Contestaţie formulată de terţi împotriva dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Admisibilitatea unei asemenea contestaţii trebuie analizată prin prisma atât a cauzelor de nulitate absolută care pot afecta orice act juridic civil cât şi a ...

Prin acţiunea înregistrată la 28 iulie 2003 reclamantele R.M.,  C.A., H.P., A.F. au chemat în judecată pe pârâţii B.G., Primăria Tismana şi Consiliul Local Tismana solicitând să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei emisă de primarul loc. Tismana la 25.10.2002 şi a procesului verbal de punere în posesie prin care s-a restituit pârâtului B.G. suprafaţa de 906 m.p. teren.

Prin sent. civ.7679/2003 Judecătoria Tg. Jiu si-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Gorj iar prin sent. civ. 17/2004 s-a respins acţiunea cu motivarea că a fost introdusă de peroane fără calitate procesuală activă.

Prin dec.civ.2783/2004 Curtea de apel Craiova a admis apelul declarat de reclamante, a anulat sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare pe fond la Judecătoria Tg.Jiu.

Judecătoria Tg.Jiu prin sent. civ. 2552/2003 a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei 273/2002 a Primarului loc. Tismana şi a procesului verbal de punere în posesie de la 25.10.2002.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că terenul atribuit pârâtului B.G. prin dispoziţia contestată, face parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren care a făcut obiectul actului de partaj încheiat între reclamanţi şi care a fost consfinţit printr-o tranzacţie.

Soluţionând apelul declarat de pârâţi împotriva acestei hotărâri, prin dec.civ. 1285/A/2005 Tribunalul Gorj, l-a admis şi a schimbat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii, pe considerentul că reclamantele au la îndemână o acţiune în revendicare în care să facă dovada dreptului lor de proprietate şi în care să se compare cele două titluri de proprietate ale părţilor.

Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs, motivând că prin hotărârea tribunalului se încalcă dec. 2783/2004 a Curţii de apel Craiova care a dispus judecarea pe fond a cauzei iar aprecierea că acţiunea este inadmisibilă constituie o denegare de dreptate.

S-a susţinut de asemenea că tribunalul nu a analizat actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei şi s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ce îl priveşte pe pârâtul B.G. care nu a atacat  sent. civ. 3893/2005 şi care, mai mult, nu a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 aşa încât actele emise de Primăria Tismana sunt lovite de nulitate absolută.

Recursul a fost considerat fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale iar potrivit art. 13 din Convenţie orice persoană ale cărei drepturi recunoscute de Convenţie sunt încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale. Acest text este în concordanţă şi cu art. 21 din Constituţia României şi cu art. 3 C. civ.

Instanţa de apel avea obligaţia impusă de art.129 C.proc. civ. De a se pronunţa asupra cererii formulate, în ansamblul său, de a răspunde criticilor formulate prin motivele de apel şi, judecând pe fond acţiunea, de a analiza toate susţinerile reclamantelor.

Soluţia instanţei de apel de a respinge acţiunea ca fiind inadmisibilă este greşită, contravenind dispoziţiilor legale arătate întrucât reclamantelor li se refuză dreptul de a se adresa instanţei pentru că pretind o încălcare a dreptului lor de proprietate prin emitere unei dispoziţii de restituire a terenului de către un organ administrativ.

Reclamantele au invocat prin acţiune nulitatea dispoziţiei pentru că nu a fost emisă de organul competent potrivit Legii nr.10/2001, că terenul nu făcea obiectul restituirii în temeiul legii speciale, fiind proprietatea reclamantelor , nefăcând niciodată obiectul transmiterii către stat. Ulterior reclamantele au susţinut nulitatea dispoziţiei şi pe considerentul că nu au fost îndeplinite condiţii imperative ale Legii 10/2001 cum ar fi lipsa notificării de către persoana îndreptăţită precum şi lipsa cauzei la emiterea actului atacat dar şi intenţia de fraudare a drepturilor lor.

Toate aceste elemente au fost ignorate de către instanţa de apel, care nu a făcut o analiză completă a cererilor reclamantelor, respingerea acţiunii în temeiul excepţiei de inadmisibilitate fiind greşită.

Instanţa a făcut o confuzie între obligaţia sa de a răspunde motivelor de nulitate de ordine publică a dispoziţiei, în special celor referitoare la cauza ilicită, ţi compararea dreptului de proprietate pretins de reclamante cu dreptul dobândit de intimat în temeiul actului atacat, numai aceasta din urmă fiind de natura unei acţiuni în revendicare.

Ca urmare, constatând că tribunalul nu a analizat fondul litigiului, respingând greşit acţiunea în temeiul unei excepţii, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin.5 C.proc.civ. şi se va casa decizia dată în apel, cu trimitere cauzei spre rejudecarea acestei căi de atac la tribunal.

Domenii speta

Spete similare