Recalculare pensie. Legalitatea adeverinţei eliberate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Sălaj

Decizie 355 din 01.02.2011


Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 355 din 1 februarie 2011

Prin sentinţa civilă nr. 2260 din 19 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj, a fost admisă cererea formulată de reclamanta D.R. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, şi în consecinţă a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei având în vedere extrasul eliberat de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1323 din 13.06.2008 a Tribunalului Sălaj, pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj a fost obligată să-i elibereze reclamantei documente care să ateste vechimea în muncă, inclusiv sporurile aferente.

 Executând hotărârea instanţei D.M.P.S. Sălaj i-a eliberat reclamantei adeverinţa care cuprindea în anexe drepturile salariale primite la S.C. FILATURA DE BUMBAC ZALĂU .

 Pârâta a refuzat să valorifice această adeverinţă la calculul pensiei reclamantei motivând că aceasta nu corespunde atât sub aspectul formei cât şi al fondului.

 Adeverinţa refuzată a fi luată în considerare este un act care emană de la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj ca urmare a obligaţiei stabilite prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1323/13.06.2008 a Tribunalului Sălaj, ca urmare a desfiinţării fostului angajator.

 Această adeverinţă este un act oficial DMPS Sălaj, răspunde pentru legalitatea şi temeinicia ei şi până la înscrierea în fals îşi păstrează valabilitatea, produce efecte juridice.

 Din menţiunile arătate în adeverinţa depusă la dosar rezultă unitatea la care a fost angajată reclamanta, perioada în care a fost angajată, denumirea şi cuantumul sporurilor primite, retribuţia tarifară. Această adeverinţă are număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează DMPF Sălaj.

 Acest act trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a reclamantei pentru că în caz contrar ar fi lipsită de dreptul ei la asigurări sociale, drept care potrivit art. 1 din Legea nr. 19/2000, este garantat de stat.

 De asemenea ar fi încălcat şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000).

 Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj solicitând în baza art.304 pct.9 şi art.3041 C.pr.civ. casarea sentinţei atacate în totalitate.

 În motivarea recursului, pârâta a citat dispoziţiile art. 169 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, ca şi pe cele ale art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 şi ale art. 18 din Legea nr. 16/1996.

Se subliniază că obligaţia de a prelua şi, implicit, de a elibera copii, extrase şi certificate privind drepturile referitoare la sporurile invocate de reclamanţi revine Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, instituţie care refuză preluarea arhivelor invocând lipsa de personal şi de spaţiu, precum şi alte aspecte care nu au nici o relevanţă.

 Pârâta învederează instanţei faptul că a închiriat două spaţii în vederea păstrării arhivelor preluate de la unele societăţi desfiinţate, deşi avea acelaşi regim de instituţie publică ca Arhivele Naţionale, deci motivul cererii recurentei de a obliga Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Sălaj să preia arhiva fostei „Filatura de Bumbac" este fondat şi conform cu prevederile legale în vigoare.

 Ordonanţa Guvernului nr. 39/2006 a fost adoptată tocmai pentru a îndrepta incompatibilitatea apărută între activitatea de bază a caselor de pensii, şi implicit a Direcţiilor de Muncă şi Protecţie Socială, respectiv stabilirea drepturilor de pensie, prin valorificarea adeverinţelor şi aceea de eliberare a respectivelor documente, în cazul în care arhivele firmelor desfiinţate se preluau de către casele de pensii.

Se citează dispoziţii din art. 18 şi art. 21 din Legea nr. 16/1996, modificată şi completată.

 Se fac referiri pe larg la adresa Arhivelor Naţionale nr. 5293 din 08.06.2007, unde se arată că „Arhivele Naţionale îşi asumă dispoziţiile Legii 474/2006, dovadă fiind ca Ministerul Administraţiei şi Internelor împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei au întreprins demersurile pentru asigurarea condiţiilor minime de înfiinţare a structurilor necesare preluării documentelor de arhivă cu valoare practică la Arhivele Naţionale(…)”.

 În acest context, se critică refuzul Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Sălaj de a prelua arhivele unităţilor desfiinţate.

 În conformitate ce prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările şi completările ulterioare, adeverinţele prin care se dovedesc sporul pentru munca prestată în timpul nopţii, sporul de conducere, de toxicitate şi de zgomot, precum şi alte sporuri cu caracter permanent, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: denumirea unităţii; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă; funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverinţele vor purta număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

 Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Motivul final al recursului şi care surprinde de fapt chintesenţa acestuia vizează imposibilitatea luării în considerare, la stabilirea pensiei, a unei adeverinţe-extras eliberate de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj, chiar conformă în rest prevederilor pct. VI din O.U.G. nr. 4/2005, pentru motivul că singura instituţie abilitată pentru a elibera astfel de adeverinţe în cazul societăţilor desfiinţate este Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Sălaj.

Ca atare, se lasă a se înţelege că o astfel de adeverinţă, eliberată de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj, nu se conformează imperativelor aduse de pct. VI din O.U.G. nr. 4/2005, mai precis cele referitoare la ştampila unităţii şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

Este nefondată această critică adusă legalităţii sentinţei atacate.

 Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1323/13.06.2008 a Tribunalului Sălaj s-a dispus obligarea Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Sălaj la eliberarea de adeverinţe în favoarea reclamanţilor din acel dosar, printre care şi reclamanta intimată din prezenta cauză, care să ateste vechimea în muncă şi sporurile de care au beneficiat, reţinându-se în motivare că pârâta din acea cauză preluase anterior actele care generează relaţii de pensie din cadrul S.C. Filatura S.A. Zalău.

 Refuzul actual al recurentei de a lua în considerare adeverinţa eliberată în executarea acestei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea de lucru judecat este abuziv.

 Practic, procedând la interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 16/1996, recurenta apreciază că nu era în competenţa Direcţiei de muncă şi protecţie socială Sălaj să elibereze menţionata adeverinţă, ci în aceea a Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Sălaj, sens în care sancţionează nelegalitatea clamată prin refuzul de a da curs adeverinţei prezentate de pensionar.

 Or, se constată că prin raportare la forma iniţială a Legii nr. 16/1996, obligaţia de preluare a documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate şi extrase privind drepturile individuale ale cetăţenilor revenea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau direcţiilor judeţene ale acestuia.

La data când a operat preluarea arhivei S.C. Filatura S.A. Zalău de către Direcţiei de muncă şi protecţie socială Sălaj, Legea nr. 16/1996 fusese modificată, astfel încât prevedea că obligaţia de preluare a amintitelor documente revine în sarcina caselor judeţene de pensii.

 Prin urmare, invocând nelegalitatea emiterii adeverinţei care atestă sporurile de care a beneficiat reclamanta de către Direcţia de muncă şi protecţie socială Sălaj, recurenta îşi invocă propria culpă, întrucât ulterior datei de 5 iulie 2002 (data intrării în vigoare a Legii nr. 358/2002 prin care s-au adus modificările menţionate Legii nr. 16/1996), recurenta trebuia să preia documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate şi extrase privind drepturile individuale ale cetăţenilor şi să elibereze consecutiv copii şi extrase după acestea.

 Or, în dreptul civil, nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu îşi poate invoca propria culpă).

 Cât priveşte motivele de recurs ce vizează obligaţia Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale de a prelua documentele cu valoare practică, Curtea reţine că deşi într-adevăr, norma juridică menţionată anterior a fost modificată prin instituirea obligaţiei de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, nu s-a probat că ar fi operat în concret transmisiunea acestei obligaţii care este condiţionată prin textul legal de „înfiinţarea în cadrul … direcţiilor judeţene ale Arhivele Naţionale a unor structuri specializate cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico – financiare necesare”.

Domenii speta