Furt calificat. Individualizarea judiciara a pedepsei

Furt calificat. Individualizarea judiciara a pedepsei.

Prin sentinta penala nr. 478/21.02.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 bucuresti s-a dispus în temeiul art. 208(1)-209(1) lit. „e” C.p. cu aplicarea art. 99 C.p. condamnarea inculpatului N.N. la 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art. 865 C.p. cu referire la art. 85 C.p. anulează suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1(un) an aplicată prin sent. pen. nr. 328/02.02.2005, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 14723/2004.

În temeiul art. 33 lit.”a” C.p. rap. la art. 34 lit.” b”C.p. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II-a şi lit. „b” C.p.

În temeiul art. 88 C.p. deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 25.07.2004 la 03.09.2004.

Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Ia act că părţile vătămate S. M. şi F.V. I. nu s-au constituit părţi civile în cauză, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituire.

În temeiul art. 191(1) C.p.p. obligă pe inculpat la plata a 860 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 s-a dispus punerea în mişcare a  acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.N. referitor la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 (1) – 209 (1) lit. „e” Cp cu aplicarea art. 99 şi urm. C.p.

Se reţine în sarcina inculpatului faptul că în data de 21.11.2004, în jurul orelor 13:00, învinuitul  N.N. în timp ce se afla în incinta restaurantului E. şi profitând de neatenţia persoanelor  din jur, a sustras de pe barul interior două telefoane mobile marca Nokia 3100 respectiv Nokia 3410 aparţinând angajaţilor unităţii F.V. I. şi S. M..

Observând lipsa telefoanelor, cele două părţi vătămate au pornit în urmărirea învinuitului care a fost prins şi imobilizat de numitul S.I. F. (angajat al aceluiaşi restaurant).

Până la sosirea părţilor vătămate, învinuitul i-a înmânat numitului S.I.F. pe rând cele două telefoane sustrase cerându-i să-l elibereze.

În continuare, după sosirea părţilor vătămate şi recunoaşterea celor 2 telefoane mobile sustrase, învinuitul a fost predat organelor de poliţie.

În faza urmăririi penale s-au administrat probele cu: plângerea şi declaraţia părţii vătămate S.M.; plângerea şi declaraţia părţii vătămate F.V.I.; declaraţiile învinuitului N.N.; declaraţiile martorului S.I. F.; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi plantele foto aferente; raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică; ancheta socială; raport de expertiză  medico-legală psihiatrică .

În cadrul cercetării judecătoreşti inculpatul a arătat că nu doreşte să mai fie audiat  învederând că îşi menţine declaraţiile  date în faza de urmărire penală.

S-a audiat martorul S. I. F..

Analizând actele şi lucrările dosarului  instanţa a reţinut următoarele:

În fapt:, la data de 21.11.2004, ora 13:00 inculpatul, aflat  în incinta restaurantului E., profitând  de neatenţia celorlalte persoane aflate în incintă, a sustras de pe barul interior 2 telefoane mobile (NOKIA 3100 şi NOKIA 3410) ce  aparţineau numiţilor F.V.I. şi S.M., angajaţi ai restaurantului.

Acestea şi-au dat seama imediat că le lipsesc telefoanele şi întrucât  l-au văzut pe inculpat părăsind grabit localul l-au atenţionat, moment în care acesta a început să fugă, părţile vătămate urmărindu-i. Auzind gălăgie martorul S.I.F., aflat în curtea interioară a localului a ieşit în faţa inculpatului pe care l-a imobilizat, acesta din urmă înmânându-i telefoanele şi cerându-i să-i dea drumul. L-au dus pe inculpat în interiorul localului şi au anunţat organele de poliţie.

În urma sesizării s-a întocmit proces-verbal de cercetare la faţa locului  în care s-a consemnat ridicarea de urme papilare  de pe birourile de sub bar şi de pe bar, locurile în care părţile vătămate au indicat situarea celor  2 telefoane mobile. Totodată s-au efectuat şi fotografii judiciare, planşa fiind depusă  la filele 10-12 d.u.p.

În urma solicitării prin rezoluţia motivată a Biroului Cercetări Penale s-a efectuat Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 227860/01.11.2005 de către Biroul Criminalistic din cadrul Secţiei 2 Poliţie care a concluzionat: „urma digitală..... de pe biroul amplasat sub barul restaurantului....... a fost lăsată de degetul inelar de  la mâna stângă a numitului N. N..”

În cauză s-a efectuat şi o recunoaştere cu planşa foto, martorul S.I.F. indicându-l  pe inculpatul N.N.ca fiind cel care a sustras cele 2 telefoane şi pe care l-a imobilizat.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut  săvârşirea faptei relevând că a profitat de neatenţia angajaţilor şi a sustras două telefoane mobile. A motivat săvârşirea faptei prin aceea că dorea să facă rost de bani şi în acest sens avea intenţia să le vândă.

La data săvârşirii faptei inculpatul, născut la data de 15.02.1989 era minor având vârsta de 15 ani, astfel încât în temeiul art. 99 (2) C.pr.pen. a fost expertizat întocmindu-se  raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9264/24.01.2006.

S-a concluzionat că inculpatul prezintă tulburare de conduită de tip socializat  , păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Deasemenea,Autoritatea tutelară din cadrul  Primăriei Sector 1 Bucureşti a întocmit referatul de anchetă socială  privind pe minorul N.N. .

Pe parcursul cercetării judecătoreşti minorul era arestat în altă cauză, cercetat fiind tot pentru infracţiunea de furt calificat.

În drept, faţă de mijloacele de probă relevate mai sus, declaraţia inculpatului, declaraţia părţii vătămate , declaraţia martorului, raportul  criminalistic de cercetare dactiloscopică, recunoaşterea foto, instanţa constată că fapta inculpatului N. N.constând în sustragerea a două telefoane mobile din incinta unui restaurant (loc public conform art. 152 Cp) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 (1)-209 (1) lit.”e” C.pen. cu aplicarea art. 99 Cp.

La individualizarea  pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanţa va ţine seama de criteriile generale de individualizare  prev. de art. 72 Cp.

Astfel, fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social ridicat, inculpatul are un trecut  infracţional destul de bogat, săvârşind  în mod frecvent  infracţiuni de furt calificat care  prin natura lor au o rezonanţă socială ridicată fiind de natură a crea  în rândul potenţialelor părţi vătămate un puternic sentiment de insecuritate, faţă de  frecvenţa cu care sunt comise şi importanţa prejudiciului creat de regulă în urma  săvârşirii  unor  asemenea fapte, bunurile sustrase având de regulă o valoare economică importantă şi fiind achiziţionate ca urmare a unor însemnate eforturi financiare.

În cazul inculpatului instanţa constată perseverenţa  sa infracţională şi chiar şi specializarea în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, chiar în prezent fiind cercetat în stare de arest pentru o altă faptă de furt calificat şi săvârşind  anterior 4 infracţiuni de furt calificat pentru care s-au pronunţat condamnări definitive.

Comportamentul sincer al inculpatului nu constituie un aspect relevant în circumstanţierea atenuantă ca urmare a celor relevate mai sus.

Prin sentinţa penală nr. 328/02.02.2005 pronunţată în dosarul nr. 14723/ 2004 de către  Judecătoria sector 1 inculpatul N. N. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208-209 (1) lit. a, g, i Cp cu aplic. art. 41(2) Cp, art. 99 Cp. În temeiul art. 1101 şi 110 Cp s-a dispus SEPSS pe un termen de încercare de 3 ani.

Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.02.2005.

Fapta din data de 21.11.2004, ce face obiectul prezentului dosar, este anterioară condamnării din sentinţa penală nr. 328/2005 astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 865 c.pen. rap. la art. 85 Cp.

Astfel, „dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.... suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se anulează”.

În consecinţă, faţă de aspectele relevate mai sus, instanţa în temeiul art. 208 al. 1-209 al. 1 lit.e Cp cu aplic. art. 99 C.p. va condamna pe inculpat la 3 ani închisoare.

Va anula suspăendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 328/2005 iar în temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cp va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Instanţa, nu va da curs posibilităţii de a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în acest caz, conform art. 865 al. 2 C.p. întrucât, faţă de cele relevate mai sus referitor la perseverenţa infracţională a inculpatului, apreciază că pentru schimbarea comportamentului acestuia şi atingerea scopului pedepsei conform art. 52 C.p. nu este suficient doar un avertisment, ce decurge din pronunţarea condamnării, avertisment de altfel care i-a fost dat şi ignorat, ci este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie.

Instanţa, va aplica inculpatului (în prezent major) în temeiul art. 71 C.p. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de  stat.

Raţiunea aplicării art.64 lit.a teza a II-a se face în virtutea principiului aplicării directe a jurisprudenţei Curţii Europene în dreptul intern, principiu consacrat de art.20 din Constituţia României. Normele cuprinse în Convenţie şi Protocoalele adiţionale, împreună cu jurisprudenţa alcătuiesc un bloc de convenţionalitate, jurisprudenţa fiind direct aplicabilă cu forţă constituţională şi supralegislativă.

Asfel, în cauzele Sabău şi Pârcălab împotriva României şi în special Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a apreciat că prin interdicţia dreptului de a alege a condamnaţilor la pedeapsa închisorii, indiferent de durata sancţiunii, gravitatea faptei sau circumstanţele cauzei se încalcă art.3 din Protocolul 1. S-a apreciat că natura şi gravitatea pedepsei principale aplicate  trebuie luate în considerare atunci când se apreciază proporţionalitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 Cp va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 25.07.2004 la 03.09.2004.

Instanţa va lua act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile prejudiciul fiind integral acoperit prin restituire.

În temeiul art. 191 al. 1 Cpp va obliga inculpatul la 860 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare