PENAL.Omor deosebit de grav

Asupra plângerii penale.

Prin cererea înregistrată sub nr. 544/11416.02.2010 la Tribunalul Buzău petiţionarul G C a formulat plângere, în temeiul art. 278/1 cod proc.penală cu privire la rezoluţia procurorului nr. 708/P/2008 din 16 decembrie 2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M V pentru infracţiunea prev. de art. 174-176 lit.a cod penal , întrucât fapta nu există.

În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că rezoluţia procurorului este netemeinică şi nelegală. A solicitat audierea martorilor M I şi M S, iar din DVD-urile depuse la dosar rezultă că fosta vecină a  victimei a cunoscut împrejurări legate de momentul în care victima a fost aruncată peste pod. A mai susţinut petiţionarul că a fost condamnat pe nedrept şi a executat 11 ani de detenţie în condiţiile în care probele efectuate în cauză nu au fost complete. A solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări faţă de  făptuitorul M V  pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.

Tribunalul, verificând rezoluţia procurorului pe baza motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor din dosarul de urmărire penală, va reţine că plângerea este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin rechizitoriul nr. 276/P/1997 din 25  nov. 1997, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor GC şi TM pentru săvârşirea infracţiunii de viol urmată de moareta victimei, prev. de art. 107 al.3 cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 19 aprilie 1997, au întreţinut, prin constrângere,raporturi sexuale normale şi orale cu victima PS, în vârstă de 19 ani, fapte în urma cărora aceasta s-a sinucis. Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată  a inculpatului MV pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra victimei PS şi pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de furt săvârşite împreună şi cu complicitatea victimei PS.

În ac tul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în noaptea de 19.04.1997, inculpaţi GC şi TM au dus victima Preda Simona în garsoniera inculpatului T M, situată în Micro 14, din municipiul B, unde,  prin folosirea violenţelor fizice şi psihice au supus-o pe aceasta la raporturi sexuale şi la acte de perversiune sexuală, după care au transportat-o , la cererea ei în comuna M, în apropierea podului de peste râul B, iar după ce a rămas singură s-a aruncat în albia râului, unde a decedat urmare asfixiei mecanice consecutivă submersiei.

Prin sentinţa penală nr. 57/04.04.2000 ( dosar 1339/1997) Tribunalul Buzău a dispus condamnarea inculpaţilor, reţinând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, apelul declarat de inculpaţi fiind respins prin decizia penală nr. 385/25.09.2000 a Curţii de Apel Ploieşti.

Urmare recursurilor declarate de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 2119/26.04.2001, a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, activităţi în urma cărora s-a dispus din nou trimiterea în  judecată a inculpaţilor prin rechizitoriul nr. 276/P/1997 din 18.03.2002.

În noul act de sesizare a instanţei se reţine aceeaşi situaţie de fapt, în sensul că, după ce a fost suspusă, prin constrângere, la relaţii sexuale şi acte de perversiune sexuală de către inculpaţii TM şi GC, victima a solicitat să fie lăsată la podul M, unde, datorită stării în care se afla, s-a aruncat de pe pod în albia râului B, unde a decedat, cauza morţii fiind aceeaşi, şi anume asfixia mecanică consecutivă submersiei (înnecului).

Prin completarea raportului medico-legal de necropsie, s-a stabilit că lipsa apei din plămânii şi stomacul victimei este consecinţa declanşării unui spasm glotic persistent reflex, urmare de anoxie şi deces. De asemenea, prin cercetările efectuate  a fost identificat şi audiat martorul M. O., care a precizat, la fel ca martorul D P, împrejurările în care victima s-a aruncat de pe pod şi măsurile întreprinse pentru a-i acorda ajutor.

Reţinându-se situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, Tribunalul Buzău a dispus condamnarea inculpaţilor, pedepsele aplicate şi situaţia de fapt rămânând neschimbate prin decizia penală nr.197/16.04.2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi prin decizia penală nr. 3589/09.09.2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, prin care au fost respinse recursurile celor 2 inculpaţi.

În mod corect s-a reţinut în rezoluţia procurorului că solicitările petiţionarului au fost cunoscute de către instanţele care au soluţionat cauza penală definitiv intrând în puterea lucrului judecat aspectele legate de comiterea infracţiunii de către inculpaţii TM şi GC.

Solicitările petiţionarului au fost verificate de către organele de urmărire penală, fiind audiaţi martorii  RMI, SR, ŞM care au precizat că nu cunosc aspecte legate  de cele reclamate, acesta încercând să-i influenţeze pentru a da declaraţii din care să rezulte că este nevinovat.

Avându-se în vedere că nu s-au constatat indicii şi mijloace de probă cu privire la săvârşirea de către făptuitorul MV a infracţiunii prev. de art. 174-176 lit.a cod penal urmează ca plângerea să fie respinsă ca nefondată în conformitate cu art. 2781  alin.8 lit.a cod proc.penală.

În baza art. 192 alin.2 cod proc.penală petiţionarul va fi obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare