Stabilirea pensiei în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a și a II-a de muncă

ASIGURĂRI SOCIALE

Stabilirea pensiei în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a și a II-a de muncă, în lipsa respectării de către fostul angajator a obligației de a depune la Casa județeană de pensii declarațiile rectificative

- art. 10 alin. 1, art. 55 din Legea nr. 263?2010

- art. 5 din HG nr. 257/2011

- art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr. 1 al acesteia

Câtă vreme reclamantul era beneficiarul unei hotărâri judecătorești prin care se constatase că a lucrat în condiții speciale și deosebite de muncă, grupa I-a și a II-a de muncă, se impunea a beneficia de stabilirea drepturilor la pensie, condițiile legale impuse în acest sens fiind îndeplinite, culpa angajatorului constând în nerespectarea obligației de a depune toate declarațiile rectificative, nu era de natură a afecta dreptul acestuia, protejat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de art. 1 din Protocolul adițional al acesteia, aspecte corect reținute de instanța de fond.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 789 din 31 octombrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/LM din data de 25.06.2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/(...)/2018, s-a admis în parte contestația completată și extinsă formulată de contestatorul (C), CNP (...) cu domiciliul procedural ales în (...), în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...) și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE, cu sediul (...) și în consecință:

S-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. (...)/25.03.2019 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.

A fost anulată Decizia nr. R-(...)/29.11.2017 și a Decizia nr. R-(...)/13.05.2019 ambele emise de Casa Județeană de Pensii (...).

A fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii (...) să valorifice perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 în care contestatorul a desfășurat activitate în cadrul CFR Marfă S.A. (...) în condiții speciale de muncă, sens în care să emită o decizie de pensie pe seama acestuia, cu plata drepturilor astfel stabilite începând cu data de 10.10.2016.

S-au respins restul pretențiilor și au fost obligate intimatele la plata către contestator a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr. (...)/31.10.2013 pronunțată în dosar nr. (...)/(...)/2012 de către Tribunalul (...), s-a constatat că activitatea prestată de contestator în perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 se încadrează în condiții speciale de muncă.

Urmare a obținerii sentinței susmenționate, petentul, prin cererea înregistrată la data de 23.10.2014 la Casa Județeană de Pensii (...) sub nr. (...)/12300 a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Prin Decizia nr. R-(...)/10.03.2015 intimata a respins înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, apreciind că acesta nu a îndeplinit condiția impusă de art. 53 alin. 1 coroborat cu art. 55 din Legea nr. 263/2010, privind vârsta standard de pensionare redusă, urmare a faptului că perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009; 15.09.2009 - 02.12.2009; 01.01.2010 - 22.03.2010, nu au fost valorificate ca stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, deoarece fostul angajator, în speță SNTFM C.F.R. MARFA, nu a depus declarațiile nominale rectificative.

S-a reținut că, contestatorul nu a contestat în termenele impuse de lege decizia nr. R-(...)/2015, și a depus la intimată la data de 10.10.2016 o cerere prin care a solicitat din nou înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Casa Județeană de Pensii (...) a emis Decizia nr. R-(...) din 29.10.2017 prin care a respins solicitarea contestatorului cu aceeași motivare.

Împotriva Deciziei nr. R-(...) din 29.10.2017 contestatorul a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, care prin Hotărârea nr. (...)/25.03.2019 a respins contestația și în temeiul art. 13 din Regulamentul Comisiei a dispus Casei Județene de Pensii (...) revizuirea Deciziei nr. R-(...)/29.11.2017 sub aspectul valorificării perioadei 03.04.1981 - 10.04.1982 ca stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă – subteran, potrivit înscrisurilor din Adeverința nr. (...)/18.08.1982 eliberată de U.M.(...).

Urmare a Hotărârii nr. (...)/25.03.2019 intimata a emis Decizia nr. R-(...)/13.05.2019 prin care a respins din nou cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 10.10.2016.

S-a reținut că, la aceeași dată, intimata a emis și Decizia nr. (...)/13.05.2019 prin care a deschis drepturile de pensie ale contestatorului pentru limită de vârstă ca urmare a îndeplinirii condițiilor conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, însă de la data de 15.07.2018. Nici cu această ocazie intimata nu a valorificat perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 în condiții speciale de muncă, cu aceeași motivare că, angajatorul nu a depus declarații rectificative conform Sentinței civile nr. (...)/LM/2013.

A arătat instanța de fond că, intimata în cursul anului 2016 a sesizat ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili întrucât SNTFM CFR MARFA nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, sens în care după pronunțarea Sentinței civile nr. (...)/LM/2013, nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune declarații rectificative.

Urmare a controlului efectuat, s-a reținut că, SNTFM C.F.R. MARFĂ a fost obligat la depunerea declarațiilor rectificative, obligație pe care nu a înțeles să o respecte.

La adresa trimisă de instanță fostului angajator acesta a răspuns că prin Sentința civilă nr. (...)/LM/2013 nu a fost obligat și la depunerea declarațiilor rectificative.

Conform art. 7 din Legea nr. 263/2010: (1) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. III sunt obligate să întocmească și să depună, la organul fiscal central, declarația nominală de asigurare. (2) În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească și să depună o declarație nominală de asigurare rectificativă.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 pentru perioadele de după 31.03.2001, declarația nominală de asigurare, constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii.

Instanța a apreciat că lipsa acestor declarații rectificative nu constituie un impediment pentru valorificarea perioadei lucrate în condiții speciale în ceea ce îl privește pe contestator.

S-a reținut că, chestiunea de fapt a nedepunerii declarațiilor nominale rectificative de către angajator ca urmare a recunoașterii pe cale judiciară a condițiilor speciale, nu poate fi opusă fostului salariat, neimplicând vreo obligație din partea acestuia.

Necesitatea sau nu, de-a se depune declarații nominale rectificative de către angajator, subsecvent recunoașterii încadrării salariatului în condiții speciale prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a apreciat că este străină de raporturile dintre asigurat și casa de pensii, ținând exclusiv de relația dintre aceasta din urmă și angajator. S-a reținut că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 au survenit modificări ale datelor pe baza cărora se stabilește stagiul de cotizare și punctajul mediu anual, dar, împrejurarea că angajatorul nu a plătit contribuții de asigurări sociale pentru perioada susmenționată ca fiind lucrată în condiții speciale, nu atrage consecințe pentru asigurat, atâta vreme cât nu depinde de acesta plata contribuțiilor de asigurări sociale.

Instanța a mai reținut că, începând cu data de 01.04.2001, cotele de contribuție de asigurări sociale datorate de salariați au fost de 11,67% până la 01.01.2003, de 9,5% de la această dată până la 01.02.2009 și de 10,5% după această dată, indiferent dacă aceștia își desfășurau activitatea în condiții normale, deosebite sau speciale, în acest sens fiind următoarele dispoziții legale: art. 8 din Legea nr. 191/2001, art. 31 din Legea nr. 744/2001, art. 23 din Legea nr. 632/2002 (interpretate potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și Ordinului MMSS nr. 340/2001 – pct. A.I.5, în sensul stabilirii contribuției datorate de salariat, indiferent de încadrarea în condiții normale, deosebite sau speciale, la nivelul unei treimi din cota de contribuție de asigurări sociale stabilită anual pentru condiții normale de muncă), art. 23 alin. 2 din Legea nr. 519/2003, art. 26 alin. 2 din Legea nr. 512/2004, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 380/2005, art. 22 alin. 2 din Legea nr. 487/2006, art. 16 alin. 2 din Legea nr. 387/2007, art. 2 din OUG nr. 226/2008, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 19/2009, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 12/2010, art. 17 alin. 1 din Legea nr. 287/2010, art. 296 18 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003, modificată prin OUG nr. 125/2011.

Prin urmare, s-a apreciat că, cotele contribuției de asigurări sociale datorate de salariați au fost aceleași pentru condiții normale, deosebite și speciale, diferind doar contribuția datorată de angajator, astfel că, nedepunerea declarațiilor nominale rectificative de către acesta din urmă, ca urmare a recunoașterii pe cale judiciară a condițiilor speciale, nu poate fi opusă fostului salariat, neimplicând vreo obligație din partea acestuia.

Totodată, instanța a reținut că, există pentru angajat o imposibilitate de a depune declarația rectificativă, întrucât această obligație nu poate fi executată decât de angajator, iar, pe de altă parte, există o hotărâre judecătorească, care se bucură de autoritate de lucru judecat, ce atestă alte date pe baza cărora se stabilește stagiul de cotizare, respectiv stagiu suplimentar pentru condiții speciale.

În această situație, s-a considerat că, se pune problema modalității în care contestatorul ar putea să beneficieze de pensie, în condițiile în care fostul angajator nu își execută obligația de a înregistra declarațiile nominale rectificative.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că potrivit art. 6 din H.G. nr. 257/2011, ce constituie Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, există posibilitatea de a suplini lipsa declarațiilor nominale de asigurare și cu alte înscrisuri. Între acestea se numără și hotărârea judecătorească prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie.

În acest sens, instanța a constatat că, în ceea ce îl privește pe contestator, există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a constatat încadrarea în condiții speciale de muncă în perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010, care nu poate fi lipsită de efecte juridice câtă vreme angajatorul stă în pasivitate în executarea obligației legale ce îi revine.

Având în vedere că dreptul contestatorului de a beneficia de această încadrare a fost recunoscut deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a apreciat că acesta beneficiază de un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO privind protecția dreptului de proprietate.

Prin urmare instanța a reținut că hotărârea judecătorească susmenționată poate fi folosită ca document prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie, pentru atingerea scopului avut în vedere de legiuitor, respectiv de a nu prejudicia în continuare prin conduita culpabilă a societății angajatoare pe fostul angajat îndreptățit la pensie.

Conform art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Având în vedere data nașterii contestatorului 15.07.1961, s-a apreciat că vârsta standard de pensionare, conform Anexei 5 la Legea 263/2010, este de 65 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 ani.

Luându-se în considerare și activitatea din perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 prestată în condiții speciale, s-a reținut că rezultă un stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de peste 21 ani împliniți, iar raportat la dispozițiile art. 55 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010, s-a apreciat că intimatul contestator beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 11 ani.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani pentru o vechime de peste 10 ani împliniți în condiții deosebite de muncă.

S-a concluzionat că, operând reducerea mai sus menționată (13 ani), contestatorul era îndrituit să se pensioneze la data depunerii cererii de pensionare din 23.10.2014, având vârsta de 53 ani, iar stagiul complet de cotizare era depășit, întrucât Decizia nr. R-(...)/10.03.2015 a rămas definitivă prin necontestare, instanța având în vedere data de 10.10.2016 când a formulat a doua cerere de înscriere la pensie, ca dată a deschiderii drepturilor de pensie în ceea ce îl privește pe contestator.

Față de cele expuse, instanța a constatat că în mod greșit a fost respinsă cererea de înscriere a petentului la pensie pentru limită de vârstă și prin urmare a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. (...)/25.03.2019 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice cu privire la respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. R-(...)/29.11.2017.

Instanța a dispus anularea Deciziei nr. R-(...)/29.11.2017 și a Deciziei nr. R-(...)/13.05.2019 ambele emise de Casa Județeană de Pensii (...), a obligat intimata Casa Județeană de Pensii (...) să valorifice perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 în care contestatorul a desfășurat activitate în cadrul CFR Marfă S.A. (...) în condiții speciale de muncă, sens în care să emită o decizie de pensie pe seama acestuia, cu plata drepturilor astfel stabilite începând cu data de 10.10.2016, în temeiul art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

Pretențiile contestatorului fiind admise în parte, instanța, în temeiul art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a obligat intimatele în favoarea petentului la plata sumei de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorar de avocat, justificat cu chitanța seria CFEC nr. (...) din data de 10.06.2019 depusă în termen legal la dosar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat apel intimatele Casa Națională de Pensii Publice (...) și Casa Județeană de Pensii (...), solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței, menținerea ca temeinice a deciziilor de pensie contestate, a Hotărârii CNPP nr. (...)/25.03. 2019.

Prin motivele de apel s-a invocat că s-au interpretat greșit prevederile art. 10 alin. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, a art. 5 și 6 din HG nr. 257/2011, declarația nominală de asigurare constituie documentul în baza căruia casele teritoriale de pensii stabilesc stagiul de cotizare, punctajele realizate de asigurați.

Contrar reținerilor instanței de fond, dispozițiile art. 6 din HG nr. 257/2011 sunt clare și dispun că în situația în care unitatea angajatoare se află în imposibilitatea de a întocmi și depune declarația de asigurare, asiguratul poate prezenta casei teritoriale de pensii competente alte documente întocmite în condițiile legii, deci, în speță, SNTFM CFR Marfă avea obligația de-a depune declarații rectificative potrivit noii situații stabilite prin Sentința Civilă nr. (...)/LM/2013.

Trebuia instanța de fond să cerceteze cauzele pentru care fostul angajator al intimatului nu și-a îndeplinit obligația legală de a întocmi declarații rectificative, or, nu a adus-o la îndeplinire nici după controlul ANAF făcut în acest sens. Greșit s-a apreciat că începând cu data de 01.04.2001 indiferent de condițiile de muncă, normale, deosebite, speciale, cotele de contribuție de asigurări sociale plătite de salariați erau aceleași, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cu referire la Legea nr. 191/2001 prevedea expres contrariul, că sunt diferențiate în funcție de astfel de condiții aceste cote de contribuții.

S-a invocat în drept art. 466, art. 470 Cod procedură civilă.

Intimatul, prin avocat, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Prin decizia nr. R – (...)/10.03.2015, emisă de Casa Județeană de Pensii (...), cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, formulată de către intimat a fost respinsă cu motivarea că nu era îndeplinită condiția impusă de art. 53 alineat 1, coroborat cu art. 55 din Legea nr. 263/2010, privind vârsta standard de pensionare, urmare a faptului că perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 01.12.2009, 01.01. 2010 - 22.03. 2010 nu au fost valorificate deoarece fostul angajator SNTFM CFR Marfă nu a depus declarație nominală rectificativă, impusă în sarcina acestuia prin Sentința Civilă nr. (...)/LM/2013 a Tribunalului (...), decizie ce nu a fost contestată.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, prin Sentința Civilă nr. (...)/31.10.2013, pronunțată în dosar nr. (...)/(...)/2012 al Tribunalului (...), aflată în copie la dosarul de fond filele 9-17, rămasă definitivă și irevocabilă potrivit Deciziei Civile nr. (...)/2014-R pronunțată de Curtea de Apel (...) la data de 18.03.2014, filele 18-27 dosar de fond, s-a admis acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul din prezentul litigiu, împotriva SNTFM CFR Marfă SA (...) și s-a constatat că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 01.04. 2001 - 10.08. 2009, 15.09. 2009 - 02..12. 2009, 01.01.2010 - 22.03.2010 se încadrează în condiții speciale de muncă.

Ulterior, la data de 10.10.2016, intimatul a formulat o nouă cerere de înscriere la pensie, soluționată prin decizia nr. R- (...)/29.10.2017, emisă de Casa Județeană de Pensii (...), ce face obiectul prezentului litigiu, care a fost respinsă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010 întrucât perioadele lucrate în grupe superioare de muncă îi dau dreptul la o reducere de 7 ani și 6 luni din vârsta standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, că nu au fost valorificate perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009 și 01.01.2010 - 22.03.2010 întrucât angajatorul nu a depus declarații rectificative potrivit Sentinței Civile nr. (...)/LM/2013, că perioada 03.04.1981 - 10.04.1982 nu a fost valorificată ca și stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă întrucât adeverința nr. (...)/1982 eliberată de UM (...) nu conține datele personale și temeiul juridic de încadrare.

La data de 13.05. 2019 pe parcursul soluționării litigiului, apelanta Casa Județeană de Pensii (...) a emis o nouă decizie în favoarea intimatului, aflată în copie la dosarul de fond fila 183, prin aceasta însă au fost stabilite drepturi la pensie pentru limită de vârstă, urmare a îndeplinirii condițiilor impuse de art. 55 din Legea nr. 263/2010, cu începere din data de 15.07. 2018, însă, perioadele 01.04.2001 - 10.08.2009, 15.09.2009 - 02.12.2009, 01.01.2010 - 22.03.2010 nu au fost valorificate în condiții speciale de muncă, cu motivarea că angajatorul nu a depus declarații rectificative potrivit Sentinței Civile nr. (...)/LM/2013, sus menționate.

Reiese din actele depuse la dosar faptul că, într-adevăr Casa Județeană de Pensii (...) în cursul anului 2015 a sesizat ANAF prin adresa nr. (...)/23.03.2015 privitor la ducerea la îndeplinire de către SNTF CFR Marfă SA a Sentinței Civile nr. (...)/LM/2013, iar, potrivit adresei acestei instituții, nr. (...)AIF/10.05.2016, fila 62 dosar de fond, la data întocmirii procesului verbal nr. (...)/09.05.2016, au fost îndeplinite măsurile stabilite prin aceasta. Conform copiei acestui proces verbal, filele 63-65 dosar de fond, la data de 09.02.2016, cu adresa nr. (...), anexa nr. 4, înregistrată la Casa Județeană de Pensii (...), CFR Marfă SA – Sucursala (...), a depus declarații rectificative pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2003, rezultate urmare a modificărilor grupelor de muncă de la condiții normale de muncă la condiții speciale, deosebite de muncă, potrivit Sentințelor Civile nr. (...)/LM/31.10.2013 și nr. (...)/LM/18.05.2015.

Ca urmare, la data la care s-a efectuat controlul susmenționat, fostul angajator a depus declarații rectificative în baza hotărârii judecătorești susmenționate, însă, doar pentru o perioadă de timp, nu pentru toate cele constatate că au fost lucrate de către intimat în condiții speciale de muncă, acesta neavând astfel în acest sens vreo culpă.

Potrivit art. 10 aliniat 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pentru perioadele de după 31 martie 2001, informațiile preluate din declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2), precum și din declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, constituie elementele pe baza cărora se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul anual pentru asigurații sistemului public de pensii. Conform aliniatului 2, în situațiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1), derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declarația nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare și a punctajului anual, pot fi valorificate și alte acte doveditoare, întocmite în condițiile legii. Obligația prezentării actelor doveditoare prevăzute la alin. (2), potrivit aliniatului 3, revine persoanei în cauză, adică, în speță fostului angajator și nu fostului angajat.

Art. 5 din HG nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevede faptul că, declarația nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale competente stabilesc stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și determină punctajul lunar al asiguratului, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie. Potrivit art. 6 aliniat 1, în situațiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condițiile legii. Conform aliniatului 2, documentele doveditoare pot fi:

 a) carnetul de muncă, cu înregistrările efectuate potrivit normelor legale, în original;

 b) certificate cu informații extrase din registrele generale de evidență a salariaților depuse de angajatori potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 161/2006*) privind întocmirea și completarea registrului general de evidență a salariaților, cu modificările și completările ulterioare;

 c) certificate/adeverințe eliberate în condițiile legii de Arhivele Naționale sau de către deținătorii legali ai arhivelor foștilor angajatori;

 d) hotărâri judecătorești prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie.

Aceste documente, potrivit aliniatului, se prezintă în copie certificată sau în original, după caz, iar, alineatul 4 prevede faptul că dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică numai în situațiile în care se dovedește că angajatorul se află în imposibilitatea de a întocmi și de a depune declarația nominală de asigurare.

Raportat la aceste dispoziții, Curtea a reținut că acestea nu au fost greșit aplicate și interpretate de către instanța de fond, obligația depunerii declarațiilor nominale, urmare a constatărilor faptului că în perioada în litigiu intimatul a lucrat în alte condiții de muncă decât cele normale evidențiate în carnetul său de muncă, respectiv în condiții speciale de muncă, revenea în exclusivitate fostului angajator și nu intimatului, care a avut obligația doar de-a depune hotărârea judecătorească în acest sens.

A nu proceda la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, ce constituie un bun în sensul Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Brumărescu/României), de către apelante, motivat de faptul că un terț, în speță fostul angajator, nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de legiuitor în sarcina sa, nu a fostului salariat, ar însemna lipsirea acestuia de bunul său, ceea ce ar genera implicit și o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 al aceleiași convenții, câtă vreme și executarea face parte din proces, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, cauzele Hornsby/Greciei, Ruianu/României, Scallo/Italiei, Screpler/României, Neamțiu/României, potrivit acestora, statul trebuie să se înarmeze cu un arsenal juridic adecvat pentru a asigura respectarea obligațiilor.

Cauzele pentru care fostul angajator nu și-a respectat obligația legală ce-i incumbă, de-a depune declarații rectificative, în lipsa unei împrocesări a acestuia, a unei cereri în acest sens, nu puteau fi verificate și nici faptul că cele dispuse de ANAF nu au fost respectate, nefiind astfel necesar, raportat la motivele expuse, a se analiza nici considerentele instanței de fond referitoare la plata cotelor de contribuție de asigurări sociale de către salariați după data de 01.04.2001.

Raportat la toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul și a menținut în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere cele dispuse, solicitarea intimatului, chitanța nr. (...)/31.10.2019, Curtea, în baza art. 451, 452, 453 alineat 1 Cod procedură civilă, a obligat apelantele să-i plătească 1000 lei cheltuieli de judecată ocazionate în apel, reprezentând onorariu avocațial.

Domenii speta

Spete similare