar.

În consecinţă, prin respingerea eronată a unei probe pe un temei procedural greşit înţeles, probă la care partea era îndreptăţită şi cu privire la care înseşi instanţele de fond au statuat că era necesară, s-au creat premisele unei judecăţi incomplete a apelului, mai exact a nejudecării fondului acestuia, întrucât rezultatul neadministrării probei respinse a constat în ocolirea fondului problemei, ceea ce se sancţionează, în conformitate cu art. 488 pct. 5 C.pr.civ. şi art. 496 C.pr.civ. cu admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la tribunal.

În ceea ce priveşte a doua critică, legată de situaţia juridică a pârâtei Neagu Alina Petronela, aceasta va fi înlăturată.

În recurs, Curtea nu are căderea să reevalueze probele şi să schimbe situaţia de fapt reţinută, ci doar pe aceea de a evalua aplicarea dreptului la situaţia de fapt definitiv stabilită de tribunal.

Prin urmare, Curtea porneşte de la definitiva statuare în fapt a tribunalului că pârâta N.A.P., deşi avea calitatea de proprietar al imobilului, nu avea folosinţa şi nu a efectuat personal sau prin intermediul vreunei persoane împuternicite vreo intervenţie asupra reţelei de gaze, astfel încât consideră că în mod just tribunalul a apreciat că nu există o răspundere civilă delictuală în persoana ei.

Pârâta nu se califică, prin raportare la fapta comodatarilor săi, la o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului (comodatul nu implică un raport de prepuşenie), nici la o răspundere pentru fapta lucrului pe care îl are în pază juridică (fapta cauzatoare de prejudicii nu a fost una generată de „lucru”, ci de o acţiune umană asupra acestuia, respectiv de acţiunea pârâţilor comodatari).

Nerespectarea de către comodatari a obligaţiei de a păzi, conserva bunul şi al restitui în aceeaşi stare, nu implică o răspundere a proprietarului pentru că nu a luat vreo măsură contrară, cât timp nu s-a dovedit că a cunoscut de la început şi că a acceptat lucrările efectuate de aceştia, iar o situaţie de fapt contrară nu a fost reţinută de către instanţele fondului.

Prin urmare, tribunalul urmează a rejudeca partea din  apel rămasă nesoluţionată prin consecinţa refuzului eronat de a încuviinţa recurentei proba cu expertiză.

Domenii speta

Spete similare