Acordarea a ceea ce nu s-a cerut. Solicitarea prin acţiune a preţului de piaţă al apartamentului, şi acordarea de către instanţă a preţului actualizat. Nelegalitate

Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 317 din 26 ianuarie 2012

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2010 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul M.M.C. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la restituirea către reclamant a preţului de piaţă actualizat al imobilului care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr.30510 din 17 octombrie 1996, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 11266/30.06.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.M.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a preţului de piaţă actualizat al imobilului care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 30510 din 17 octombrie 1996, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 30.510 încheiat la data de 17 oct.1996 între SC Constructardealul SA şi antecesoarea reclamantului, numita S.E., s-a înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 apartamentul nr.3, situat în Cluj Napoca, str.A., nr.15, jud.Cluj, la preţul de 10.912.138 ROL.

În baza contractului de vânzare cumpărare menţionat şi a Certificatului de moştenitor  nr. 116/1997 reclamantul şi-a întabulat în CF 144768 Cluj- Napoca, nr. top 49/1/2/III, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 .

Prin Sentinţa civilă nr. 9388/2006 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Arhiescopia Ortodoxă a Vadului Feleacului şi Clujului şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.38510 încheiat între SC Constructardealul SA şi defuncta S.E., având ca obiect apartamentul nr.3, situat în Cluj Napoca, str. A., nr.15, jud.Cluj. S-a dispus rectificarea cărţii funciare prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului M.M.C. şi al defunctei S.E. înscrise în cartea funciară 121560 Cluj Napoca, respectiv în CF 144768 Cluj Napoca.

În motivare instanţa de fond a reţinut că imobilul apartament nr. 3 nu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr.112/1995, fiind exclus dreptul dreptul fostului proprietar de a obţine restituirea în natură a imobilului sau măsuri compensatorii şi în mod evident şi dreptul chiriaşului de a opta pentru cumpărarea imobilului. Buna credinţă a cumpărătorului şi a vânzătorului invocată pe parcursul soluţionării cauzei, cedează în faţa principiului unanim admis „ nemo censetur ignorare legem”- nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. O simplă lecturare a Legii nr.112/1995 relevă domeniul de aplicare al acesteia şi cu minime diligenţe se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care Statul Român a preluat imobilul.

Prin Decizia civilă nr. 516/A/2007, pronunţată de Tribunalul Cluj s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii M.M.C. şi Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca impotriva Sentinţei civile nr. 9388/2006 a Judecătoriei Cluj Napoca.

S-a reţinut de către instanţa de recurs că apelanţii nu pot invoca buna credinţă la încheierea contractului, având în vedere că s-ar încălca un alt principiu fundamental al dreptului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, atâta timp cât dintr-o simplă cercetare a cărţii funciare cumpărătorul poate observa că imobilul a fost preluat de stat de la reclamantaă şi că nu intră astfel sub incidenţa Legii nr.112/1995.

Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului este de 305.980 lei.

În prezenta cauză reclamantul,în calitate de moştenitor al defunctei S.E. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice la plata preţului de piaţă al imobilului în temeiul art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, motivat pe aceea că numita S.E. a fost de bună credinţă în momentul cumpărării apartamentului nr.3, situat în Cluj Napoca, str. A., nr.15, jud.Cluj.

În drept, potrivit art.50 şi 50 ind.1 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea  preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.

Din interpretarea textului de lege enunţat se desprinde concluzia potrivit cu care, pentru ca o persoană să fie titularul dreptului de restituire al preţului de piaţă, trebuie să indeplinească două condiţii cumulative: contractul de vânzare cumpărare să fie desfiinţat prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, iar contractul să fie încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.

În prezenta cauză nu este îndeplinită decât prima condiţie, contractul de vânzare cumpărare fiind desfiinţat prin Sentinţa civilă nr. 9388/2006 a Judecătoriei Cluj Napoca , rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nrt.516/A/2007 a Tribunalului Cluj, nu şi cea de a doua, întrucât contractul de vânzare cumpărare mai sus enunţat a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, din moment ce apartamentul nr.3 nu a intrat sub incidenţa Legii nr.112/1995.

Or, în aceste condiţii, instanţa a reţinut că, raţiunea legiutorului la emiterea art.50 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu a fost aceea de a ocroti prin edictarea normei reaua credinţă a părţilor, care se include în speţă, în contextul eludării condiţiilor impuse de Legea nr.112/1995 ci, din contră, aceea de a sancţiona, prin distincţia pe care o face între contractele încheiate cu respectarea legii menţionate ( caz în care se cuvine preţul de piaţă) şi contracte încheiate cu încălcarea ei ( caz în care se cuvine preţul actualizat) fiind imoral şi inechitabil ca o persoană care a fost de rea credinţă la încheierea contractului să i se acorde aceeaşi despăgubire ca şi la o persoană care nu a urmărit eludarea legii şi a fost de bună credinţă la încheierea actului juridic, desfiinţat ulterior.

Din probatoriul existent la dosarul cauzei, respectiv hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile menţionate mai sus, rezultă fără putinţă de tăgadă că antecesoarea reclamantului a fost de rea credinţă în momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul nr.3, situat în Cluj Napoca, str.A., nr.15, jud.Cluj.

Acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie în prezenta cauză, ci se impun instanţei, dată fiind obligativitatea Deciziei civile nrt.516/A/2007 a Tribunalului Cluj, deoarece a intrat în puterea lucrului judecat. Puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci şi considerentelor, care explică dispozitivul şi se reflectă în el.

Referitor la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Raicu/României, situaţia este diferită de cea în speţă, respectiv, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se constatase valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 dar, urmare a apariţiei Legii nr.10/2001, s-a promovat un nou litigiu cu acelaşi obiect, în care s-a dispus de această dată, constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare. În această situaţie, Curtea Europerană a Drepturilor Omului a concluzionat că prin cea de-a doua hotărâre s-a adus o încălcare a dreptului de proprietate al fostului chiriaş, cumpărător la Legea nr.112/1995, hotărârea iniţială irevocabilă, reprezentând un bun în sensul art.1 din  Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, astfel că a condamnat România la restituirea bunului sau a valorii de circulaţie a acestuia.

Ca urmare, instanţa a apreciat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, modificată, câtă vreme acest text de lege se referă doar la situaţiile în care vânzările de imobil s-au făcut cu respectarea Legii nr.112/1995, ceea ce în speţă nu este cazul.

Prin decizia civilă nr. 489/A din 02.11.2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte apelul declarat de reclamantul M.M.C. împotriva Sentinţei civile nr. 11266/30.06.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a schimbat-o în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii  civile formulate de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă a fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la plata în favoarea reclamantului M.M.C. a sumei de 31.136 lei cu titlul de preţ actualizat cu indicele de inflaţie, preţ aferent Contractului nr. 30510 din 17.10.1996, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, ulterior desfiinţat în justiţie.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  Statului Român, Tribunalul a reţinut că modalitatea de soluţionare a acestei excepţii de către prima instanţă a  fost corectă.

Calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu rezultă direct din lege, astfel încât nu mai este nevoie de atragerea în proces şi a  aceluiaşi minister în reprezentarea Statului Român.

Cu privire la fondul cauzei, la fel ca şi prima instanţă., tribunalul a reţinut că reclamantul nu este îndreptăţit să primească valoarea de piaţă a apartamentului cumpărat în temeiul Legii  nr.112/1995, de către antecesoarea reclamantului şi pierdut ulterior, în instanţă, prin anularea contractului .

În mod corect prima instanţă a  apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 deoarece  la încheierea contractului nu au fost respectate condiţiile Legii nr. 112/1995.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 17.10.1996, însă,  s-a putut aprecia că acesta nu a întrunit condiţiile legale, deoarece imobilul vândut nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, nefiind la data preluării un imobil are a aparţinut unor persoane fizice, ci acesta a aparţinut unor persoane juridice.

În sensul Legii nr. 112/1995 art. 1 sfera imobilelor care intră sub incidenţa acestei legi este foarte clar determinată, respectiv pot face obiectul legii doar imobilele cu destinaţia de locuinţă care au aparţinut unor persoane fizice.

La data preluării, imobilul obiect al contractului de vânzare-cumpărare a aparţinut Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, a aparţinut deci unei persoane juridice, prin urmare, din acest punct de vedere , imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995.

Cu privire al interpretarea dată de reclamant art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001, Tribunalul nu îşi poate însuşi punctul de vedere al acestuia.

Este adevărat că art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 , la prima vedere, ar putea duce la o interpretare în sensul că acest text de lege ar fi inaplicabil. Art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 face referire la contractele desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti, contracte încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Ar putea părea că textul este contradictoriu, dacă contractele erau încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 nu existau motive de anulare.

Tribunalul a reţinut însă că situaţia anulării contractelor de vânzare-cumpărare care au fost încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 a fost totuşi posibilă, aceste soluţii apărând în practică, ca urmare a evoluţiilor legislaţiei şi a practicii judiciare.

Astfel, în momentul iniţial de aplicare a Legii nr. 112/1995, până la începutul anului 1997, când a apărut  H.G. nr. 11/1997, care a introdus noţiunea de preluare cu titlu valabil şi nevalabil, şi ulterior Legea nr. 213/1998, contractele de vânzare-cumpărare erau în general încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995, ajungând să fie anulate, datorită schimbărilor legislative, care au permis analizarea în sens larg a  titlului Statului.

Tot în privinţa contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au existat soluţii de respingere a acţiunilor în anulare, foştii chiriaşi pierzând totuşi proprietatea, pe calea acţiunilor în compararea de titluri.

Tribunalul a considerat că sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 50 ind. 1 C.pr.civ.,  se circumscrie celor două categorii de contracte mai sus menţionate.

În acest sens, sunt dispoziţiile art 1.pct.8 din Legea nr. 1/2009, lege care a introdus şi art. 50 ind. 1 în  Legea  nr.10/2001.

Potrivit dispoziţiilor menţionate, cu referire la noţiunea de contracte desfiinţate se înţelege situaţia pierderii proprietăţii atât ca urmare a unei acţiuni în anulare, cât şi  a unei acţiuni în revendicare.

Textul respectiv mai prevede şi că foştii chiriaşi au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinţe din fondurile statului, însă noţiunea de contracte desfiinţate trebuie să fie aceeaşi şi în cazul restituirii preţului,deoarece rezultă din aceeaşi lege.

Contractul incident în cauză nu se înscrie însă în nici una din cele două categorii menţionate anterior, de la început putându-se constata că imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, pentru că a aparţinut înainte de preluare unor proprietari persoane juridice.

Astfel, nu se poate discuta în cauză despre acordarea preţului de piaţă.

Cu referire la acordarea preţului actualizat, în temeiul art. 50 din Legea nr.10/2001, Tribunalul a reţinut că, reclamantul este îndreptăţit la  recuperarea acestui preţ, însă acest capăt de cerere fiind  formulat în subsidiar la fond.

Reţinând că dispoziţiile art. 50 din Legea 10/2001 îi îndreptăţesc pe reclamanţi la restituirea preţului actualizat, tribunalul a apreciat că acţiunea poate fi admisă în parte, doar sub acest aspect, cuantumul sumei nefiind însă cel menţionat în motivele de apel de către reclamant ci cel determinat prin actualizarea cu rata inflaţiei, respectiv 31.136 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar de către reclamant, comunicat pârâtului, fără obiecţiuni.

Pentru motivele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a admis în parte apelul declarat, doar cu privire la obligarea pârâtului la plata preţului actualizat, menţinând dispoziţiile sentinţei atacate cu privire la preţul de piaţă.

Fără cheltuieli de judecată întrucât nu au fost dovedite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.M.C. şi pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

1.Prin recursul declarat de reclamantul M.M.C. s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 489/2011 a Tribunalului Cluj în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 11266/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv admiterea în totalitate a acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, după prezentarea stării de fapt şi rezumarea parcursului procesual al cauzei s-a arătat că soluţia atacată este criticabilă din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi având în vedere greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român s-a arătat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au procedat în mod greşit la admiterea acestei excepţii.

Prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu precizează expres calitatea în care Ministerul Finanţelor Publice urmează să procedeze la restituirea preţului prevăzut la alin. 2 şi 21 ale aceluiaşi articol, în nume propriu sau în calitate de reprezentant al Statului Român.

Se apreciază că Ministerul Finanţelor Publice reprezintă doar entitatea care gestionează resursele Statului Român, rezumându-se la simpla efectuare a plăţilor. Statul Român este autorul evicţiunii, singurul în măsură să procedeze la despăgubire prin acordarea preţului de piaţă al imobilului.

Referitor la prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 s-a arătat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au interpretat şi aplicat greşit acest text de lege.

Textul de lege este susceptibil de două interpretări. Stricto sensu textul se referă la acordarea preţului de piaţă proprietarilor a căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, această interpretare generând însă o situaţie contrară ordinii de drept, anularea unui act juridic încheiat cu respectarea legii. În această interpretare strictă textul normativ ar fi lipsit de efectele sale, încălcându-se principiul interpretării legii în sensul aplicării ei iar nu în sensul neaplicării, conform art. 978 Cod civil şi în consecinţă şi art. 129 C.pr.civ. şi art. 3 Cod civil.

Singura interpretare validă este cea în care art. 501 din Legea nr. 10/2001 se referă la situaţia contractelor încheiate „având în vedere” prevederile Legii nr. 112/1995, dar cu nerespectarea suficientă a lor, astfel încât rezultatul anulării prin hotărâre judecătorească să fie posibil în contextul de drept dat.

S-a invocat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO şi a jurisprudenţei CEDO speranţa legitimă de a dobândi imobilul în proprietate, având în vedere prevederile Legii nr. 112/1995.

În drept au fost invocate prevederile art. 50, art. 501 din Legea nr. 10/2001, art. 3 şi art. 978 Cod civil, art. 129, art. 274, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.

În motivare s-a arătat că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, criticile vin în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text de lege pe care a fost întemeiată acţiunea.

Referitor la solicitarea de acordare a preţului de piaţă a imobilului s-a arătat că atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 501 din Legea nr. 10/2001 pentru a se restitui această valoare.

Din probele administrate rezultă cu puterea evidenţei şi autoritate de lucru judecat că reclamantul se prevalează de un contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat pe motiv că la încheierea lui nu au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare, respectiv cele ale Legii nr. 112/1995, devenind incidente dispoziţiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

2. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat modificarea deciziei atacate cu consecinţa respingerii apelului şi implicit a acţiunii reclamantului.

În motivare s-a arătat că instanţa de apel a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a solicitat, respectiv preţul actualizat cu indicele de inflaţie, reclamantul solicitând obligarea pârâtului la restituirea preţului de piaţă actualizat, fără a solicita în subsidiar restituirea preţului actualizat cu indicele de inflaţie.

S-a mai arătat că acordarea cu titlu de preţ actualizat cu indicele de inflaţie a sumei de 31.136 lei s-a făcut în temeiul unui raport de expertiză extrajudiciară neopozabil pârâtului, conform acestei expertize fiind inclusă în preţul actualizat şi suma de 136.766 lei reprezentând contravaloarea terenului de sub imobilul în litigiu, teren care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C.pr.civ.

Analizând recursul declarat de reclamantul M.M.C. şi cel declarat de pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 489 din 02.11.2011 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:

1.Recursul reclamantului

Prin recursul declarat de către reclamant se critică modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, excepţie soluţionată în sensul admiterii de către judecătorie, soluţia fiind menţinută de către instanţa de apel.

Având în vedere prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 şi art.50.3 din H.G. nr.250/2007 se constată şi de către Curte că excepţia a fost soluţionată în mod corect de către instanţele de fond, Statul Român nejustificându-şi calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect restituirea preţului de piaţă sau al preţului actualizat al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în condiţiile Legii nr. 112/1995, desfiinţat ulterior. În condiţiile în care legiuitorul ar fi intenţionat să confere calitate procesuală pasivă în acest gen de acţiuni şi Statului Română ar fi făcut-o. Reprezentarea acestuia în condiţiile legii este o chestiune ulterioară stabilirii calităţii procesuale a acestuia, chestiune irelevantă în cauză raportat la cele reţinute mai sus.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 501 din Legea nr. 10/2001 se apreciază de către Curte că şi acest text de lege a fost interpretat şi aplicat corect de către instanţele de fond, textul prevăzând în mod explicit că au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor numai proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Având în vedere formularea textului de lege nu se poate pune problema interpretării acestuia în sensul indicat de către reclamant în recurs, respectiv acela că s-ar fi avut în vedere de fapt contractele încheiate în condiţiile Legii nr. 112/1995, indiferent de cât de restrânsă ar fi aplicabilitatea acestui text de lege în practică. În mod cert textul de lege îşi găseşte aplicabilitate practică, existând situaţii în care contractele de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, chiar în condiţiile în care s-au respectat prevederile Legii nr. 112/1995 în momentul încheierii acestora.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. 9388/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, s-a statuat că nu au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare între reclamant şi Statul Român nu a fost contestat de către reclamant. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii contractului reiese şi din decizia civilă nr. 1611/2008 a Curţii de Apel Cluj, decizie în care se menţionează expres că acest contract a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 112/1995.

În aceste condiţii este evident că reclamantul nu poate beneficia de restituirea preţului de piaţă al imobilului, astfel cum în mod corect au statuat şi instanţele de fond, recursul declarat de către acesta fiind nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.

2.Recursul pârâtului

Pârâtul contestă prin recursul declarat soluţia de admitere în parte a apelului formulat de către reclamant împotriva sentinţei civile nr. 11266/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv restituirea în favoarea reclamantului a preţului de piaţă actualizat al imobilului.

Analizând conţinutul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant rezultă că obiectul acesteia l-a constituit restituirea preţului de piaţă al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 30510/1996, obiect indicat în mod expres la solicitarea instanţei de către reprezentantul reclamantului şi în şedinţa publică din 16.12.2010, respectiv 12.05.2011, precizându-se în mod expres că nu se solicită preţul actualizat al imobilului.

Având în vedere modul cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, respectiv precizările orale făcute de către reprezentantul reclamantului la solicitarea instanţei de judecată, se apreciază că în mod greşit instanţa de apel, admiţând apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii, fiind incidente prevederile pct. 6 al art. 304 C.pr.civ. Instanţa de apel a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a cerut, în condiţiile în care în faţa primei instanţe s-au făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi obiectului acţiunii, instanţa exercitându-şi rolul activ în conformitate cu prevederile art. 129 C.pr.civ. A fost respectat, în consecinţă de către prima instanţă principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, principiu care însă nu a mai fost avut în vedere de către instanţa de apel la pronunţarea soluţiei.

În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 489 din 02.11.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că va respinge în temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul declarat de reclamantul M.M.C. împotriva sentinţei civile numărul 11266/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca care va fi menţinută ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare