Furt de energie – efectuarea de convorbiri prin racordarea ilicită la circuitul telefonic al altei persoane

Decizie 134 din 27.09.2006


Sustragerea de impulsuri electomagnetice purtătoare de informaţii sub forma propagării sunetelor şi care au valoare economică, constituie furt de energie , în sensul prevederilor art. 208 alin. 2 cod penal.

Prin sentinţa penală  din 19 sept.2005 pronunţată de Judecătoria Slatina, în baza art. 208 alin. 1, 2 - 209 alin. 1 lit. a şi g cod  penal,  cu aplicarea  art. 99 şi următoarele cp., art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d cod penal,  a fost condamnat inculpatul E.G.V., la 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În baza aceloraşi dispoziţii legale, dar fără aplicarea art. 99 cod penal, a fost condamnat şi inculpatul major C.A.V. la 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 cod penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că în seara zilei de 24 aprilie 2005, inculpatul E.G.V. profitând de lipsa de supraveghere, acesta fiind minor, a luat hotărârea de a organiza o petrecere în locuinţa sa. Acesta,  împreună cu inculpatul C.A.V. au mers la locuinţa celui din urmă de unde au luat un calculator şi un telefon, bunuri pe care le-au transportat până la locuinţa inculpatului minor E.G.V, care în noaptea respectivă s-a racordat ilegal la nişa telefonului vecinului său R.C., efectuându-se şi convorbiri telefonice.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii E.G.V şi C.A.V., criticând sentinţa pentru greşita condamnare, arătând că impulsul telefonic nu este considerat energie în sensul legii şi astfel se impunea pronunţarea soluţiei de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p.p., fapta fiind contravenţie.

Prin decizia penală din 29 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt, s-au respins apelurile inculpaţilor, aceştia formulând  recurs în termen şi motivat.

Recursurile sunt nefondate , fiind respinse pentru următoarele considerente:

În mod temeinic atât prima instanţă cât şi instanţa de apel a constatat că fapta  celor doi inculpaţi  de a se  racorda ilegal la postul telefonic al părţii vătămate R.C., prin nişa din scara blocului şi de a efectua convorbiri telefonice în contul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, 2, art.  209 alin. 1 lit. a, g cod penal.

Apărarea inculpaţilor în sensul că impulsul telefonic nu constituie „energie care are valoare economică” în sensul dispoziţiilor art. 208 alin. 2 cod penal nu poate fi reţinută deoarece serviciul telefonic presupune o conversie a energiei electrice, prelucrată de furnizorul de servicii prin centrale telefonice, prin reţeaua telefonică circulă semnale electromagnetice purtătoare de informaţii, prin care se realizează transmiterea convorbirilor telefonice. Aceste semnale electromagnetice constituie energie electrică având valoare economică în sensul dispoziţiilor art. 208 alin. 2 cod penal. Ca atare, sustragerea de impulsuri electromagnetice purtătoare de informaţii sub forma propagării sunetelor, semnale ce sunt contorizate, deci au valoare economică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 2 cod penal, şi, după caz, de art. 209 din acelaşi cod.

De altfel, apărarea recurenţilor  în sensul că fapta constituie contravenţie, nu poate fi reţinută, având în vedere că prin OUG 7972002, s-au abrogat dispoziţiile art. 57 lit. m din Legea 74/1996.

În consecinţă constatându-se şi inexistenţa în cauză a unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. 3 cod procedură penală şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală urmează a se respinge recursurile formulate de inculpaţi ca nefondate.