Acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art.111 Cod pr.civilă. Inadmisibilitate.

Decizie 1033 din 18.05.2006


Este inadmisibilă acţiunea în constatarea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent gospodăriei edificate în timpul colectivizării, în condiţiile în care titularul cererii poate obţine realizarea dreptului conform art.36  al. 3,6  din Legea 18/1991.

 

 La data de 27 aprilie 2005, reclamanţii C.I.I, C.D.I şi C.A. au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Dângeni, să se constate  dreptul lor de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1.824 m.p. aferent locuinţei şi anexelor gospodăreşti aflate în proprietatea lor pe raza comunei Dângeni, judeţul Botoşani.

În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că dreptul de folosinţă asupra terenului de 1.824 m.p. le-ar fi fost transmis odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin contractul de folosinţă autentificat sub nr. 1459 din 26 aprilie 1984 şi a schiţei anexă, încât au acest drept şi nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren.

Prin sentinţa civilă nr. 325 din 15 iunie 2005 a Judecătoriei Săveni, a fost respinsă ca nefondată acţiunea, în motivare reţinându-se că, prin mai multe contracte succesive de donaţie, au fost transmise din proprietatea numiţilor Ş.D. şi Ş.E. către C.I. şi C.A. o casă şi un grajd situate în comuna Dângeni, judeţul Botoşani, suprafaţa de 250 m.p. din totalul de 1.824 m.p. trecând  în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1975.

După apariţia Legii nr. 18/1991, fostului proprietar i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 824 m.p., iar diferenţa de 1.000 m.p. a rămas în folosinţa familiei C.I. şi C.A., ca teren aferent construcţiei, situaţie reglementată de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991.

Apelul declarat de reclamanţi a fost respins prin decizia nr. 761 A din 6 decembrie 2005 a Tribunalului Botoşani, în motivare reţinându-se că aceştia au la îndemână alte modalităţi de a solicita să li se recunoască proprietatea pentru diferenţa de teren.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, în dezvoltarea motivelor arătând că greşit s-a reţinut că ei nu au formulat cerere conform Legii nr. 18/1991 şi că nu a fost analizat corespunzător contractul de donaţie nr. 1459 din 26 aprilie 1984.

Examinând probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că recursul este nefondat.

O condiţie pentru a uza de acţiunea în constatare întemeiată pe art. 111  din Codul de procedură civilă, este ca titularul cererii să nu poată obţine realizarea dreptului. Ori, în cazul de faţă, atribuirea terenurilor în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor  este reglementată de Legea nr. 18/1991 modificată, în art. 36 alin. 3, iar atribuirea în proprietate a acestor terenuri se va face – conform art. 36 alin. 6 – prin ordinul prefectului la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Astfel, pentru realizarea dreptului lor, reclamanţii au posibilitatea să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, unde va fi analizată modalitatea în care terenul  a trecut în proprietatea statului, îndreptăţirea fostului proprietar de a primi titlu pentru cei 824 m.p. şi cererea reclamanţilor privind  constatarea dreptului pentru întreaga suprafaţă de 1.824 m.p.