Omor. lovituri cauzatoare de moarte. intenţie de a ucide.

Decizie 174/A din 28.07.2005


OMOR. LOVITURI CAUZATOARE DE MOARTE. INTENŢIE DE

A UCIDE.

Lovirea unei persoane cu o coadă de topor

din lemn de fag lungă de 70 cm, pe tot corpul, cu

consecinţa mai multor leziuni urmate de moartea

victimei, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv ca

fiind săvârşită cu intenţia de a ucide, iar nu cu intenţia

de vătămare a integrităţii corporale, cu urmarea morţii

survenite din culpă, prin depăşirea intenţiei inculpatului.

(decizia  penală  nr. 174/A/28 iulie 2005)

Prin sentinţa penală nr. 63/F/2005, pronunţată de Tribunalul

Vâlcea, inculpatul P.P. a fost condamnat în baza art. 174 alin. 1 Cod penal la

17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 74 lit. a şi b

din Codul penal.

În baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menţinut

măsura arestării preventive, iar potrivit art. 88 din Codul penal s-a dedus din

pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 iulie

2004, la zi.

S-a luat act că părţile vătămate D.C. şi T.M.C. nu s-au constituit

părţi civile.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată  D.D.

În baza art. 118 lit. b din Codul penal s-a confiscat de la inculpat o

coadă de topor – corp delict.

În baza art. 191 din Codul de procedură penală, a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că, in noaptea că

25/26 iulie 2004, inculpatul care trăia in concubinaj cu victima D.M., după ce

a consumat băuturi alcoolice în cantitate mare, i-a aplicat acesteia lovituri pe

tot corpul cu o coadă de topor din lemn de fag, lungă de 70 cm, provocându-i

decesul. După ce şi-a revenit din starea de beţie şi a constatat moartea

victimei, inculpatul a încercat să înlăture urmele de sânge, spălând în grabă

podeaua şi cadavrul victimei, după care a abandonat coada de topor şi hainele

cu care fusese îmbrăcat în noaptea crimei.

Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 din Codul

penal, cu motivarea că nu a avut intenţia de a ucide victima, a fost respins ca

nefondat, prin decizia penală nr. 174/A/28 iulie 2005.

Potrivit art. 174 alin. 1 din Codul penal, uciderea unei persoane

constituie infracţiunea de omor.

Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârşită

decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art. 19 alin.

2 pct. 2 lit. a şi b din Codul penal, infracţiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare  de  moarte  prev. în art.183 din acelaşi cod se săvârşeşte cu

intenţie  depăşită, caracterizată prin intenţie  în ceea  ce priveşte acţiunea de

lovire şi prin culpă în ce priveşte  rezultatul produs, moartea  victimei.

Din actele dosarului rezultă  că, inculpatul i-a aplicat lovituri

victimei pe tot corpul, cu o coadă de topor din lemn de fag lungă de 70 cm,

cauzându-i leziuni ce au condus la deces. Imediat ce şi-a revenit din starea de

beţie şi a constatat moartea victimei, inculpatul a încercat să înlăture urmele

de sânge spălând  în grabă podeaua şi cadavrul victimei, după care a

abandonat coada de topor şi hainele cu care fusese îmbrăcat  în noaptea

crimei.

Împrejurarea că, conflictul a avut loc pe fondul consumului

excesiv  de alcool  de către cei doi  concubini este reală, însă numărul şi

intensitatea neobişnuită a loviturilor aplicate, rezultatul aproape imediat letal ,

instrumentul folosit în cauză, regiunea corpului în care victima a fost  lovită şi

atitudinea  inculpatului după săvârşirea faptei, , infirmă susţinerea acestuia că

nu a urmărit şi nici nu a acceptat producerea rezultatului – moartea victimei -,

care  ar fi depăşit intenţia sa de  a aplica o corecţie victimei.

În consecinţă, se impune concluzia că prima instanţă  a reţinut

corect că, sub aspectul poziţiei  sale subiective, inculpatul a acţionat cu

intenţia de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat

posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod

direct, motiv pentru care apelul a fost respins ca nefondat.

Notă:

Infracţiunea  de omor se săvârşeşte cu intenţie directă sau

indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte

producerea lui, sau deşi  nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii

decesului celui agresat, ca rezultat al acţiunii sale.

De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a

ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite  de inculpat, apreciindu-se

dacă în funcţie de zona anatomică vizată şi intensitatea loviturilor, acestea

prefigurează producerea rezultatului letal.