Partajarea imobilelor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995

Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 85 din 12 ianuarie 2012

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea  înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca  cu numărul de mai sus, reclamanta T.K. i-a  chemat în judecată pe pârâţii T.E., H.G., Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca şi Primarul mun. Cluj-Napoca, solicitând obligarea pârâtului 4  la predarea posesiei apartamentului şi terenului ce i-au fost restituite prin dispoziţia  nr. 3992/19.06.2008 emisă de acesta, compensarea sumei datorată de reclamantă, încasată de antecesorul ei, în baza  Legii nr. 112/1995, cu suma ce  i se cuvine reclamantei pentru apartamentele nerestituite în natură, partajarea apartamentelor restituite  în natură între reclamantele şi pârâtele  1 şi 2  şi intabularea  apartamentelor atribuite fiecăreia.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 4754/23.03.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Al Municipiului Cluj-Napoca, faţă de care a fost respinsă acţiunea; a fost admisă în parte acţiunea civila formulată de reclamanta T.K., în contradictoriu cu pârâţii T.E., H.G., Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă asupra apartamentelor nr. 2, 7, 8, 10,11, 13 şi 14 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 141, jud. Cluj, cu terenul aferent, în natură, după cum urmează: apartamentele nr. 2 şi 14, în valoare de 63200 Euro au fost atribuite atribuie reclamantei; apartamentele nr. 7,10 şi 11 au fost atribuite pârâtei H.G. şi apartamentele nr. 8 şi 13 au fost atribuite pârâtei T.E.; a fost obligată pârâta T.E. să plătească reclamantei sulta de 1178 Euro, iar pârâtei H.G. sulta de 1650 Euro; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.

Starea de fapt

Prin Dispoziţia de restituire şi propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 3992/19.06.2008 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca, reclamantei şi paratelor T.E. şi H.G., li s-au restituit în natura apartamentele nr. 2, 7, 8, 9, 10, 11, 13 şi 14 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 141, precum şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestora şi a celui în suprafaţa de 1338 m.p. cu nr. top 12186/2, înscris în CF nr. 3816, în favoarea pârâtei T.E., în favoarea reclamantei şi pârâtei H.G. acordându-se asupra terenurilor un drept de folosinţa special, în considerarea calităţii lor de cetăţeni străini.

La art. 3 din decizia sus menţionata, s-a înscris ca masurile dispuse sunt condiţionate de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilul restituit, actualizata la data plaţii, iar la art. 9 s-a menţionat că pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentele nr. 1, 3, 4, 5, 6, 12 şi 15 şi pentru terenul construit aferent se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, în favoarea celor menţionaţi la art. 1 şi 2 din dispoziţie.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 27/05.01.2010 emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca, privind modificarea Dispoziţiei nr. 3992/19.06.2008 s-a modificat art. 1 şi 2 din cuprinsul acesteia din urmă, în sensul că a fost exclus de la restituirea în natură apartamentul nr. 9, care a fost inclus la propunerea privind acordarea de despăgubiri.

Conform mărturisirii reclamantei, antecesorul acesteia şi al pârâtei T.E., defunctul Toth luliu, a încasat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele vândute în baza acestui act normativ.

Dezlegarea în drept

Dat fiind faptul că predarea în posesie a apartamentelor pentru care  s-a emis Dispoziţia de restituire în natură a fost condiţionată de restituirea sumei de bani primită cu titlu de despăgubiri pentru apartamentele vândute şi faptul că reclamantă şi pârâtele T.E. şi H.G. nu au atacat actul de restituire şi, ca atare, nici dispoziţia privind condiţiile impuse pentru ca acesta să producă efecte depline în ce priveşte dreptul lor de proprietate, criticile cu privire la legalitatea acesteia au fost înlăturate de instanţă, care nu a fost legal investită pentru a analiza legalitatea prevederilor art. 3 din acest act, instanţa fiind ţinută să se pronunţe numai asupra obiectului cererii dedusă judecaţii, potrivit prevederilor art. 129 alin. 6 C. proc. civ.

Din această perspectivă, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca la predarea posesiei asupra apartamentelor în cauza a fost apreciat neîntemeiat şi a fost respins ca atare.

Apoi, conform art. 1144 şi urm. C. civ., compensaţia operează de drept numai atunci când obligaţiile părţilor sunt de aceeaşi natura, iar creanţele lor sunt certe, lichide şi exigibile.

Or, este neîndoielnic că reclamanta şi pârâtele sunt îndreptăţite la despăgubiri pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 141, iar pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, la restituirea despăgubirilor încasate de antecesorul reclamantei T.I., însă creanţa reclamantei şi pârâtelor T.E. şi H.G. nu are o întindere determinată şi, ca atare, compensaţia legală invocată de reclamantă nu este posibilă, cu consecinţa ca şi cel de-al doilea capăt de cerere din acţiunea introductivă se dovedeşte a fi neîntemeiat.

Relativ la cotele ideale de proprietate ce se cuvin reclamantei şi pârâtei T.E. din apartamentele şi terenul care formează obiectul Dispoziţiilor de restituire în cauza, instanţa a reţinut că acestea au fost stabilite prin Certificatul de moştenitor nr. 11/24.02.2006, prin care s-a stabilit ca după defunctul T.I. au calitate de moştenitori reclamanta, în cota de 9/16 parte şi pârâta T.E., în cota de 7/16 parte, iar cota ideală de proprietate asupra aceloraşi imobile ce revine pârâtei H.G. este de 1/2 parte, necontestată de nici un a din părţi, drept pentru care capătul de cerere având ca obiect stabilirea altor cote ideale de proprietate a fost apreciat neîntemeiat şi a fost respins ca atare.

În sfârşit, potrivit dispoziţiilor art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar conform art. 673 ind. 5 alin. 2 C. proc. civ., instanţa va face împărţeală  în natura.

Aşa fiind, pe baza concluziilor Raportului de evaluare judiciar administrat în cauza, întocmit de expert tehnic judiciar V.D.  şi ţinând cont de propunerile părţilor privind atribuirea de apartamente în natură, în condiţiile în care acestea nu au optat fiecare pentru anumite apartamente, ci atribuirea unor apartamente a fost solicitată de mai multe părţi, dat fiind faptul ca imobilele apartamente şi terenul aferent pot fi comod partajate în natură, prin formare de loturi, din moment ce pârâta H.G. nu este ţinută de obligaţia de restituire a despăgubirilor acordate lui T.I., că cererea de partaj a fost primită, cu excepţia apartamentului nr. 9, care nu mai formează obiectul Dispoziţiei de restituire, urmând ca reclamanta şi parata T.E. sa intre în posesia acestora şi să îşi facă public dreptul de proprietate prin înscrierea lui în cartea funciară după restituirea despăgubirilor de care sunt ţinute, ori compensarea lor în momentul în care aceasta devine posibilă.

Aşadar, având în vedere valoarea de circulaţie a apartamentelor şi terenului aferent acestora, astfel cum a fost stabilită de expert, respectiv de 33000 Euro apartamentul nr. 2, 33600 Euro apartamentul nr. 7, 21200 Euro apartamentul nr. 8, 38800 Euro apartamentul nr. 10, 40400 Euro apartamentul nr. 10, 31700 Euro apartamentul nr. 13 şi 30200 Euro apartamentul nr. 14 şi cotele ideale de proprietate ce revin reclamantei şi paratelor T.E. şi H.G., precum şi parte din propunerile de partaj exprimate de părţi, pe baza normelor de drept sus citate, instanţa a dispus sistarea stării de indiviziune existenta asupra apartamentelor nr. 2, 7, 8, 10, 11, 13 şi 14 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. 141, jud. Cluj, cu terenul aferent, în natura, după cum urmează: apartamentele nr. 2 şi 14, în  valoare de 63200 Euro au fost atribuite reclamantei, apartamentele nr. 7, 10 şi 11 în valoare de 112800 Euro au fost atribuite pârâtei H.G. şi apartamentele nr. 8 şi 13 în valoare de 52900 Euro au fost atribuite pârâtei T.E..

Întrucât, în aceasta modalitate, pârâta T.E. dobândeşte mai mult cu 2828 Euro decât valoarea corespunzătoare cotei sale ideale de proprietate, pentru egalizarea loturilor, aceasta a fost obligată să plătească reclamantei sulta de 1178 Euro, iar pârâtei H.G. sulta de 1650 Euro.

Apoi, dat fiind faptul ca reclamanta nu a justificat legitimarea procesuala pasiva a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, faţă de care a respins acţiunea ca fiind intentata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

Apelul

Prin decizia civilă nr.  406/12.10.2011 a Tribunalului Cluj, apelurile declarate de reclamanta T.K. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a  reţinut,  cu privire la apelul reclamantei, că pot face obiect al apelului capetele de cerere din acţiunea principală care au fost respinse de către instanţa de fond, respectiv obligarea pârâtului la predarea în posesie a apartamentelor şi a terenului, restituite potrivit Dispoziţiei nr. 3992/2008, compensarea obligaţiei de restituire a despăgubirilor actualizate, cu dreptul la despăgubiri, potrivit art. 9 din dispoziţie şi intabularea în Cartea Funciară.

Având în vedere că apelul nu este motivat, în baza art. 292 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul a analizat apelul prin prisma aspectelor invocate la fond.

A susţinut reclamanta că este nelegală condiţionarea restituirii în natură şi eliberarea procesului-verbal de punere în posesie, de restituirea sumei primită cu titlul de despăgubire în baza Legii 112/1995.

Reclamanta a mai arătat că o parte din apartamente nu au putut fi restituite în natură, pentru că au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, stabilindu-se dreptul reclamantei de a beneficia de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Astfel, în privinţa reclamantei, instanţa a constatat că aceasta este şi titulara dreptului la despăgubiri pentru apartamentele 1, 3, 4, 5, 6, 12, 15, 16, plus terenul aferent şi titulara obligaţiei de restituire a despăgubirilor încasate de către antecesorul său în baza Legii 112/1995.

Prin urmare, s-ar impune în cauză compensarea creanţelor reciproce dintre părţi, până la concurenţa celei mai mici.

Tribunalul a reţinut că poate fi întemeiat punctul de vedere al reclamantei, fiind acceptabilă compensarea pe dreptul comun a creanţelor reciproce dintre părţi, iar ulterior, fiind acceptabilă şi eliberarea procesului-verbal de punere în posesie cu privire la apartamentele restituite în natură prin Dispoziţia nr. 3992/2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001, însă, pentru ca aceste solicitări să poată fi admise, ar fi fost necesar ca în cauză să fi fost împrocesuat şi Statul Român, deoarece acesta este atât titularul dreptului de a încasa despăgubirile actualizate achitate în baza Legii nr. 112/1995, cât şi debitorul obligaţiei de acordare a despăgubirilor pentru apartamentele ce nu mai pot fi restituite în natură.

Prin urmare, chiar dacă s-au formulat capete de cerere privind compensarea, acestea nu se pot discuta în cadrul procesual astfel cum a fost acesta creat, compensarea neputând fi opusă Consiliului Local al Mun. Cluj-Napoca, sau Primarului mun. Cluj-Napoca, deoarece aceştia nu au calitate de reprezentant al Statului Român cu privire la despăgubiri.

Având în vedere că procesul-verbal de punere în posesie este condiţionat de achitarea de către reclamantă a despăgubirilor, în lipsa achitării acestora sau a constatării compensării într-un cadru procesual corect constituit, acest proces-verbal nu poate fi eliberat în cauză.

Cu privire la apelul pârâtului, tribunalul a apreciat că şi acesta se impune a fi respins.

Împrejurarea că reclamanta şi pârâtele persoane fizice şi-au partajat apartamentele restituite prin Dispoziţia nr. 3992/2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu dăunează şi nici nu profită pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât acest partaj nu poate fi intabulat în cartea funciară.

Având în vedere, însă, că dreptul de proprietate izvorăşte în acest caz direct din lege, nu se poate susţine că reclamanta şi pârâtele nu ar fi proprietare, chiar şi în lipsa intabulării şi că acestea nu ar putea sista indiviziunea.

Pentru motivele arătate, tribunalul a respins apelurile declarate, menţinând în întregime dispoziţiile sentinţei atacate.

Recursul

Împotriva acestei decizii, au  declarat în termen legal recurs pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, solicitând modificare ei, în sensul admiterii  apelului, schimbării sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii acţiunii.

În motivarea  recursului lor, pârâţii învederează că, prin dispoziţia  de restituire în natură a  unor apartamente  din imobilul în litigiu,  s-a stabilit în sarcina reclamantei şi a pârâtelor 1 şi 2  obligaţia de a restitui despăgubirile primite în baza  Legii nr. 112/1995, abia după îndeplinirea acestei obligaţii prevăzute de lege acestea putând să solicite  înscrierea dreptului lor în cartea  funciară, partajul nefiind posibil înainte de  îndeplinirea formalităţilor de  publicitate  imobiliară.

Intimatele, deşi legal citate, nu au depus întâmpinare.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor  invocate, raportat la  dispoziţiile  art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea  apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a  fi expuse.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, „decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii in natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară”.

Potrivit  dispoziţiilor  art. 20 alin. 1 din acelaşi act normativ, „persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie.”

Aplicând  coroborat aceste două texte, pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca  a  dispus restituirea în natură a apartamentelor care  nu au fost înstrăinate şi a stabilit obligaţia persoanelor  îndreptăţite, moştenitoare ale fostului proprietar, la restituirea sumei încasate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.

Prima instanţă nu a făcut decât să partajeze apartamentele restituite condiţionat, arătând căruia dintre moştenitori îi revine  fiecare dintre apartamente, în funcţie de cotele lor de  moştenire.

Prima instanţă, aşa cum corect  a  stabilit instanţa de apel, nu a  încălcat  dispoziţiile  art. 20 alin. 1, pentru că a respins capătul de cerere  privind obligarea pârâtului emitent al dispoziţiei la  punerea în posesie a beneficiarelor acesteia, precum şi cel privind  intabularea dreptului lor de proprietate în cartea  funciară.

Aşadar, normele de drept substanţial cuprinse în legea specială de restituire nu au fost încălcate de instanţele fondului, nesubzistând motivul de recurs  prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1  Cod proc. civ., recursul pârâtului Primarul mun. Cluj-Napoca va fi respins ca nefondat.

În ceea ce  priveşte recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, acesta este  inadmisibil, fiind declarat omisso medio, acest pârât neformulând apel împotriva sentinţei judecătoriei, oricum, faţă de acesta, acţiunea fiind respinsă, motiv pentru care, în temeiul art. 137 alin. 1  raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul acestuia va fi respins ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare