Termenul de depunere al notificării prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Natura juridică a acestui termen.

Termenul de depunere al notificării prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Natura juridică a acestui termen.

Legea nr. 10/2001 – art. 22

Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 – republicată, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni (prelungit la 12 luni, respectiv până la 14 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a acestei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar conform aliniatului 5 al aceluiaşi articol, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit la 12 luni), prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Astfel, din interpretarea textului, rezultă că termenul de depunere a notificării este un termen de decădere, nefiind susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă  nr. 257 din 10 mai 2007

Prin Sentinţa civilă nr. 171 din 8 februarie 2007, Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de reclamantul D.G. împotriva Dispoziţiei nr. 2126/16.08.2006 a Primarului comunei F.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2126/2005, expediată de executorul H.P., reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr. 304 T.N., iar pârâtul a soluţionat notificarea la data de 16.08.2006, în sensul respingerii acesteia, pe motiv că a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la cererea reclamantului privind repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că susţinerea reclamantului, precum că trăieşte în Germania şi nu a cunoscut prevederile legii, nu se încadrează în prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, întrucât necunoaşterea legii nu este o cauză care să justifice repunerea în termen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii sale introductive în sensul anulării Dispoziţiei nr. 2126/16.08.2006, motivând că locuieşte în Germania şi că a aflat de termenele pentru introducerea notificării din unele articole apărute în presa germană, care făceau referire la Legea nr. 247/2005, iar hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

Prin Decizia civilă nr. 257 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul reclamantului reţinând că, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni (prelungit la 12 luni, respectiv până la 14 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a  prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar conform alineatului 5 al aceluiaşi articol, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit la 12 luni), prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Totodată, Curtea a avut în vedere că Legea nr. 247/2005 aduce o serie de modificări Legii nr. 10/2001, însă acestea nu se referă la articolul 22 (fost 21) din Legea nr. 10/2001, care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.

În ceea ce priveşte natura juridică a termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, Curtea a stabilit că acesta este, un termen de decădere şi nu de prescripţie, iar termenele de decădere, spre deosebire de cele de prescripţie, nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau repunere în termene, încălcarea primelor având ca efect stingerea dreptului subiectiv, în timp ce încălcarea termenelor de prescripţie extinctivă are ca efect stingerea dreptului material la acţiune.

Domenii speta

Spete similare