Dreptul asigurărilor sociale

Decizie 506 din 20.09.2018


Potrivit art. 5 alin.2 Legea 341/2004 şi potrivit Codului fiscal, indemnizaţiile acordate în baza Legii 341/2004 sunt venituri neimpozabile. Conform art. 114 Codul fiscal astfel de venituri nu intră în categoria „veniturilor din alte surse” care sunt supuse plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în sensul art. 155 alin.1 Cod fiscal.

Pentru veniturile şi indemnizaţiile acordate în baza Legii 341/2004 nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

Decizia civilă nr. 506/20.09.2018 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.616/30.10.2017 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta ... şi a respins cererea de chemare în garanţie a ... formulată de pârâta ...

Pentru a adopta această soluţie a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.1963/113/2017, la data de 6.06.2017, reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta ..., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani preluate abuziv, începând cu luna iunie 2014, prin reţinerea nelegală a cotei CASS de 5,5% din drepturile încasate potrivit Legii nr.341/2004 şi obligarea pârâtei la respectarea legii începând cu luna iunie 2017, în sensul de a nu mai reţine această cotă din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004.

În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător cu rol Determinant” conform prevederilor Legii nr. 341/2004. Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările aduse de OUG 95/2014 şi HG 99/2015, prevede acordarea unor drepturi, printre care şi acordarea unor indemnizaţii lunare. Potrivit art.5 alin. 2 „Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.” La primirea taloanelor de indemnizaţie aferente perioadei 1.06.2014 şi până la zi, a constatat că reţinerile CASS se aplică şi drepturilor încasate potrivit legii speciale. Pentru perioada 1.06.2014-31.05.2016, pentru indemnizaţia lunară de 1102 lei s-a reţinut lunar CASS în valoare de 61 lei. In luna mai 2016 s-au plătit drepturile restante pe perioada 1.01.2015-31.05.2016, în valoare de 34340 din care s-a reţinut CASS în valoare de 1887 lei. Începând cu perioada 1.06.2016 şi până în 31.05.2017 indemnizaţia pe care a primit-o a fost de 3122 lei lunar, din care s-a reţinut lunar CASS în valoare de 172 lei. Astfel, în perioada 1.06.2014-31.05.2016 a avut reţineri în valoare de 1464 lei (24 luni x 61 lei), iar in perioada 1.06.2016-3.05.2017 a avut reţineri de 2064 lei (12 luni x 172 lei), la care se adaugă şi reţinerea de 1887 lei din mai 2016. Suma totală a acestor reţineri este de 5415 lei. Această reţinere a CASS-ului încalcă dispoziţiile Legii speciale nr. 341/2004, care prevede faptul că aceste indemnizaţii nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi deci, nu se poate reţine nici această cota lunară CASS. S-a făcut referire de către reclamant şi la drepturile de care beneficiază prevăzute de art. 5 lit.i şi j din Legea 341/2004. Legea generală se aplică în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special, astfel în cazul unui conflict între legea specială şi legea generală ulterioară, acesta se rezolvă prin aplicarea principiilor potrivit cărora norma specială se aplică cu prioritate faţă de norma generală, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

În susţinerea acestui argument s-a invocat decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie. Având în vedere ca sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate conform art. 1341 Noul Cod Civil, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani preluate abuziv prin reţinerea nelegală a cotei CASS de 5,5% în valoare totală de 5.415 lei, cu dobânda legală şi obligarea acesteia ca începând din luna iunie 2017 să nu mai reţină cota de 5,5% din drepturile încasate potrivit Legii speciale nr. 341/2004, întrucât acestea nu sunt considerate venituri.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1341 N.C.C, art. 194, 451 C.P.C. şi  Legea 341/2004.

Pârâta ..., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. In fapt, s-a arătat că prin Adeverinţa Seria ... nr. ... eliberată de Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 reclamantului i-a fost acordat titlul de „Luptător Pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant”, titlu prevăzut de art.3 alin.1 lit.b pct.3 din Legea nr.341/2004 modificată şi completată. S-a menţionat că având în vedere prevederile art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 s-a emis decizia nr. 176756/25.04.2016 prin care reclamantului i-a fost acordată indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin.4. Prin aceeaşi decizie, reclamantului i-a fost menţinută şi indemnizaţia lunară prevăzuta de art.5 alin.1 lit.o din acelaşi act normativ.

Cu privire la solicitarea reclamantului de acordare a indemnizaţiilor arătate fără reţinerea cotei de CAS, s-a solicitat să fie respinsă ca nefondată şi lipsită de temei legal. S-au invocat prevederile art. 224 alin. l lit. c din Legea nr. 95/2006 şi s-a arătat că din acest text de lege rezultă că sunt scutite de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate doar persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr.341/2004, respectiv persoanele cărora li s-a recunoscut titlul de Luptător Rănit.

Cu privire la reclamant, acesta nu a făcut dovada faptului că i s-ar fi atribuit titlul de luptător rănit prevăzut de art.3 alin.1 lit.b pct.1 din Legea nr.341/2004. Întrucât  reclamantului i s-a acordat titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite, în baza art. art. 3 alin. 1 lit. b pct.3 din Legea nr.341/2004, acesta nu se încadrează în prevederile art. 224 din Legea nr. 95/2006 modificată şi completata şi prin urmare nu există temei legal pentru ca acesta să beneficieze de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei sociale de sănătate. Art. 154 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) enumeră persoanele fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar referitor la persoanele care beneficiază de drepturi acordate conform Legii nr. 341/2004 invocă prevederile art. 154 alin. l lit. d din Legea nr. 227/2015, care au în vedere tot persoanele cărora li s-a acordat titlul de luptător rănit.

Cu privire la invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004, s-a arătat că nu au relevanţă în speţă, legiuitorul neprevăzând sub nici o forma faptul că aceste indemnizaţii ar fi scutite de la plata asigurărilor sociale de sănătate. In acest sens s-a arătat că textul de lege vorbeşte doar despre neimpozitarea acestor indemnizaţii şi nicidecum despre nereţinerea cotei de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, care reprezintă o contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, iar nu un impozit. S-a arătat că prin art. 2 alin. 2 lit. b din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt încadrate în categoria contribuţiilor sociale, şi nu în cea a impozitelor. Legea nr.341/2004 prin art. 5 reglementează în mod expres şi limitativ drepturile de care pot beneficia persoanele ale căror drepturi s-au stabilit conform acestei legi, iar în acest sens s-a arătat că printre drepturile conferite de lege nu se număra şi scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Cu privire la legislaţia în vigoare la data de 01.06.2014 s-a solicitat să se constate că dispoziţiile art. 224 alin. l lit. c din Legea nr.95/2006 se regăseau în forma în vigoare la acea dată a Legii nr. 95/2006 la art. 213 alin. l lit. c.

În drept s-au invocat dispoziţiilor Legii nr.95/2006 şi a Legii nr.227/2015.

Având în vedere solicitarea reclamantului de restituire a sumelor reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu data de 1.06.2014, pârâta .., prin întâmpinare a formulat cerere de chemare în garanţie a ..., pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului,  cel chemat în garanţie să fie obligat să o despăgubească cu sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în garanţie, ... a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A invocat excepţia lipsei calităţii pasive de chemat în garanţie a ..., având în vedere talonul de plată a indemnizaţiei lunare acordate reclamantului în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, talon din care reiese că instituţia care reţine şi virează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, este ..., care este organizată şi funcţionează ca serviciu public descentralizat, în subordinea ..., fiind investită cu personalitate juridică, în baza prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii şi a HG nr.118/2012. Între ... şi reclamant nu există un raport juridic civil, ... nu are nici o atribuţie directă în colectarea sumelor de bani datorate de asiguraţi la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi nu intră în relaţii de natură juridică cu persoanele fizice care au  obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări de sănătate.

... invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare in garanţie. S-a făcut referire la decizia nr.10/2011 a ÎCCJ şi s-a susţinut că între ... şi titularul cererii de chemare în garanţie din prezenta cauză nu există nici o obligaţie legală sau contractuală de garanţie ori despăgubire, astfel încât cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 72 din Codul de procedură civilă, astfel că s-a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată, invocându-se prevederile art.154 alin.1 lit. d) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal. În conformitate cu prevederile legale, numai persoanele care au dobândit titlul de Luptător Rănit sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru drepturile băneşti acordate de Legea nr.341/2004. În contextul actualei legislaţii, celelalte categorii de persoane beneficiare de drepturile acordate de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, din care face parte şi reclamantul, având în vedere faptul că acesta a dobândit titlul de „Luptător cu Rol Determinant”, au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru aceste drepturi. În drept s-au invocat dispoziţiile art.205-206 C.P.C. şi a tuturor actelor normative invocate în cuprinsul cererii de chemare în garanţie

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul ... este posesorul Certificatului seria ... nr. ... prin care se confirmă calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Luptător cu rol determinant”. Acest titlu este prevăzut la art.3 alin. 1 lit.b pct.3 din Legea nr. 341/2004.

Prin decizia nr. 176756/25.04.2016 emisă de ... s-au stabilit pentru reclamantul ... următoarele drepturi: indemnizaţie de gratitudine de 2020 lei prevăzută de art.4 alin. 4 din Legea nr.341/2004; indemnizaţia lunară de 1102 lei prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. o din Legea nr.341/2004.

Potrivit taloanelor de pensie ataşate la dosar, se observă că din drepturile acordate în temeiul Legii nr.341/2004 reclamantului i se reţine contribuţia de asigurări sociale de sănătate de 5,5%.

În drept, potrivit art.224 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006, aşa cum a fost modificată şi completată, beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, persoanele prevăzute la art.3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi.

Această prevedere legală este în vigoare din 1.01.2011, aceleaşi dispoziţii fiind reglementate la art. 213 alin.1 lit.c) din Legea nr. 95/2006, în forma aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG nr.107/2010.

Totodată art.154 alin.1 lit.d) din Codul fiscal prevede printre categoriile de persoane fizice care sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi persoanele prevăzute la art.3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru drepturile băneşti acordate de aceste legi.

Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, doar persoanele prevăzute la art.3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea 341/2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989-Luptător rănit, sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, reclamantul, care a obţinut titlul prevăzut de art.3 alin.1 lit.b) pct.3 din Legea nr.341/2004, nu se încadrează în categoria prevăzută de lege pentru a fi scutit de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, astfel că trebuie să plătească contribuţia lunară pentru asigurări de sănătate.

Cât priveşte dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea nr.341/2004 conform cărora „Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”, tribunalul a apreciat că nu au nici o relevanţă în cauză, întrucât în acest articol se prevede că drepturile nu se impozitează fără a se face vreo menţiune că nu s-ar reţine cota de contribuţie la asigurările sociale de sănătate. Prin urmare, aceste drepturi sunt avute în vedere la calculul contribuţiei pentru asigurările de sănătate deoarece, în caz contrar, nu s-ar fi prevăzut în lege excepţia pentru persoanele menţionate la art.3 alin.1 lit.b) pct.1.

Cele două noţiuni de „impozit pe venit” şi „contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate” sunt diferite, având o reglementare distinctă în Codul fiscal, astfel  impozitul pe venit este prevăzut la art.2 alin.1 lit.c), iar contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute la art.2 alin.2 lit.b).

Nefiind stabilită vreo obligaţie în sarcina pârâtei şi nesubzistând astfel în sarcina chematului în garanţie vreo obligaţie de a despăgubi, se constată că cererea de chemare în garanţie este fără obiect, nemaifiind necesară analizarea celorlalte apărări invocate de chemata în garanţie ... Prin urmare, tribunalul a respins şi cererea de chemare în garanţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul ..., solicitând ca în rejudecare să se admită acţiunea.

În motivare, a arătat că instanţa a făcut o apreciere greşită a dispoziţiilor legale în materie, respectiv a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 coroborat cu disp. art. 5 alin. 2 din Legea 341/2014. A invocat dispoziţiile art. 137 din Codul fiscal care prevede veniturile pentru care plătitorii de venit la sistemul public de pensii datorează contribuţia de asigurări sociale. Din modalitatea de redactare a normei rezultă că doar veniturile sunt supuse contribuţiilor de asigurări sociale, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004 drepturile acordate conform acestei legi nu sunt venituri.

Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 224 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 şi art. 154 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal care prevăd care sunt persoanele scutite de la plata contribuţiei. Instanţa trebuia să aplice art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004, care este lege specială faţă de Legea  nr.95/2006 şi Codul fiscal.

În drept, a invocat art. 466 Cod de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât, prin sentinţa civilă nr. 804/26.06.2013 pronunţată de Tribunalul Brăila s-a constatat, cu autoritate de lucru judecat, că reclamantul nu beneficiază de scutirea de la plata contribuţiei de sănătate în limita sumei de 740 lei. Cu atât mai mult, nu poate beneficia de scutirea de la plata contribuţiei de sănătate asupra întregii indemnizaţii primite în baza Legii 341/2004. În baza art. 431 alin. 1 Cod de procedură civilă, a solicitat să se reţină autoritatea de lucru judecat.

Pe fond, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că titlul pe care reclamantul îl deţine este prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004. Din prevederile art. 224 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 rezultă că sunt scutite de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate doar persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004.

Art. 154 din Legea nr. 227/2015 enumeră printre persoanele fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 1 din Legea 341/2004.

Art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004 se referă la impozitare şi nu la contribuţia de asigurări de sănătate.

În drept, a invocat Legea nr. 95/2006 şi Legea nr. 227/2015.

Analizând legalitatea sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a reţinut că apelul este întemeiat.

Sub un prim aspect, se impune a fi analizată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimată. În dosarul 10/113/2013, derulat între aceleaşi părţi, obiectul cauzei a fost calcularea indemnizaţiilor de care reclamantul beneficia în baza Legii nr. 341/2004 în funcţie de câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi plata diferenţelor rezultate. Instanţa nu a fost sesizată cu un capăt de cerere privind scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări de sănătate pentru aceste indemnizaţii. Cu toate acestea, având în vedere calculul diferenţelor cuvenite reclamantului, instanţa a analizat, pe cale incidentă, scutirea de la plata contribuţiei de sănătate în limita sumei de 740 lei, în temeiul asimilării acestor drepturi cu cele de pensie, în baza art. 213 ind. 1 lit. c) din Legea 95/2006 şi art. 4 ind. 3 alin. 2 din Legea 341/2004. A constatat, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 10/113/2013, că reclamantul nu beneficiază de scutirea de la plata contribuţiei de sănătate în limita sumei de 740 lei. În prezenta cauză, scutirea de plata contribuţiei se solicită în temeiul art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004. Prin urmare, nici în privinţa obiectului, nici în privinţa cauzei nu există identitate între dosarul 10/113/2013 şi prezentul dosar. Condiţiile impuse de art. 431 alin. 1 Cod de procedură civilă nu sunt îndeplinite, excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată. Fiind întemeiată pe cauze diferite, soluţia instanţei referitoare la scutirea de la plata contribuţiei nu poate fi reţinută nici măcar ca putere de lucru judecat.

Pe fondul apelului, Curtea constată că Legea nr. 341/2004 nu cuprinde nicio prevedere cu privire la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizaţiile pe care le stabileşte. Intimata a invocat că în art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății şi în art. 154 alin. (1) lit. d) Codul fiscal sunt prevăzute o serie de excepţii de la plata contribuţiei, de unde rezultă că celelalte persoane datorează contribuţia. Or, excepția este reglementată întotdeauna prin raportare la o anumită regulă, deci trebuie verificat dacă pentru persoanele enumerate de art. 3 alin (1) lit. b) din Legea  nr. 341/2004 (pct. 1-4) există, ca regulă, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Art. 155 alin. (1) din Codul fiscal enumeră categoriile de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate, și anume: venituri din salarii și asimilate salariilor; venituri din activități independente; venituri din drepturi de proprietate intelectuală; venituri din asocierea cu o persoană juridică; venituri din cedarea folosinței bunurilor; venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură; venituri din investiții și  venituri din alte surse.

Veniturile supuse analizei noastre ar putea constitui venituri din alte surse. Art. 114 din Codul fiscal definește „veniturile din alte surse” ca fiind ”orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu” (Titlul IV- Impozitul pe venit).

Art. 62, care face parte din capitolul I al titlului IV, enumeră veniturile neimpozabile. La lit. a) sunt menționate „ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice sau colectate public, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile, precum și cele de aceeași natură primite de la organizații neguvernamentale, potrivit statutelor proprii sau de la alte persoane. Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, în categoria veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 62 lit. a) din Codul fiscal se cuprind veniturile obținute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt: „n) indemnizațiile acordate în baza Legii recunostinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin urmare, atât potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, cât și în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, indemnizațiile acordate în baza Legii nr. 341/2004 sunt venituri neimpozabile. Conform art. 114 din Codul fiscal, astfel de venituri nu intră în categoria „veniturilor din alte surse” care sunt supuse plății contribuției de asigurări sociale de sănătate în sensul art. 155 alin. (1) din Codul fiscal. În consecință, pentru veniturile din indemnizațiile acordate în baza Legii nr. 341/2004 nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Nu există un text general care să prevadă plata contribuţiei pentru indemnizaţiile încasate de revoluţionari, de la care să se deroge prin art. 154 alin. 1 lit. d). Este o necorelare legislativă.

În același sens, Codul fiscal anterior, respectiv Legea nr. 571/2003, stabilea care sunt categoriile de venituri, indemnizații sau ajutoare  pentru care exista obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate, iar indemnizațiile primite în temeiul  Legii 341/2004 nu se regăsesc printre acestea.

Pe de altă parte, în lipsa plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele în cauză, ca regulă, nu vor beneficia de asigurare de sănătate în sistemul public de asigurări reglementat de Legea nr. 95/2006, cu excepţia cazului în care sunt deja asiguraţi, cum e cazul pensionarilor. De asemenea, beneficiază, prin excepție, de asigurare fără plata contribuției persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, care deși nu datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru drepturile bănești acordate în temeiul acestei legi, vor beneficia de drepturile de asigurare prevăzute lege Legea nr. 95/2006.

Constatând că motivele de apel sunt întemeiate, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul admiterii acţiunii.

În primă instanţă, pârâta ... a formulat cerere de chemare în garanţie a ..., care a fost respinsă ca efect al respingerii acţiunii principale. În apelul declarat de reclamant, intimata ... nu a uzat de dispoziţiile procedurale (art. 473, apelul provocat). În aceste condiţii, ... nu este parte în apelul declarat de reclamant, iar Curtea nu a putut analiza cererea de chemare în garanţie.