Conform oug nr.4/2005, recalcularea pensiilor din fostul sistem public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare, anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea art.4 alin.2 şi 3 ...

Conform OUG nr.4/2005, recalcularea pensiilor din fostul sistem public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare, anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea art.4 alin.2 şi 3 din Legea nr. 19/2000.

Decizia civilă nr.2/R/7.01.2008

Prin sentinţa civilă nr.652 din data de 11.09.2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a admis cererea precizată formulată de reclamantul G.E., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului în baza OUG nr.4/2005 cu luarea în considerare a veniturilor evidenţiate în adeverinţa nr.311/18.07.2005, eliberată de Ipromet SA şi a obligat intimata să plătească contestatorului diferenţele băneşti dintre pensia încasată până în prezent şi pensia cuvenită conform prezentei hotărârii, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, începând cu 01.12.2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din verificările anexelor buletinelor de calcul, comparativ cu menţiunile înscrise în carnetul de muncă şi datele certificate prin adeverinţa nr.311/18.07.2005, eliberată de fostul angajator Ipromet SA (reclamantul a dovedit faptul că a înregistrat adeverinţa respectivă la intimată situaţia necontestată de pârâtă) rezultă că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului nu au fost valorificate sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global.

Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale ceea ce ar însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr.27/1996 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.

Art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat

Ordonanţa de Urgenţă nr.4/2005 stabileşte prin art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000

Art.4 alin.2 şi 3 precizează că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajelor sunt prevăzute în anexele ordonanţei şi acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii de către foştii angajatori.

În privinţa formelor de retribuire în acord tribunalul a reţinut în anexa 1 a Ordonanţei s-a menţionat că, nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.

S-a mai reţinut de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială – dreptul comun în materie - dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Tribunalul a apreciat că, în speţa de faţă au prioritate dispoziţiile legal cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluţia contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecinţa că pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condiţiile în care baza de calcul pentru plata contribuţiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.

Prin urmare, intimata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării şi funcţionării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuţii tarifare, însă conform reglementărilor aceluiaşi act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câştigul brut realizat iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor art.1 din OUG nr.4/2005 şi a adeverinţelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuţiei de asigurări sociale în raport şi de veniturile suplimentare realizate de salariat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând soluţia pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art.304 pct. 4 şi 9 C.pr.civ., precum şi art.3041 C.pr.civ..

În motivarea recursului se susţine că în adeverinţa nr.311/18.07.2005, eliberată de Ipromet SA, sunt prevăzute venituri realizate în acord global.

Cu privire la această perioadă, în care reclamantul a lucrat în acord global, Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.49/1992), prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete şi sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent şi care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.

Conform prevederilor art.7 alin.3 din O.U.G. nr.4/2005, reclamantul avea posibilitatea să depună la dosarul de pensie orice document din care să reiasă alte venituri salariale decât cele care reies din documentele existente în dosarul de pensie.

Recurenta consideră că nu poate fi stabilită culpa Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti pentru neluarea în considerare a unor venituri care nu sunt menţionate în fişa de pensie pe baza căreia a fost efectuată evaluarea conform O.U.G. nr.4/2005 şi care sunt menţionate în adeverinţa nedepusă la dosarul de pensie.

Intimatul G. Ea a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea găseşte recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prin adeverinţa nr.311/18.07.2005, eliberată de Ipromet SA, rezultă că reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare, prime şi acorduri, pentru care s-a achitat contribuţia pentru asigurările sociale, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, coroborate cu art.19 lit.a, b, e, h din Ordinul nr.340/2001. Acesta a fost evidenţiat în adeverinţele eliberate de angajator conform dispoziţiilor art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000 şi art.40 Cap.VIII din Ordinul nr.340/2001.

Acestea nu au fost avute în vedere de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la calculul drepturilor de pensie cuvenite petentului, ceea ce a condus la diminuarea nejustificată a cuantumului acestor drepturi şi la încălcarea dispoziţiilor art.2 din Legea nr.19/2000, normă prin care se consacră principiul contributivităţii.

Ceea ce este esenţial în cauza ce conturează speţa de faţă este faptul că pentru veniturile suplimentare (dovedite prin adeverinţele menţionate) s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, întrucât aceste contribuţii erau datorate, nefiind necesar a se dovedi şi că s-au plătit.

Deşi în O.U.G. nr.4/2005, se menţionează că aceste sume nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislaţiei anterioare, nu se poate ignora faptul că potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1 din O.U.G. nr.4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr.19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivităţii, instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuiau avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare