Litigiu de muncă. concediu de odihnă neefectuat. plata indemnizaţiei.

LITIGIU DE MUNCĂ. CONCEDIU DE ODIHNĂ

NEEFECTUAT. PLATA INDEMNIZAŢIEI.

Reclamanta a avut calitatea de asistent maternal profesionist şi a

desfăşurat activitatea la domiciliul său, nu a beneficiat de concediu de odihnă, situaţie

în care pârâta trebuia să-i plătească drepturile salariale ce i se cuveneau, raportate la

numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat.

Cum pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie ce-i revenea în baza

art.1 alin.1 şi art.2 lit.b din O.G. nr.29/1995 şi art.16 din O.G. nr.50/1992,

instanţa de fond a admis acţiunea pentru indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă

anului 2002.

(Decizia nr.78/R-CM din 21 februarie 2006 pronunţată

de Curtea de Apel Piteşti).

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.734 din 17

noiembrie 2005 a admis cererea reclamantei A.D. în contradictoriu cu

D.G.A.S.P.C. Vâlcea şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să plătească

reclamantei suma de 246,98 lei reprezentând indemnizaţia pentru

concediul de odihnă neefectuat în anii 2001 şi 2002, actualizată cu rata

inflaţiei până la data pronunţării.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că datorită

specificului activităţii pe care o desfăşoară reclamanta, în sensul creşterii,

îngrijirii şi educării în vederea dezvoltării armonioasă a copilului pe care l-

a avut în plasament, nu a putut beneficia de concediu de odihnă. De

aceea, acţiunea a fost privită ca întemeiată şi admisă, avându-se în vedere

dispoziţiile art.16 din H.G. nr.50/1992, coroborate cu dispoziţiile O.G.

nr.29/1995.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs

pârâta, invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod

procedură civilă, respectiv prescripţia dreptului la acţiune privind

indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat pe anul 2001.

Pe de altă parte s-a susţinut că instanţa de fond nu a avut în

vedere activitatea reclamantei de asistent maternal profesionist, care are

un caracter permanent, se desfăşoară la domiciliul acesteia chiar şi în

perioada concediului de odihnă, situaţie în care a beneficiat integral atât

în 2001, cât şi în 2002, de toate drepturile salariale cuvenite, de aceea în

mod nejustificat a fost admisă acţiunea.

Instanţa de recurs a privit ca întemeiată parţial această cale de

atac, reţinând că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la

acţiune al reclamantei pentru pretenţiile solicitate se prescrie în termen de

3 ani şi cum  aceasta a fost înregistrată la data de 15 iunie 2005, nu

puteau fi solicitate decât drepturile salariale începând cu  data de 15 iunie

2002.

Pentru perioada anului 2001, indemnizaţia de concediu

calculată prin raportul de expertiză efectuat în cauză este prescrisă cu

consecinţa înlăturării menţiunii plăţii acesteia din sentinţa atacată.

Curtea a constatat că pentru indemnizaţia de concediu

aferentă anului 2002, acţiunea în mod corect a fost privită ca întemeiată,

întrucât reclamanta a avut calitatea de asistent maternal profesionist şi a

desfăşurat activitatea la domiciliul său, nu a beneficiat de concediu de

odihnă, situaţie în care pârâta trebuia să-i plătească drepturile salariale ce i

se cuveneau, raportate la numărul de zile de concediu de odihnă

neefectuat.

Cum pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie ce-i revenea în

baza art.1 alin.1 şi art.2 lit.b din O.G. nr.29/1995 şi art.16 din O.G.

nr.50/1992, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea pentru

indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului 2002.

În temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, recursul formulat de pârât

a fost admis, modificată în parte sentinţa, în sensul înlăturării obligării

pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu pentru anul 2001, în sumă de

373,611 lei reactualizată, ca fiind prescrisă, menţinându-se celelalte

dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare