Provocare. Condiţii pentru reţinerea circumstanţei legale

Decizie 997 din 23.10.2006


Prin disp. art. 73 lit. b C.p. legiuitorul a înţeles să introducă un tratament sancţionator mai blând făptuitorilor care au săvârşit infracţiunea sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, declanşată de acţiunea provocatorie a persoanei vătămate, cele două fapte aflându-se într-o succesiune neîntreruptă, astfel că în situaţiile în care a intervenit un interval de timp lung între cele două acţiuni, circumstanţa atenuantă a provocării este inaplicabilă.

Prin sentinţa penală nr. 4186 din 4 octombrie 2005, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 21336/2004 s-a dispus condamnarea inculpatului  V. O. E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a şi art. 76 lit. d Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în dimineaţa zilei de 12 iunie 2003, partea vătămată B. C., însoţit de martorele B. C-ţa şi  R. R., s-au deplasat cu un autoturism marca Tico pe ruta Craiova – Bucureşti, iar pe raza comunei Albota, în timp ce staţionau, au fost observaţi de către inculpatul V. O. E., care se deplasa din sens opus cu autoturismul marca Ford Mondeo.

Întrucât între părţi exista un raport contractual, partea vătămată având un împrumut nerestituit de la mama inculpatului, acesta din urmă s-a deplasat către maşina părţii vătămate şi a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul, la nivelul feţei, după care i-a solicitat să-l însoţească până în Craiova, pentru a merge la poliţie în vederea recunoaşterii datoriei.

Partea vătămată a acceptat solicitarea inculpatului, astfel că ambii s-au deplasat cu autoturismul Ford Mondeo la  Craiova, la intrarea în municipiu fiind opriţi în trafic, la un control regulamentar şi, cu această ocazie partea vătămată şi inculpatul au sesizat incidentul din cauză.

Ca urmare a agresiunii suferite părţii vătămate i-a fost produsă avulsia dinţilor 11, 21, 22, luxaţia parţială a dintelui 23 şi mobilitate de gr. II la nivelul dintelui 41, după cum rezultă din certificatul medico-legal eliberat acestei părţi, purtând numărul 1126/A.2/11 iunie 2003, de către IML Craiova, care a concluzionat în sensul că partea vătămată a necesitat  circa 22-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, acesta invocând, între alte motive, critici de nelegalitate şi netemeinicie în sensul reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, motivată prin aceea că partea vătămată datora restituirea unui împrumut către mama inculpatului.

Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 257 din 19 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2657/P/2005, a dispus respingerea apelului inculpatului ca nefondat.

În privinţa circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit.b Cod penal, s-a arătat că împrejurarea invocată de inculpat – nerestituirea unei sume de bani împrumutată de partea vătămată cu mai mult de 2 ani înainte de săvârşirea faptei – nu întruneşte condiţiile cerute de lege în sensul de a constitui o acţiune ilicită gravă de natură a produce o puternică tulburare sau emoţie a inculpatului sub imperiul căreia a comis fapta penală.

Împotriva soluţiei dispusă de instanţa de apel, a declarat recurs inculpatul, formulând, printre altele, critici de netemeinicie în sensul greşitei reţineri a situaţiei de fapt sub aspectul circumstanţei prev. de art. 73 lit. b Cod penal.

Recursul este nefondat.

Analizând împrejurarea invocată în apărare de inculpat, în raport de disp. art. 73 lit. a Cod penal care reglementează circumstanţa atenuantă a provocării se constată că acest text de lege se aplică numai în acele situaţii în care săvârşirea faptei penale a fost determinată de un act de violenţă, o atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă comisă de partea vătămată în momentele imediat anterioare consumării infracţiunii.

În acest mod, legiuitorul a înţeles să introdusă un tratament sancţionator mai blând făptuitorilor care au săvârşit infracţiunea sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, declanşată de acţiunea provocatorie a persoanei vătămate, cele două fapte aflându-se într-o succesiune neîntreruptă, astfel că în situaţiile în care a intervenit un interval de timp lung între cele două acţiuni, circumstanţa atenuantă a provocării este inaplicabilă.