Stare de încetare de plăţi. Prezumţie relativă.

Starea  de încetare de plăţi, în cazul neplăţii unei creanţe în termen de 30 de zile de la scadenţă  este, potrivit legii,  o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin faptul efectuării unei plăţi importante în raport cu suma totală datorată.

Creditoarea DGFP, a chemat în judecată pe debitoarea  SC R SRL,  pentru a se declanşa  procedura de reorganizare  judiciară şi faliment, invocând împotriva acesteia  o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precum şi starea de încetare de plăţi a acesteia.

Prin sentinţa nr. 419 din 20 mai 2005, Tribunalul Gorj a  admis cererea creditoarei şi a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară  şi faliment împotriva debitoarei, fiind numit administrator judiciar. Debitoarea a depus planul de reorganizare judiciară  şi s-a acordat termen pentru depunerea  raportului preliminar de către administratorul judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond  a constatat că  deşi  debitoarea a formulat contestaţie invocând că nu este în insolvenţă, în mod tacit a renunţat la aceasta prin  depunerea planului şi exprimarea intenţiei de reorganizare judiciară.

Împotriva sentinţei a declarat recurs  debitoarea.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Legea 64/1995 R, orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor, timp de cel puţin 30 de zile.

Conform ordinelor de plată şi certificatului de atestare fiscală nr. 6149 din 5.09.2005, depuse de către societatea debitoare la dosarul cauzei, Curtea reţine că  pe parcursul soluţionării cauzei au fost achitate sume importante către bugetul de stat, respectiv către creditoarea DGFP Gorj care însumează 665.000.000 lei.

Este adevărat că aceste plăţi au fost efectuate  în mare parte după introducerea cererii  de deschidere a procedurii  de reorganizare judiciară şi faliment, însă  dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea 64/1995 R2  instituie doar o prezumţie relativă privind starea de insolvenţă în care se află o societate comercială prin  faptul încetării plăţilor  timp de cel puţin  30 de zile, prezumţie care poate fi răsturnată. Or,  Curtea reţine că această prezumţie  a fost  răsturnată de către societatea debitoare  prin  faptul efectuării plăţilor către creditoare,  plăţi care sunt efectuate într-un cuantum important  în raport de  suma pentru care se solicită deschiderea procedurii. Faptul că debitoarea a depus un plan de reorganizare nu echivalează cu recunoaşterea încetării de plăţi.

Domenii speta

Spete similare