Nulitatea absolută a schiţei anexă a contractului de vânzare-cumpărare. inexistenţa unui act juridic. consecinţe.

NULITATEA ABSOLUTĂ A SCHIŢEI ANEXĂ A

CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.

INEXISTENŢA UNUI ACT JURIDIC. CONSECINŢE.

Art.729, 801, 802, 957 Cod civil

Art.137 Cod procedură civilă

Schiţa în litigiu nu constituie o manifestare de voinţă

făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, - adică de a crea,

modifica sau stinge un raport juridic, motiv pentru care implicit nu

poate constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu este un

înscris constatator al unei asemenea operaţiuni juridice.

Nefiind un act juridic, schiţa din 29.10.1991, nu poate

face obiectul constatării nulităţii absolute, ca sancţiune care

intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor

sale de valabilitate, acţiunea reclamanţilor fiind deci inadmisibilă.

(Decizia civilă nr.86/R/3 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel

Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi

pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Constată că la data de 25 aprilie 2005, reclamanţii P.V. şi

P.E. au chemat în judecată pe pârâţii B.E., M.I. şi M.M. pentru a se

constata nulitatea absolută a schiţei vizată de O.C.O.T. Vâlcea la data de

29.10.1991, ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între B.E. cu M.I. şi M.M., autentificat sub nr.8291/1991, pentru

terenul de 800 m.p. situat în punctul „Scaunul casei”, comuna B., judeţul

Vâlcea.

Reclamanţii au arătat, în esenţă, că schiţa s-a întocmit în mod

eronat de către topometristul M.E., constând în aceea că în partea de est

s-a precizat că terenul se învecinează cu numitul Ş.I., pe când, în realitate,

vecinii terenului erau chiar reclamanţii.

Pârâţii M. au înstrăinat terenul cumpărat către o altă

persoană, ocazie cu care din cauza schiţei greşite s-a vândut o bucată de

teren proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 150 m.p.

S-a mai precizat că ulterior, în cadrul unei judecăţi s-a anulat

în parte contractul de vânzare-cumpărare nr.1558/2002 prin care pârâţii

M. au vândut terenul şi s-a constatat nulă schiţa nr.7716/30.10.2000,

motiv pentru care reclamanţii apreciază că se impune constatarea nulităţii

şi a schiţei ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare

nr.8291/1991.

Prin sentinţa civilă nr.5011 din 30 octombrie 2006,

pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul

nr.1995/288/2007, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi s-a

constatat nulitatea schiţei din data de 29.10.1991 care a stat la baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin care pârâta B.E. a

înstrăinat pârâţilor M. terenul de 800 m.p., din comuna B. S-a mai statuat

cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată de către pârâţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut

că potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză

de către expertul tehnic R.S., schiţa care însoţeşte contractul de vânzare-

cumpărare prin care pârâta B.E. a vândut terenul de 800 m.p. pârâţilor

M.I. şi M. nu corespunde cu suprafaţa vândută prin contract, în sensul că

vecinul de la est nu este Ş.I., ci restul proprietăţii vânzătoarei.

A mai reţinut că există o suprapunere între terenul vândut de

pârâta B.E. soţilor M.I. şi M. peste terenul dobândit prin cumpărare de la

aceeaşi pârâtă B., de către reclamanţii P. pentru suprafaţa de 142,12 m.p.

Împotriva acestei sentinţe civile au formulat apel pârâţii M.I.

şi M.M., apel admis prin decizia civilă nr.18/A din 25 ianuarie 2007,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, urmare excepţiei ridicată

din oficiu de către instanţă, privind nesemnarea încheierii de dezbateri de

către judecător – preşedintele completului de judecată, încheiere aflată la

fila 90 dosar fond.

S-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre

rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria Râmnicu Vâlcea, judeţul

Vâlcea.

În rejudecare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunţat

sentinţa civilă nr.4315 din 10 septembrie 2007, prin care s-a admis

acţiunea formulată de reclamanţii P.V. şi P.E. împotriva pârâţilor B.E.,

M.I. şi M.M.

S-a constatat nulitatea schiţei din data de 29.10.1991 care a

stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8291/1991 prin care

pârâta B.E. a înstrăinat pârâţilor M. terenul de 800 m.p., din comuna B.

S-a mai statuat cu privire la suportarea cheltuielilor de

judecată de către pârâţi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut

că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8291 din 26 noiembrie 1991,

vânzătoarea B.E. a înstrăinat numiţilor M.I. şi M. suprafaţa de 800 m.p.

teren situat în comuna B., sat L., punctul „Scaunul casei”, însă schiţa care

însoţeşte acest contract nu corespunde cu suprafaţa vândută în sensul că

vecinul de pe latura de est nu este Ş.I., ci restul proprietăţii vânzătoarei.

Instanţa de fond a avut în vedere constatările expertului din

care rezultă că după ce a înstrăinat terenul menţionat, vânzătoarei B.E. i-

a rămas o diferenţă de teren în suprafaţă de 1209,81 m.p., iar prin

contractul de vânzare-cumpărare nr.925/2000, aceasta a vândut

numiţilor P.V. şi P.E. terenul în suprafaţă de 969,12 m.p., cu vecinii

precizaţi în acest contract.

În consecinţă, s-a reţinut că schiţa vizată de O.C.O.T. Vâlcea

la data de 29.10.1991, ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare

nr.8291/1991 a fost întocmită în mod eronat, întrucât în partea de est

terenul vândut se învecinează cu restul proprietăţii vânzătoarei şi nu cu

Ş.I.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii M.I. şi

M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa de

fond nu a ţinut cont în rejudecare de îndrumările date de Tribunalul

Vâlcea, în sensul ca la soluţionarea pricinii să fie luate în considerare şi

celelalte motive invocate de pârâţi în faţa instanţei de control judiciar.

De aceea, prima instanţă nu a făcut altceva decât să reia în

întregime considerentele primei sentinţe pronunţată în cauză, respectiv 

pe cele din sentinţa civilă nr.5011/30 octombrie 2006.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a observat faptul că în

mod irevocabil s-a statuat faptul că în schiţă, în partea de est se află

vecinul Ş.I. şi nu vânzătoarea B.E.

Prin ultima critică, recurenţii susţin că expertiza întocmită în

cauză pe care instanţa a avut-o în vedere la pronunţarea soluţiei este

nelegală, deoarece expertul nu a făcut dovada convocării părţilor.

Prin decizia civilă nr.312/A din 11 decembrie 2007,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâţii M.I. şi M.M., împotriva sentinţei civile

nr.4315/10 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

în dosarul nr.1995/288/2007.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel, în şedinţa

publică din data de 11 decembrie 2007, în temeiul art.282 Cod procedură

civilă, a calificat calea de atac ca fiind apelul şi nu recursul, raportându-se

la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatare nulitate

absolută a schiţei O.C.O.T. din 29 octombrie 1991.

La calificarea căii de atac, instanţa de apel a observat că

acţiunea are un caracter nepatrimonial şi în consecinţă nu se impune

calificarea căii de atac potrivit criteriului valoric al cererii introductive.

Trecând la analiza apelului, instanţa a reţinut că acesta nu este

fondat, întrucât în mod corect instanţa de fond, în baza materialului

probatoriu administrat în cauză, precum şi a expertizei efectuate, a

reţinut că schiţa O.C.O.T. care însoţeşte contractul de vânzare-

cumpărare nr.8291/1991 este neconformă cu realitatea, întrucât în partea

de est a terenului cumpărat în anul 1991, vecinătatea o constituie restul

proprietăţii vânzătoarei B.E.

Această chestiune rezultă din toate expertizele întocmite în

cauză, experţii recomandând de fiecare dată refacerea schiţei din anul

1991.

Dacă s-ar neglija acest aspect, ar continua să existe

suprapunere între terenul vândut de pârâta B.E. soţilor M.I. şi M., peste

terenul dobândit prin cumpărare de la această pârâtă de către reclamanţii

P., suprapunerea fiind de 142,12 m.p., situaţie inadmisibilă.

S-a mai reţinut că expertiza întocmită în cauză s-a realizat în

mod legal, întrucât s-a făcut dovada că părţile au fost înştiinţate prin

telegrame pentru prezenţa lor la expertiză şi de aceea nu se poate susţine

că lucrarea este nelegală.

Apreciind că instanţa de fond, în rejudecare, s-a conformat

întocmai celor dispuse de instanţa superioară, pronunţând o soluţie legală

şi temeinică, instanţa de apel a pronunţat soluţia expusă mai sus.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs recurenţii-

pârâţi M.I. şi M.M. pentru următoarele motive:

1) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.1 Cod

procedură civilă, în sensul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit

dispoziţiilor legale.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenţii susţin că

prin dispozitivul sentinţei pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a

precizat drept cale de atac cea a recursului.

La Tribunalul Vâlcea dosarul a fost repartizat la un complet

de recurs, însă după două termene de judecată, respectiv la 11 decembrie

2007, instanţa a calificat calea de atac ca fiind apelul, încălcându-se

principiul contradictorialităţii procesului civil, părţile fiind în

imposibilitate de a uza de dispoziţiile legale privind apelul, în sensul de a

solicita o prelungire de probatoriu şi de a pune în discuţie o serie de

aspecte juridice ce trebuiau clarificate.

Dosarul trebuia repartizat la un complet specializat de apel.

2) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.5 Cod

procedură civilă, constând în aceea că prin hotărârea dată instanţa a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de

art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin acest motiv se susţine că experta titulară nu a făcut

dovada convocării legale a părţilor la expertiză, iar borderoul prezentat în

instanţă nu are ştampila şi data poştei, ci numai o datare ce aparţine

expertei, iar copiile unor convocări prin poştă nu au nici un nume.

Apreciază că este un caz de nulitate sancţionat de art.208 şi

următoarele Cod procedură civilă, la care instanţa de apel nu a făcut nici

o referire.

3) Cel prevăzut de dispoziţiile art.304 alin.1 pct.7 Cod

procedură civilă, constând în aceea că hotărârea cuprinde motive

contradictorii şi străine de natura pricinii.

Referindu-se la schiţa vizată de O.C.O.T. Vâlcea în data de

29.10.1991, arată că instanţa de apel trebuia să observe dacă există motiv

de nulitate a acestei schiţe invocat de reclamanţi, întrucât părţile s-au mai

judecat, existând în acest sens o hotărâre a Curţii de Apel Piteşti,

pronunţată în dosarul nr.10220/2003, în care se arată că potrivit

expertizei întocmite, vecinul la est este Ş.I.

Pornind de la această motivare, reclamanţii au declanşat toate

procesele pentru a obţine ce nu au reuşit până acum prin acele soluţii

pronunţate.

Cazul de nulitate invocat de reclamanţi nu are o susţinere

legală, ei fiind terţi faţă de părţile din contract, nedovedind că acesta este

încheiat în frauda lor şi cu rea-credinţă. Urmăresc ca prin vecinătatea

terenului în partea de est să obţină mai mult teren decât au, respectiv

reclamanţii au cumpărat 969 m.p. pe care îl au, iar pârâţii au avut 800

m.p. şi tot atât au vândut, nimic mai mult.

Dacă reclamanţii pretind că există o suprapunere de teren,

atunci trebuie avut în vedere că aceştia au promovat un proces de

revendicare şi care în prezent este suspendat.

Numai în acel proces se poate stabili dacă există sau nu o

suprapunere de teren, ci nu prin invocarea unui motiv de nulitate

neexistent, motiv de nulitate pe care nici  instanţa nu-l motivează.

Se solicită admiterea recursului şi pe fond casarea hotărârii cu

trimitere spre rejudecare a cauzei, în sensul celor susţinute prin motivele

de recurs.

Recursul a fost soluţionat pe cale de excepţie, respectiv

excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, pusă în discuţie din oficiu în

şedinţa publică din 3 martie 2008, sub aspectul dacă schiţa din

29.10.1991 este sau nu act juridic.

Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii ridicată din oficiu de

către Curte, s-a apreciat că se verifică pentru considerentele ce urmează:

Obiectul excepţiei de faţă constă în contestarea posibilităţii

reclamanţilor P.V. şi P.E. de a sesiza instanţa cu acţiunea de faţă, având

ca obiect „constatarea nulităţii absolute a schiţei vizate de O.C.O.T.

Vâlcea la data de 29.10.1991 ce face parte integrantă a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între B.E. cu M.I. şi M.M., autentificat sub

nr.8291 din 26.11.1991, pentru terenul de 800 m.p. situat în pct.”Scaunul

casei”, având ca vecini: la Răsărit – restul proprietăţii autoarei B.E., la

Apus- T.C., la Nord – drumul naţional şi la Sud – teren arabil şi râul

Sâmnic, capăt de cerere unic din acţiunea introductivă (f.1, dosar

nr.3609/2005).

Faţă de obiectul procesului determinat astfel cum s-a arătat

mai sus şi asupra căruia s-au pronunţat anterior instanţele de judecată,

Curtea a constatat că schiţa din 29.10.1991 nu constituie un act juridic, ci

configuraţia grafică a terenului transpus în această schiţă, deţinut de

B.C.E. din comuna B., judeţul Vâlcea, propus pentru înstrăinare (f.7,

dosar nr.3609/2005), schiţă care în sine nu produce efecte juridice între

părţi.

Reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a acestei

schiţe, cu motivarea că „a fost întocmită eronat”, neţinându-se cont că în

partea de răsărit terenul de 800 m.p. se învecinează cu restul proprietăţii

vânzătoarei, trecându-se însă eronat vecinul Ş.I.

Or, accepţiunea expresiei „nulitatea actului juridic civil” este

primitoare de două înţelesuri: în primul rând ca sancţiunea care intervine

în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de

valabilitate, iar în al doilea rând desemnează calitatea de instituţie juridică

a dreptului civil ce priveşte totalitatea normelor juridice care

reglementează sancţiunea nulităţii  actului juridic civil.

Deşi nu există o definiţie legală a nulităţii, atât în literatura

juridică, cât şi în practica judiciară, nulitatea este privită ca o sancţiune

care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate

pentru încheierea lor valabilă.

Prin urmare, sfera de acţiune a nulităţii este circumscrisă

actului juridic civil ca manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a

produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport

juridic – efecte care se produc numai dacă, potrivit legii, civile, o

asemenea intenţie a existat.

Termenului de „act” sau „act juridic”, i se dau două înţelesuri

deosebite.

Într-un prim sens, prin „act” se înţelege tocmai manifestarea

de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică

operaţiunea juridică „negotium juris”, sens folosit de Codul civil (art.729,

801, 802, 957 etc.).

În cel de-al doilea sens, prin „act” se înţelege înscrisul

constatator al operaţiunii juridice, adică mijlocul probator al operaţiei

juridice, care este înscrisul.

Analizată din acest punct de vedere schiţa vizată de O.C.O.T.

Vâlcea la data de 29.10.1991, s-a constatat că această schiţă nu întruneşte

nici unul din cele două sensuri ale „actului juridic”.

Aceasta pentru că respectiva schiţă nu constituie o

manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, -

adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, motiv pentru care

implicit nu poate constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu este un

înscris constatator al unei asemenea operaţiuni juridice.

Nefiind un act juridic, schiţa din 29.10.1991, nu poate face

obiectul constatării nulităţii absolute, ca sancţiune care intervine în cazul

nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de valabilitate,

acţiunea reclamanţilor fiind deci inadmisibilă.

Cum art.137 Cod procedură civilă vorbeşte numai de excepţii

de procedură şi excepţii de fond şi cum inadmisibilitatea de faţă nu poate

fi privită ca o instituţie distinctă, deoarece prin acceptarea unei alte

clasificări s-ar încălca nu numai litera, dar şi spiritul legii, în baza

acestui text de lege, combinat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a

fost admis recursul formulat de recurenţii-pârâţi M.I. şi M.M., împotriva

deciziei civile pronunţată de Tribunalul Vâlcea, modificată această decizie

şi pe fond respinsă acţiunea formulată de intimaţii-reclamanţi P.V. şi

P.E., ca inadmisibilă.

Faţă de modalitatea de soluţionare a recursului pe cale de excepţie, nu au

mai fost analizate pe fond motivele de recurs formulate de recurenţii-

pârâţi,  pronunţarea asupra acestora fiind evident de prisos.

Domenii speta

Spete similare