Contestatie decizie de pensionare. Imposibilitatea înlăturării puterii doveditoare a documentelor eliberate de către lichidatorul judiciar al societăţii foste angajatoare, în prezent radiate din registrul comerţului.Neparcurgerea unei proceduri de predare

Împrejurările faptice ale speţei;

Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 19 iunie 2019, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a anulat decizia nr. R67036/03.01.2019 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare perioadelor 01.06.1992 – 02.02.1993 şi 31.05.1993 – 23.06.1994 lucrate în grupa a II –a de muncă, în procent de 100%, şi a sporurilor din adeverinţele nr. 123/06.05.2010 emisă de [...], începând cu data de 04.12.2018, în limita contribuţiilor sociale virate pentru aceste venituri, precum şi cheltuieli de judecata in suma de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că reclamantul [...], cu cererea nr. 67036/04.12.2018, a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă. Instanţa constată că la data formulării cererii, reclamantul avea vârsta de 61 de ani şi 6 luni.

Prin decizia nr. R67036/03.01.2019 a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de reclamant întrucât, adeverinţele nr. 123/06.05.2010 emise de [...] nu au fost fructificate deoarece, începând cu data de 30.03.2012, conform informa?iilor furnizate de Ministerul Finan?elor, societatea [...] în faliment a fost radiată – dizolvată cu lichidare, astfel că societatea [...] nu mai are capacitatea juridică de a emite documente care să privească stagii de cotizare realizate în cadrul [...].

Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie, la care a primit răspunsul nr. 3318/P272/30.01.2019, prin care Casa Judeţeană de Pensii Constanţa îi comunică faptul că nu îndeplineşte condiţia de vârsta pentru a fi pensionat. 

Instanţa a reţinut că reclamantul [...] este născut la data de 31.05.1957, având la data de 04.12.2018 vârsta de 61 ani ?i 6 luni.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege. Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede ca vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5. Conform art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 - Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

Din conţinutul adeverinţei nr. 123/06.05.2010 emisă de [...] a rezultat că reclamantul a lucrat în grupa a II – a de munca în perioadele 01.06.1992 – 02.02.1993 şi 31.05.1993 – 23.06.1994, în procent de 100%, deci 1 an,  8 luni si  24  zile. Din cuprinsul anexei la decizia nr. R67036/03.01.2019  s-a reţinut că pârâta a valorificat o perioadă de 14 ani 8 luni şi 23 zile ca fiind lucrate de reclamant în grupa a II –a de muncă, astfel că, prin cumularea acestei perioade cu cea rezultată din adeverin?a nr. 123/2010, s-a observat că [...] a prestat activitate în această grupă de muncă timp de 16 ani ?i 5 luni. A rezultat aşadar, o reducere a vârstei de pensionare cu  3  ani si  6  luni, conform art. 55 alin. 1 lit. a, tabel 1 din Legea nr. 263/2010. 

Legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestă condiţiile de muncă şi veniturile obţinute de salariaţi nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor.

Potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011, angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie. Raportat la aceste dispoziţii, instanţa a constatat că responsabilitatea celor înscrise in adeverinţe revine fostului angajator, astfel încât s-a apreciat ca nefondat refuzul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Constanţa  de a fructifica menţiunile din aceste înscrisuri.

Din cuprinsul adeverin?ei nr. 123/06.05.2010 a rezultat că reclamantul a beneficiat de sporuri pentru condi?ii grele, condi?ii periculoase, toxicitate, companie, noapte, vechime, spor de 20%, sporuri cu caracter permanent, care nu au fost incluse în salariul tarifar înregistrat în carnetul de muncă, iar unitatea a calculat ?i virat CAS ?i pensie suplimentară ?i la aceste sporuri.

Făcând trimitere la prevederile legale şi al interpretările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie instanţa a constatat că, în cuprinsul adeverinţei este menţionat expres că unitatea a reţinut şi a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin urmare se impune valorificarea acesteia în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că adeverinţele nr. 123/06.05.2010 emise de [...] nu pot fi fructificate, pe motiv că [...] a fost radiată, instanţa constată că aceste adeverinţe au fost emise de către [...] în calitate de lichidator judiciar şi implicit de deţinător de arhivă.

Deţinătorul arhivei fostului angajator ?i-a asumat întreaga răspundere cu privire la veridicitatea adeverin?ei eliberate, a?a încât nici instan?a ?i nici pârâta, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirma?ii atâta timp cât men?iunile din adeverin?a eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar con?inutul acesteia a fost consemnat cu respectarea men?iunilor prevăzute în Hg. nr. 257/2011.

Potrivit anexei 5 la Legea nr. 263/2010, reclamantul la pensionare beneficiază de reducerea de 3 ani si 6 luni, se poate pensiona la 61 ani si 6 luni. Faţă de acestea, instanţa a apreciat că, la data de 04.12.2018, reclamantul îndeplinea condiţia de vârstă pentru a fi pensionat pentru limita de vârstă, motiv pentru care acţiunea în contradictoriu cu pârâta a fost admisă.

In consecinţă, instanţa a anulat decizia nr. R67036/03.01.2019 emisă de pârâtă, a obligat  pârâta să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare perioadelor 01.06.1992 – 02.02.1993 şi 31.05.1993 – 23.06.1994 lucrate în grupa a II –a de muncă, în procent de 100%, şi a sporurilor din adeverinţei nr. 123/06.05.2010 emise de [...], începând cu data de 04.12.2018, în limita contribuţiilor sociale virate pentru aceste venituri.

In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecata de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Susţinerile părţilor din calea de atac:

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, care a criticat hotărârea instanţei de fond, în esenţă, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Prin decizia nr. R67036 emisă la data 03.01.2019 reclamantului i-a fost respinsă cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârstă în conformitate cu art.52 din Legea nr.263/2010 întrucât adeverinţa care atesta stagiul de cotizare a fost emisă de către lichidatorul judiciar care este descărcat de orice îndatoriri si responsabilită?i, ca urmare a radierii societăţii angajatoare şi care  nu mai putea elibera adeverinţe privind stagiile de cotizare. În acest sens, apelanta a făcut trimitere la prevederile art. 18 alin.(1)  şi 25 alin.(1) din Legea nr. 16/1996, republicata.

Conform menţiunilor Ministerului de Finanţe, SC [...] Constanta figurează dizolvată cu radiere din data de 19 iunie 2008, iar ulterior acestei date lichidatorul judiciar putea preda documentele cu valoare practică unui operator economic prestator de servicii arhivistice autorizat. Având în vedere cele de mai sus, datele înscrise în adeverinţele nr.123/06.05,2010 eliberate de lichidatorul judiciar [...] (privind sporuri si grupe de munca) nu pot produce efecte juridice întrucât emitentul nu are calitatea de operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice, înscris în Registrul operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice.

Mai mult, temeiul legal indicat pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de munca în perioadele 01.06.1992 - 02.02.1993, 31.05.1993 - 23.06.1994 este incorect.

Adeverinţele sunt neclare, în sensul că nu reiese la ce sume s-au oprit CAS şi la ce sume s-au virat, pentru a putea legal, să aplice principiul contributivităţii. Men?iunea angajatorului cum ca unitatea a calculat şi reţinut cotele aferente CAS şi pensie suplimentară în conformitate cu prevederile legale, nu atestă efectiva reţinere şi virare şi la ce salarii (tarifare sau bruturi) a fost reţinut CAS.

Din analiza cuprinsului adeverinţelor sunt menţionate salariile brute obţinute de reclamantul şi se poate constata ca fostul angajator al reclamantei a precizat în cuprinsul adeverinţei că - pentru perioada menţionata în certificat s-a reţinut şi virat CAS şi pensie suplimentară în cotele legale - aceasta menţiune fiind una generică şi nu este de natură să facă dovada certă şi neechivocă a faptului că pentru toate veniturile salariale brute atestate prin certificat sau adeverinţa a fost calculată, reţinută şi plătită contribuţia de asigurări sociale de stat datorată de fostul angajator. In acest caz, emitenta adeverinţei nu face dovada din care să rezulte că salariile brute obţinute de reclamantul ar fi intrat în fondul total de salarii asupra căruia acesta a calculat, reţinut şi virat CAS la bugetul de stat datorată de angajator, acesta neputând astfel preciza dacă toate veniturile salariale brute atestate prin adeverinţa au intrat în baza de calcul a CAS de stat pe care acesta a plătit-o potrivit prevederilor Decretului nr. 389/1972, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 491/1992.

Totodată, în condiţiile în care veniturile salariale brute realizate de reclamantul şi atestate prin adeverinţe, nu au fost nici defalcate de emitentul acestuia, pe categorii respectiv - retribuţie tarifară de încadrare, venituri pentru munca în acord, sporuri permanente sau nepermanente sau venituri salariale de altă natură, pentru a putea fi verificată de către instanţa de judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 165 alin 1 si 2 din Legea 263/2010, respectiv art. 127 alin.1 în referire la Anexa nr. 15 din Norme , a prezumţiei relative de plata a CAS de stat în privinţa veniturilor brute expres menţionate în cuprinsul acestor dispoziţii legale, respectiv - salariul tarifar de încadrare şi sporuri cu caracter permanent, aceste venituri brute înscrise în adeverinţă nu pot fi valorificate în operaţiunea de recalculare a reclamantului cu respectarea principiului contributivităţii şi a dezlegării obligatorii din recurs în interesul legii date de instanţa supremă, reclamantul fiind îndrituit numai la valorificarea retribuţiilor tarifare brute menţionate în carnetul de muncă pentru aceeaşi perioadă ca în adeverinţă, precum şi a sporurilor cu caracter permanent dovedite cu adeverinţe ce respectă prevederile din Norme precitate.

Astfel o soluţie de admitere a cererii este nelegală, fiind pronunţată cu nesocotirea principiului contributivităţii, astfel cum acesta a fost interpretat de instanţa suprema în Deciziile date.

Raportând data naşterii - 31.05.1957 - la datele din anexa nr.5 rezultă că vârsta standard de pensionare este 65 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 ani. Întrucât la data solicitării vârsta este 61 ani 6 luni, nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei pentru limita de vârsta redusă în condiţiile art.55 din Legea nr. 26312010 (reducerea vârstei standard de pensionare pentru stagiile realizate in grupe superioare de munca este de 3 ani) astfel că a fost emisă decizia de respingere nr. R 67036/03.01.2019.

In ceea ce privesc cheltuielile de judecată, se prevalează de dispoziţiile art. 451 alin. 2 si 3 Cod pr.civ.. În consecinţă, instanţa de apel nu trebuie să acorde aceste cheltuieli de judecata cu încălcarea dispoziţiilor legale şi să se raporteze la valoarea pricinii si la munca întreprinsă.

Onorariul avocatului este vădit disproporţionat în raport cu valoarea, complexitatea sau cu activitatea desfăşurată de acesta, astfel că valoarea menţionată în chitanţă este exagerată pentru un singur termen de judecată.

Pentru aceste motive, solicită a se constata că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, să se admisă apelul astfel cum a fost formulat, cu modificarea în tot a sentinţei apelate.

In drept, se invocă dispoziţiile art. 466 si următoarele C.pr.civ.

Aprecierile Curţii;

Apelul este nefondat şi va fi respins ca atare, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Apelanta a susţinut că adeverinţa nr. 123/6.05.2020 emisă de către lichidatorul judiciar [...] pentru societatea … aflată în faliment, prin care se atesta că perioadele 01.06.1992 - 02.02.1993 şi 31.05.1993 – 23.06.1994, au fost lucrate de către reclamant, în calitate de marinar, în condiţii de grupă a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării prin Hotărârea Consiliului de Administra?ie nr. 24/30.07.1995 şi a prevederilor din anexa nr. 2 pct.124 a Ordinului nr. 50/1990, nu poate fi luată în considerare pentru raţiuni ce ţin de calitatea celui care a eliberat adeverin?a. Aceeaşi este situaţia şi pentru adeverinţa emisă sub acelaşi număr, din aceeaşi dată, însă cu un conţinut ce se referă la sporurile cu caracter permanent de are a beneficiat reclamantul şi plata contribuţiei de asigurări sociale. În legătură cu această adeverinţă apelanta a susţinut, în plus, că menţiunile referitoare la contribuţia de asigurări nu sunt suficiente pentru a fi luată în considerare.

Aceste apărări nu pot fi primite pentru considerentele ce succedă.

Potrivit prevederilor art.18 alin (1) din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor naţionale, în cazul declarării falimentului, în condiţiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, se preiau de Arhivele Naţionale sau de serviciile judeţene ale acestora, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice. În cuprinsul prevederilor art. 18 se arată şi procedura de predare a acestor arhive.

Împrejurarea că, în speţă, o astfel de procedură nu a fost finalizată, din diverse motive a căror cercetare nu face obiectul cauzei pendinte, nu poate constitui un impediment serios şi obiectiv de natură a conduce la înlăturarea puterii doveditoare a documentelor eliberate de către lichidatorul judiciar al societăţii foste angajatoare, în prezent radiate din registrul comerţului. Neparcurgerea unei proceduri de predare către operatorul economic autorizat în gestionarea fondului arhivistic sau nefinalizarea acesteia nu înfrânge caracterul de act doveditor al adeverinţei eliberate. Lipsa de diligenţă a lichidatorului nu poate fi imputată fostului angajat şi nici nu poate conduce la restrângerea drepturilor acestui.

Aceasta în contextul în care, potrivit art. 125 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin Hg. 257/2011 ,,angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive (cum este cazul în speţă – sn) sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie”. Cu alte cuvinte, legea prezumă veridicitatea informaţiilor cuprinse în adeverinţele eliberate, prezumţie care poate fi răsturnată prin proba contrarie, fapt care însă nu s-a produs în cauza de faţă.

Prin urmare, criticile aduse pe calea apelului de către pârâtă cu privire la aspectele legate de atribuţiile lichidatorului în legătură cu eliberarea de adeverinţe şi posibilitatea atestării unor anumite informaţii rezultate din actele pe care le deţine vor fi înlăturate ca nefondate. 

Cât priveşte valorificarea grupei de muncă, criticată de asemeni în cadrul motivelor de apel, Curtea reţine că adeverinţa eliberată cuprinde toate elementele prevăzute de anexa nr. 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, respectiv menţiunile privind actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, adică Hotărârea consiliului de administraţie nr. 24/30.07.1995 şi Protocolul  încheiat între patronat şi  Sindicatul Liber al marinarilor privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, perioada în care a desfăşurat activitate în grupa de muncă, procentul încadrării în grupa de muncă.

Simpla afirmaţie a apelantei că temeiul juridic invocat este incorect, fără a argumenta de unde anume, în opinia sa, rezultă această incorectitudine, nu poate fi primită şi nu i se poate da eficienţă juridică. De altfel, aşa cum au stabilit în mod constant instanţele de judecată, printr-o jurispruden?ă constantă, Casa de pensii nu poate cenzura menţiunile inserate într-o adeverinţă de vreme ce cel ce o eliberează este ţinut răspunzător pentru veridicitatea informaţiilor cuprinse în adeverinţele eliberate.

De altfel, în cadrul probatoriului administrat în apel, la dosarul cauzei au fost depuse toate documentele identificate în arhiva lichidatorului din care rezultă incontestabil încadrarea reclamantului, pentru perioada menţionată, în grupa a II-a de muncă.

Cât priveşte celelalte critici referitoare la adeverinţa nr. 123/6.05.2010 ce atestă sporurile de care a beneficiat reclamantul şi plata contribuţiei de asigurări sociale despre care se susţine că în mod greşit a fost luată în considerare, se menţionează că ,,sporurile cu caracter permanent (...) nu au fost incluse în salariul tarifar înregistrat în carnetul de muncă iar unitatea a calculat şi virat CAS şi pensie suplimentară şi la aceste sporuri”. Observăm că se confirmă că a fost plătită contribuţia de asigurări sociale, specific, asupra sumelor menţionate în cuprinsul adeverinţei, care exprimă în mod expres sporurile cu caracter permanent pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.. Cu alte cuvinte, Curtea observă că emitentul adeveritei a fost în măsură să ateste, asumându-şi răspunderea pentru realitatea faptului concret constând în calcularea contribuţiei de asigurări sociale virate anterior datei de 1.04.2001 asupra componentelor salariale menţionate în adeverinţa care face obiectul acţiunii.

Invederăm că instanţa este ţinută să verifice de la caz la caz, dacă salariile brute obţinute au fost incluse în fondul total de salarii şi dacă pentru acestea s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, asupra acestui aspect statuând chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în considerentele deciziei în interesul legii nr. 19/2012, în cuprinsul cărora a arătat că „includerea sau neincluderea acestor venituri în baza de calcul şi încasarea sau neîncasarea contribuţiei de asigurări sociale pentru veniturile prevăzute de textele legale care au generat o practică neunitară constituie o problemă de fapt, specifică fiecărui caz”. Câtă vreme fostul angajator sau deţinătorul arhivei acestuia îşi asumă răspunderea de a atesta cu certitudine faptul calculării contribuţiei de asigurări sociale asupra componentelor salariilor brute menţionate în adeverinţa dedusă judecăţii, a căror componenţă este specificată expres, nici casa judeţeană de pensii şi nici instanţa de judecată, în controlul judecătoresc al activităţii acesteia, nu-şi pot întemeia soluţiile pe simpla presupunere că legea a fost interpretată şi aplicată de angajator greşit. Cu aceste argumente, vor fi înlăturate şi aceste critici.

Referitor la motivul de apel privind caracterul dispropor?ionat al cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei prin hotărârea de fond, respectiv de 1200lei reprezentând onorariu de avocat, Curtea va reţine că şi acest motiv de critică este neîntemeiat.

Instanţa de apel reaminte?te că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii „care pierde procesul”. Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanţe a unei cereri, acţiuni ce se dovedeşte a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieşi din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumţia că nu datorează nimic nimănui), fie susţinerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumţia relativă sus amintită), fie, cum este cazul în spe?ă, în formularea unei cereri întemeiate care îl obligă pe reclamant să angajeze unele cheltuieli pentru a susţine procesul. Ori în cauză s-a dovedit că pârâta a pierdut procesul prin admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant.

În apelul său, pârâta apelantă invocă faptul că instan?a de fond nu a făcut aplicarea prevederilor  art. 451 alin.2 C.pr.civ. de către instan?a de fond ?i astfel a pronun?at o hotărâre cu aplicarea gre?ită a legii. Prevederile art.451alin.2 C.pr.civ. reprezintă o restrângere a dreptului părţii care a câştigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecată. O astfel de restrângere nu trebuie să opereze decât având în vedere cele două criterii legale menţionate de text, respectiv valoarea sau complexitatea cauzei şi munca prestată de avocat. Mai trebuie reţinut şi faptul că atât jurispruden?a Cur?ii Constitu?ionale (spre exemplu decizia nr.401/14.07.2005 de respingere a excep?iei de neconstitu?ionalitate a prevederilor art.274al.3C.pr.civ.) cat si cea a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului(cu titlu de exemplificare: hotărârea din 24 mai 2006 in cauza Weissman si al?ii v. României,  hotărârea din 5 aprilie 2005 din cauza Monory v. României, hotărârea din 24 mai 2005 cauza Buzescu v. României etc.) a statuat ca acordarea cheltuielilor de judecata se poate dispune numai in măsura in care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute, in limita unui cuantum rezonabil.

Criteriile men?ionate anterior, trebuie analizate în contextul circumstan?elor cauzei. Astfel, se re?ine că în cauză reclamantul a avut nevoie de expertiza unui specialist avocat, dat fiind faptul că solu?ionarea cererii sale a presupus inclusiv parcurgerea unei proceduri administrative. Onorariul a fost justificat de către reprezentantul pârâtei prin consulta?ia acordată, investigarea, documentarea ?i elaborarea rezultatului serviciului profesional.

Curtea mai re?ine ?i că reprezentantul reclamantului a ob?inut în final o solu?ie favorabilă clientului pe care l-a reprezentat. Pe de altă parte, nici miza dosarului, apreciată la momentul angajării apărătorului, nu poate fi apreciată minoră pentru reclamant, soluţia instanţei putând să aibă ca repercusiune asupra patrimoniul său, prin creşterea nivelului veniturilor din pensie.

În plus, instanţa de apel constată că deşi este vorba despre un litigiu cu caracter repetitiv pe rolul instan?elor de judecată şi care are o anumită previzibilitate a soluţiei, Casa de Pensii Tulcea refuză în continuare să adopte soluţii de rezolvare a cererilor cu care este investită în sensul celor arătate în mod constant de jurisprudenţa instanţelor de judecată, provocând astfel grevarea propriului buget cu plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, suportarea acestor cheltuieli constituie şi o sancţiune a comportamentului procesual al pârâtei.

Prin urmare, în raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod corect instan?a de fond a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în mod integral ?i, în consecin?ă, a făcut aplicarea corectă a legii, astfel că solu?ie este temeinică ?i legală, apelul urmând a fi respins ca nefondat şi sub acest aspect.

Domenii speta

Spete similare