Asupra recursului de faţă ;
Prin acţiunea promovată la data de 04 august 2006, şi înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi sub nr.8236/2006, contestatorul N.V. în contradictoriu cu intimatul Direcţia Silvică Dr.Tr.Severin a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească să dispună anularea dispoziţiei nr.47/2006 de încetare a contractului de muncă a deciziei 89/2006 de reintegrare formală în funcţie
precum şi reintegrarea în postul deţinut anterior cu obligarea la plata daunelor cominatorii până la reintegrare.
În motivarea acţiunii contestatorul a arătat că prin dispoziţia nr.15/09.04.2003 emisă de intimat s-a dispus desfacerea contractului de muncă din funcţia de şef district silvic Pătulele II, desfacere disciplinară.
Decizia a fost desfiinţată ulterior de către instanţa de judecată care prin decizia nr.685 din 21.06.2006 a dispus reintegrarea petentului în postul deţinut anterior, decizia fiind pronunţată de către Curtea de Apel Craiova.
Demersurile făcute de contestator pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti s-au finalizat cu emiterea deciziei nr.89/27.07.2006 prin care acesta a fost reîncadrat în postul de şef district silvic în cadrul Ocolului Silvic Vînju Mare, fără ca să fie menţionat punctul de lucru deţinut anterior.
Prin dispoziţia nr.47 /27.07.2006 intimatul dispune din nou desfacerea contractului de muncă a contestatorului în temeiul art.75 alin.1 Codul muncii, ca urmare a unui pretinse reorganizări a Direcţiei Silvice Dr.Tr.Severin.
Se apreciază astfel de către contestator nelegalitatea măsurilor întreprinse de către intimat atât în ceea ce priveşte reintegrarea sa în funcţie cât şi ulterioara desfacere a contractului de muncă.
Pe baza probatoriilor administrate, Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr.1605 din 03.11.2006 a admis în parte acţiunea formulată de contestator, modificând parţial decizia nr.89/27.07.2006 în sensul dispunerii reintegrării contestatorului în postul de şef district Pătule II, cât şi anularea dispoziţiei nr.47 din 2006 privind desfacerea contractului de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul, apreciind hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală în condiţiile în care nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut, iar soluţia adoptată cu privire la încetarea raportului de muncă este în dezacord cu întregul material probator.
În raport de motivele de recurs invocate, cât şi hotărârea instanţei de fond, şi faţă de normele imperative ce reglementează competenţa materială a instanţei de judecată se constată că la soluţionarea cauzei în fond au fost încălcate normele prevăzute de art.304 pct.3 C.pr.civ., raportat la art.312 C.pr.civ., astfel încât hotărârea primei instanţe urmează a fi casată în totalitate iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi-Secţia Contencios –Administrativ şi Fiscal.
În cauza de faţă, contestatorul a îndeplinit funcţia de şef de district silvic în cadrul Ocolului Silvic Vînju Mare, funcţie ce califică contestatorul în categoria personalului silvic al cărui stat este reglementat de OUG nr.59/2000.
Potrivit art.1 din OUG nr.59/2000 personalul silvic este alcătuit din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscută în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii.
Aceeaşi lege specială prin art.58 prevede în mod expres aplicarea personalului silvic a dispoz.Lg.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici în măsura în care, însuşi ordonanţa nu dispune altfel.
Or, potrivit Lg.188/1999 competenţa cauzelor ce au ca obiect sancţiunile aplicate funcţionarilor publici şi personalului căruia i se aplică Legea 188/1999, aparţine secţiei de contencios-administrativ din cadrul tribunalelor, şi cum norma de competenţă materială este prevăzută în mod imperativ de către lege se constată că numai cu încălcarea acesteia, instanţa litigiilor de muncă s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Urmează astfel, ca hotărârea luată cu încălcarea normelor de competenţă să fie casată iar cauza trimisă spre soluţionare instanţei competente potrivit legii.
Curtea de Apel Ploiești
Interdicţia instituită de art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, de a nu se dispune concedierea salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii, nu are în vedere data la care este comunicată de...
Curtea de Apel Iași
Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere; concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, lipsa descrierii în cuprinsul deciziei a motivelor care determină concedierea - trimiterea la raportul intern al unităţii
Tribunalul Mehedinți
Desfacerea contractului de muncă
Tribunalul Dolj
Ordinul de încetare a raporturilor de muncă emis în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, nu echivalează cu o decizie de concediere şi nu poate fi contestat în conformitate cu prevederile codului muncii
Curtea de Apel Constanța
Înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu altă sancţiune. Prerogativa disciplinară a angajatorului de a aplica sancţiunea în temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 250