Revocare donaţie. Întinderea obligaţiei de restituire

Revocare donaţie. Întinderea obligaţiei de restituire 

-Codul civil din 1864: art. 813, art. 829, art. 830, art. 1020 – 1021

Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii de către donatar are ca efect reîntoarcerea în patrimoniul donatorului a imobilului donat sau a contravalorii de piaţă a acestuia.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1228 din 2 octombrie 2013, F.Ş.

Prin cererea înregistrată la 15.11.2011 la Judecătoria Arad reclamanta C.M. a solicitat revocarea contractului de donaţie cu sarcini autentificat sub nr. 2 de Biroul Notarial B. în contradictoriu cu donatara B.V. pentru neexecutarea sarcinii de către donatară.

În motivare, a invocat că prin menţionatul contract, a donat pârâtei (fosta sa noră) apartamentul din Arad.

În 2007 donatara a vândut apartamentul cu 50.000 euro, iar în 2008 a părăsit domiciliul conjugal, refuzând să-şi mai îndeplinească sarcina de întreţinere.

În aceste condiţii, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta – donatoare, prin sentinţa civilă nr. 5970/15.06.2010 dată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 12595/55/2008, obligaţia de întreţinere a fost transformată într-o prestaţie periodică în bani, în cuantum de 600 lei lunar. Pârâta a plătit sporadic suma stabilită, restanţa de circa 23.000 lei nefiind plătită nici în prezent. Mai mult, a formulat o cerere în anularea contractului de donaţie (irevocabil respinsă prin sentinţa civilă nr. 5736/2009).

Impunându-se revocarea donaţiei şi repunerea în situaţia anterioară, iar apartamentul fiind vândut, reclamanta a solicitat să fie dezdăunată cu contravaloarea apartamentului vândut, cu dobânzi de la data pronunţării sentinţei până la data plăţii integrale a sumei.

Prin sentinţa civilă nr. 11057/29.11.2012 Judecătoria Arad a admis în parte cererea de chemare în judecată.

În consecinţă, a dispus revocarea contractului de donaţie cu sarcini încheiat între părţi şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.600 lei reprezentând contravaloarea donaţiei; a respins în rest cererea.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că prin contractul de donaţiune cu sarcini autentificat sub nr. 2 reclamanta a donat pârâtei, fosta ei noră, nuda proprietate asupra imobilului format din apartamentul nr. 18. În schimbul donaţiei pârâta şi-a asumat sarcina de a o întreţine şi îngriji pe reclamantă până la finalul vieţii acesteia, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului locului. Părţile au evaluat donaţia la suma de 146.000.000 ROL (14.600 lei), astfel după cum rezultă din conţinutul contractului. Reclamanta şi-a păstrat asupra imobilului dreptul de uzufruct viager.

Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară  autentificat sub nr. 3, imobilul a fost vândut de către pârâtă către A.R., contra sumei de 50.000 EUR, liber de sarcini deoarece uzufructul constituit în favoarea reclamantei s-a radiat concomitent în baza actului de renunţare la dreptul de uzufruct viager.

La momentul încheierii acestor două contracte pârâta era căsătorită cu fiul reclamantei.

Ulterior, în cursul anului 2008, pe fondul unor neînţelegeri cei doi soţi s-au despărţit în fapt, iar apoi căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorţ.

Ca urmare a faptului că pârâta donatară nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, donatoarea C.M. a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat transformarea obligaţiei de întreţinere într-o prestaţie periodică în bani. Prin sentinţa civilă nr. 5970/15.06.2010 din dosar nr. 12595/55/2008 al Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acţiunea civilă şi s-a dispus transformarea obligaţiei de întreţinere într-o prestaţie periodică în bani în cuantum de 600 de lei lunar.

Atât prima instanţă cât şi instanţa de recurs au reţinut faptul că donatara nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, iar donatoarea nu are nici-o culpă în acest sens.

Pârâta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de a achita prestaţia periodică de 600 de lei pe lună.

În drept, ca un prim aspect, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) din Noul Cod civil şi ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, faţă de data încheierii contractului de donaţie, şi anume 10.10.2003, instanţa a reţinut că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864.

Contractul de donaţie cu sarcini, în limita sarcinilor stipulate de părţi, este privit ca un adevărat contract sinalagmatic, supus rezoluţiunii dacă sunt îndeplinite condiţiile generale, conform art. 1020-1021 Codul civil din 1864.

După cum rezultă din cele de mai sus, pârâta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia iniţială de a presta întreţinere în favoarea reclamantei şi nici pe aceea de a achita acesteia prestaţia periodică de 600 de lei pe lună, sens în care a fost notificată de către reclamantă în mai multe rânduri.

Cu privire la culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor sale, s-a avut în vedere faptul că în dosarul nr. 12595/55/2008, atât prima instanţă cât şi instanţa de recurs au reţinut culpa acesteia în neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere.

Cu privire la repunerea părţilor în situaţia anterioară, văzând că reclamanta a optat pentru restituirea prin echivalent şi nu în natură, că ceea ce s-a donat prin contractul care face obiectul litigiului a fost doar nuda proprietate asupra imobilului, evaluată de părţi la suma de 14.600 lei, aceasta a fost suma la plata căreia va fi obligată pârâta ca efect al revocării donaţiei.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a criticat-o, solicitând modificarea ei în sensul  admiterii acţiunii.

În motivare a invocat că în mod greşit s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 14.600 lei considerată a echivala cu suma de 146.000.000 ROL estimată de părţi drept contravaloare a donaţiei la momentul semnării contractului.

Această estimare a constituit o bază de calcul a taxelor notariale şi nu contravaloarea dreptului de nudă proprietate asupra apartamentului, în legislaţia fiscală şi cutuma notarială, nuda proprietate reprezentând 80% din valoarea bunului. Chiar pârâta a recunoscut că a încasat efectiv 41.500 euro de la cumpărător.

A criticat cuantumul derizoriu al sumei stabilite de instanţă, acesta nereprezentând o repunere în situaţia anterioară.

A criticat neobservarea relei credinţe a pârâtei care s-a îmbogăţit fără justă cauză pe seama reclamantei şi a diferenţei de valoare a donaţiei la momentul încheierii contractului şi la cel al revocării.

A solicitat efectuare unei expertize tehnice pentru a fi determinat echivalentul dreptului de nudă proprietate.

Prin decizia civilă nr. 61/27.02.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 18025/55/2011 apelul a fost respins.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că prima instanţă a avut în vedere o stare de fapt corectă, susţinută de probatoriul administrat.

Instanţa a constatat că acţiunea, aşa cum a fost ea formulată, tinde să ducă la concluzia că între părţi au existat relaţii bune care ulterior s-au deteriorat. Cu toate acestea, este evident că reclamanta apelantă este promotoarea demersului care a dus la constituirea acestuia raport juridic.

Această donaţie cu păstrarea uzufructului viager nu rezultă a fi un act determinat de pârâtă; de asemenea, reclamanta care avea uzufructul viager a declarat că renunţă la acesta, practic participând în mod direct la vânzarea apartamentului de către pârâtă, câtă vreme radierea uzufructului s-a realizat concomitent cu înstrăinarea apartamentului; sub acest aspect, este evident că pârâta nu putea înstrăina apartamentul fără acordul reclamantei, deci probele converg evident spre ideea că a fost o tranzacţie de comun acord şi că atât reclamanta cât şi pârâta au convenit să înstrăineze apartamentul.

În aceste condiţii, reclamanta în mod cert a avut un interes, neavând nici un motiv să ofere pârâtei întreaga contravaloare a apartamentului, cu atât mai mult cu cât acesta era căsătorită cu fiul ei.

Împrejurarea că ulterior pârâta a divorţat de fiul reclamantei justifică din partea acesteia din urmă un interes pentru revocarea prestaţiei implicit a donaţiei, ceea ce prima instanţă a făcut, iar valoarea la care s-a făcut revocarea donaţiei nu reprezintă altceva decât acordul celor două la încheierea contractului în forma autentificată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat fie modificarea, fie casarea deciziei recurate.

În motivare a invocat că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ce nu s-a cerut, câtă vreme instanţele au considerat că „aprecierea” părţilor din 2003 reprezintă preţul real şi la nivelul anului 2012.

A invocat că, întrucât instanţa de apel nu a observat că evaluarea întreţinerii datează din 2003 – când nu existau bareme notariale şi nici obligaţia de stabilire a preţului prin expertize – iar valoarea reală se stabileşte la nivelul anului în care are loc revocarea, decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deci motivele sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.

A invocat incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. pr. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ., văzând şi normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut că, potrivit contractului de donaţie cu sarcini încheiat între reclamantă şi pârâtă, reclamanta a donat pârâtei nuda proprietate asupra apartamentului în litigiu, iar aceasta a acceptat donaţia, asumându-şi sarcina de a o întreţine şi îngriji pe donatoare pe tot timpul vieţii acesteia; donaţia a fost evaluată de părţi la 146.000.000 lei (ROL).

Astfel cum a şi reţinut prima instanţă (acest aspect nefiind contestat în apel), contractul de donaţie cu sarcini, în limita sarcinilor stipulate de părţi, este un adevărat contract sinalagmatic, astfel că, în caz de neexecutare, donatorul poate cere fie îndeplinirea obligaţiei (sarcinii), fie revocarea (rezoluţiunea) pentru neexecutare.

Conform celor mai sus – arătate, litigiul anterior derulat între părţi a fost finalizat cu transformarea obligaţiei de întreţinere asumată de pârâtă într-o prestaţie periodică în bani (600 lei lunar), iar prin hotărârea primei instanţe (menţinută în apel) în prezenta pricină s-a dispus revocarea contractului de donaţie pentru neîndeplinirea obligaţiei de către pârâtă.

Câră vreme hotărârea primei instanţe nu a fost criticată sub aspectul revocării donaţiei, au intrat în puterea de lucru judecat cele reţinute în cauză cu privire la această împrejurare şi la considerentele reţinute de prima instanţă (necontestate pe calea apelului) cu privire la culpa pârâtei în neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere.

Conform celor mai sus – arătate, în cauză nu s-a contestat revocarea (rezoluţiunea) contractului de donaţie şi nici necesitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară în condiţiile art. 832, art. 1020 -1021 Codul civil ci întinderea obligaţiei de restituire ce revine pârâtei.

Potrivit dispoziţiilor art. 830 Codul civil de la 1864 (incident în cauză), „când donaţia este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor, bunurile reintră în mâna donatorului, libere de orice sarcină şi ipotecă”.

În temeiul acestei norme, revocarea donaţiei produce efecte nu doar faţă de donatar ci şi faţă de terţi, drepturile constituite în favoarea lor putând fi desfiinţate potrivit regulilor aplicabile rezoluţiunii pentru neexecutare.

Rezultă, astfel că, dacă donatorul are dreptul la restitutio in integrum inclusiv în raporturile cu terţii subdobânditori ai bunului donat, acelaşi drept îl poate opune donatarului care nu şi-a îndeplinit obligaţia (în speţă, de întreţinere).

Opunerea acestui drept terţilor subdobânditori nu operează prin efectul legii, ci rămâne la latitudinea donatorului dacă se va îndrepta pentru a obţine restituirea şi împotriva acestora sau doar în contra donatarului care nu şi-a îndeplinit obligaţia.

În situaţia în care bunul a fost înstrăinat iar donatorul nu înţelege să se îndrepte împotriva terţilor în condiţiile art. 830 Codul civil, este evident că obligaţia corelativă dreptului de restitutio in integrum revine donatarului, iar îndeplinirea obligaţiei presupune reîntoarcerea în patrimoniul donatorului a valorii de piaţă a bunului donat şi înstrăinat de donatar.

Astfel, în cauză reclamanta a solicitat restabilirea situaţiei anterioare prin reîntoarcerea valorii imobilului donat în patrimoniul său întrucât nu a înţeles să se îndrepte şi împotriva cumpărătorului apartamentului donat şi nu pentru că ar fi înţeles că restabilirea situaţiei ar reprezenta suma de 14.600 lei (sumă la care donaţia a fost evaluată) astfel cum au reţinut instanţele.

Câtă vreme, conform celor mai sus reţinute, revocarea donaţiei s-a dispus din culpa donatarei, considerentele tribunalului vizând relaţiile dintre părţi, acceptul donatoarei la înstrăinarea uzufructului viager şi motivul pentru care reclamanta a solicitat revocarea donaţiei nu pot fi reţinute ca temeiuri de menţinere a hotărârii primei instanţe.

La fel, nici modalitatea în care preţul obţinut din vânzarea apartamentului a fost folosit nu avea a fi examinată de tribunal, eventuale pretenţii ale pârâtei vizând această împrejurare nefiind invocate pe calea apelului.

În concluzie, reclamantei recurente i se cuvine restituirea de către pârâtă a contravalorii bunului donat, respectiv a contravalorii dreptului de nudă proprietate asupra apartamentului în litigiu, contravaloare calculată la data sesizării instanţei cu prezenta cerere în revocare.

Domenii speta

Spete similare