Cererea de suspendare a executării hotărârii aga. Soluţionarea ei separată de acţiunea în anulare, pe cale de ordonanţă preşedenţială.

Cererea de suspendare a executării hotărârii  adunării generale a acţionarilor are caracter accesoriu în raport cu acţiunea în anulare dar, aceasta nu înseamnă că ea trebuie formulată ca un capăt de cerere accesoriu al cererii de anulare a hotărârii.

Cererea de suspendare trebuie formulată separat, în procedura de urgenţă, pe cale  de ordonanţă preşedenţială, faţă de trimiterea la această cale procedurală din text dar şi faţă de împrejurarea că se pronunţă două soluţii iar soluţia pronunţată în cererea de suspendare poate fi atacată cu recurs în timp ce  soluţia dată în acţiunea în anulare poate fi atacată cu apel.

Simpla cerinţă să existe o acţiune în anulare  înregistrată  este suficientă, din punct de vedere formal, pentru promovarea unei cereri de suspendare, ce face obiectul unei judecăţi pe calea ordonanţei preşedenţiale.

Trimiterea la ordonanţă se referă nu numai la condiţiile de admisibilitate ale acesteia, ci şi la instituţia procedurală ca atare.

Reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta SC O. P. SA Slatina, pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor acestei societăţi din data de 11.10.2006, în temeiul art. 133 alin.1 din Legea nr.31/1990R, până la soluţionarea acţiunii în anularea acesteia.

Prin sentinţa nr. 28 din 11.11.2006, Tribunalul Olt a admis cererea şi, în temeiul art. 133 din Legea nr.31/1990, a dispus suspendarea executării hotărârii  adunării generale extraordinare a acţionarilor  SC O.P. SA Slatina din data de 11.10.2006, până la soluţionarea acţiunii în anulare aflată pe rolul instanţei.

Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii prin prisma prevederilor art.133 din Legea nr.31/1990 şi art.581 cod procedură civilă şi că suspendarea se impune faţă de aspectele invocate privitoare la condiţiile în care s-a luat hotărârea ce vizează elemente esenţiale ale actului constitutiv şi faţă de faptul că prin executarea ei s-ar aduce grave prejudicii acţionarilor care nu au fost de acord cu luarea ei. Totodată, prin executarea hotărârii, acţionarii minoritari  ar fi împiedicaţi să pună în executare o hotărâre judecătorească prin care s-a anulat o altă hotărâre AGA privitoare la componenţa consiliului de administraţie.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta, prin reprezentantul său, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Recurenta invocă drept motiv de nelegalitate a  soluţiei recurate aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă.

Susţine că reclamanta a promovat o acţiune inadmisibilă, excepţie respinsă greşit de instanţa de fond, cererea de suspendare a executării hotărârii AGA neputând fi promovată ca o acţiune de sine stătătoare, ci numai ca un capăt de cerere accesoriu al acţiunii în anulare, aşa cum rezultă din interpretarea art.133 din Legea nr.31/1990. Mai arată că atunci când legiuitorul a dorit ca cererea de ordonanţă preşedenţială să fie promovată separat, ca o cerere de sine stătătoare, a prevăzut aceasta expres, ca în cazul art.119 şi că trimiterea din art.133  la prevederile ordonanţei preşedenţiale nu reprezintă decât cerinţa ca pentru admiterea cererii să fie îndeplinite condiţiile ordonanţei.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la excepţia de inadmisibilitate invocată, curtea apreciază că prima instanţă a respins-o în mod corect, bazându-se pe interpretarea prevederilor art. 133 din Legea nr.31/1990. Cererea de suspendare a executării hotărârii  adunării generale a acţionarilor are caracter accesoriu în raport cu acţiunea în anulare,  faţă de expresia ”odată cu intentarea acţiunii în anulare” dar, aceasta nu înseamnă că ea trebuie formulată ca un capăt de cerere accesoriu al cererii de anulare a hotărârii. Mai mult, acesta trebuie formulată separat, ca o cerere de ordonanţă preşedenţială, faţă de trimiterea la această cale procedurală din text dar şi faţă de împrejurarea că se pronunţă două soluţii iar soluţia pronunţată în cererea de suspendare este supusă altei căi de atac (recursul ), decât soluţia dată în acţiunea în anulare (apelul).

Simpla cerinţă să existe o acţiune în anulare  înregistrată  este suficientă, din punct de vedere formal, pentru promovarea unei cereri de suspendare, ce face obiectul unei judecăţi pe calea ordonanţei preşedenţiale. Trimiterea la ordonanţă se referă nu numai la condiţiile de admisibilitate ale acesteia ci şi la instituţia procedurală ca atare.

Domenii speta

Spete similare