Drept de autor. daune morale. criterii de apreciere.

DREPT DE AUTOR. DAUNE MORALE. CRITERII DE

APRECIERE.

Drept civil.

Calitate procesuală pasivă.

Daune morale.

Donaţie.

Drept de autor.

Renunţare la judecată.

Art. 10 din Legea nr.8/1996.

Ansamblul sculptural „Grapheme” a fost predat Primăriei

Municipiului Râmnicu Vâlcea, aceasta din urmă obligându-se să

respecte drepturile de autor prevăzute de art.10 din Legea nr.8

/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv să nu

modifice, să nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei

intervenţii asupra lucrării (f.11).

Instanţa reţinând poziţia socială a reclamantei, aceea de

artist plastic profesionist, calitatea pârâtului care având în

patrimoniul ansamblul „Grapheme” trebuia să-l ocrotească pentru

a asigura în rândul locuitorilor oraşului respect pentru această

operă de artă şi în general climatul siguranţei unor asemenea

lucrări unicat, modalitatea barbară asupra lucrării care prezumă

dispreţul cu care s-a intervenit în dezmembrarea sa, dar mai ale

reamplasării celor cinci bucăţi din lucrarea „Grapheme” în mod

aleatoriu şi puncte diferite în Grădina Zoologică a Municipiului

Râmnicu Vâlcea, sunt împrejurări concrete de natură să aducă

atingere gravă onoarei şi demnităţii reclamantei, atâta timp cât

toate  aceste acţiuni ale pârâtului au fost propagate către public.

(Decizia civilă nr.165/A din 15 septembrie 2008, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi

Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Constată că la data de 14 septembrie 2006, reclamanta C.C. a

chemat în judecată pe pârâtul C.L. al Mun.Rm. V. şi Primăria Rm.V. prin

reprezentantul lor legal M.G. – Primar, pentru a se constata existenţa

dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural

„Grapheme”, situat în Mun.Rm.V.; să se constate încălcarea drepturilor

morale ale reclamantei în calitate de autor al acestei lucrări de artă

plastică; să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 35.870 RON, echivalentul

a 10.000 Euro, reprezentând daune morale şi la plata sumei de 196.980

RON, echivalentul a 56.000 Euro, valoarea lucrării estimate în anul 1999

de către Primăria Mun.Rm.V., cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din 17 noiembrie 2006, Primăria Mun.

Rm.V., prin consilier juridic, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale

pasive, nefiind persoană juridică, fără patrimoniu şi potrivit art.19 din

Legea administraţiei publice locale nu poate sta în proces.

Prin încheierea din data de 17  noiembrie 2006 s-a admis

excepţia invocată şi s-a constatat că pârâta Primăria Rm.V. nu are calitate

procesuală pasivă, respectiv nu are personalitate juridică şi nu poate sta în

proces (fila 45 dosar).

Prin cererea depusă la data de 15 decembrie 2006, reclamanta

prin apărător a solicitat introducerea în cauză a Mun. Rm.V. reprezentat

prin Primarul Municipiului.

În şedinţa publică din 30 noiembrie 2007, la cererea instanţei,

reclamanta personal şi prin apărător a declarat că renunţă la judecată faţă

de pârâtul C.L. al Mun. Rm.V., luându-se act în acest sens (f.199).

De asemenea, pârâtul prin consilier juridic M. N. a ridicat

excepţia netimbrării punctului 4 din cerere, cel referitor la plata

contravalorii lucrării „Grapheme”, în cuantum de 56.000 Euro.

Prin sentinţa civilă nr.1017 din 7 decembrie 2007, pronunţată

de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, a fost respinsă excepţia netimbrării

capătului 4 din acţiunea introductivă, invocată de pârâtul Municipiul

Râmnicu Vâlcea.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C.C.

împotriva pârâtului Mun.Rm. V. – prin Primar M.G..

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut 

următoarele:

În cadrul Programului Habitat şi Arta în România desfăşurat

în perioada 15 septembrie - 31 octombrie 1998, reclamanta artist plastic

C.C., alături de alţi artişti plastici şi arhitecţi a participat la realizarea

obiectivelor Programului Habitat şi Artă din Municipiul Rm Vâlcea. În

acest context, reclamanta a realizat lucrarea monumentală „Grapheme”,

ansamblu sculptural format din 6 piese colorate din beton şi metal de

diverse dimensiuni, amplasată în curtea Şcolii nr. 9.

Că, reclamanta este autoarea acestui ansamblu sculptural este

de necontestat, ea rezultând din donaţia depusă la dosar şi semnată de

Primarul Municipiului Rm Vâlcea cât  şi de reprezentantul Fundaţiei

HAR, declaraţia martorului N.A. şef de lucrări.  Amplasamentul lucrării a

fost stabilit de Primarul municipiului S.Z., aşa cum susţine reclamanta în

acţiune şi confirmă şeful lucrărilor, martor A. N..

Afirmaţiile făcute în declaraţia autentică, semnată de către

primarul din acea perioadă S.Z., de autorul articolelor, din diferite ziare

cu privire la locaţia lucrărilor din tot oraşul, respectiv „maidane”, „zone

defavorizate de civilizaţie”, „zone insalubre”, „groapă de gunoi” sunt 

infirmate de declaraţiile celor doi martori, locuitori ai Municipiului R.V.,

respectiv directorul şcolii în curtea căreia s-a ridicat ansamblul sculptural

„Grapheme” şi Târş Ilie.

Astfel, terenul ce constituia curtea şcolii era închis cu gard din

beton şi asfaltat.

Lucrarea a fost trecută în inventarul domeniului public al 

Municipiului Rm Vâlcea, prin Hotărârea nr. 182/69 din 27 septembrie

2004, potrivit actelor depuse la dosar filele 101-109 .

Urmare a sesizărilor şi cererilor formulate de către directorul

Şcolii nr.9 şi a locuitorilor din zonă( aşa cum rezultă din declaraţiile

martorilor şi cererile scrise şi adresate Primăriei Municipiului Rm Vâlcea,

depuse în copie la dosar), Consiliul local Municipal Rm Vâlcea, în data de

28 aprilie 2005 prin Hotărârea nr. 108 a aprobat schimbarea

amplasamentului ansamblului „Grapheme” din vecinătatea Şcolii

generale nr.9 şi punerea lui în valoare pe un alt amplasament în zona

Grădinii zoologice.

Din declaraţiile martorilor audiaţi şi sesizările adresate

primăriei, rezultă că piesele ce compun ansamblul sculptural

„Grapheme”şi amplasate în curtea şcolii au constituit  un pericol pentru

copiii elevi ai şcolii cât şi pentru cei ce locuiau în blocurile din  zonă. Au

existat accidente în acest sens.

Gardul şcolii fiind distrus în momentul începerii lucrărilor, nu

a mai existat nici o protecţie pentru elevi şi orice persoană putea

pătrunde în incinta şcolii.

Piesele nu au fost distruse, ci numai dislocate, fapt ce rezultă

nu numai din declaraţiile martorilor amintiţi ci şi din planşele fotografice

depuse la dosar şi care atestă starea acestora.

Referitor la valoarea operei artistice în discuţie, specialistul în

materie, Ş.P., cercetător ştiinţific precizează că valoarea unei opere de

artă transcende valorii efective pieselor componente, respectiv material şi

manoperă şi diferă de la un moment la altul.

Se apreciază că în prezent valoarea piesei de artă în discuţie

este de 3-400.000 euro şi că  în prezent reclamanta a suferit  un

prejudiciu moral întrucât i-a fost uzurpat dreptul de autor asupra lucrării

în discuţie ca urmare a dislocării unor piese.

Singura posibilitate de rezolvare a acestei situaţii este o

colaborare între pârât şi reclamantă în sensul de a fi reamplasate piesele

sub îndrumarea, în viziunea şi colaborarea directă a autorului lucrării.

De asemenea, a precizat că dreptul de autor al reclamantei

asupra lucrării „Grapheme” este recunoscut prin lege şi totodată nu i s-a

contestat până în prezent această calitate.

Şi martorii ascultaţi la cererea reclamantei nu contestă

pericolul ce îl prezintă piesele ce compun ansamblul monumental pentru

copii, însă fac precizarea că asemenea  pericole se pot produce şi în

parcuri sau în alte zone.

Prin intermediul instanţei, în şedinţa publică din 17 noiembrie

2006, fila 45 dosar, reprezentantul Municipiului Rm. Vâlcea  a solicitat  să

i se transmită reclamantei ca împreună să stabilească o altă locaţie unde

să fie amplasat ansamblul „Grapheme”.

În consecinţă, dreptul de autor al reclamantei privind

ansamblul sculptural „Grapheme” amplasat în curtea Şcolii nr. 9

ostroveni din Municipiul Rm Vâlcea, este recunoscut  prin lege potrivit

art. 1 din Legea nr. 8/1996. dispoziţiile art. 24 din aceeaşi lege, prevăd că

dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice … se naşte din

momentul creării operei, oricare ar fi forma concretă de exprimare.

Aşadar, dreptul de autor al reclamantei  există din momentul

creării ansamblului sculptural în discuţie, respectiv 15 septembrie-31

octombrie 1998 şi până în prezent  nu a fost contestat. Acest fapt rezultă

şi din adresa înregistrată sub nr. 2577/29 martie 2007 a Oficiului Român

pentru Drepturile de Autor care arată că potrivit Legii nr. 8/1996, art. 3

„este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera”. Art.

4 din aceeaşi lege „ se prezumă a fi autor până la proba contrară,

persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la

cunoştinţă publică”.

Prin aceeaşi adresă s-a comunicat instanţei că reclamantei îi

este recunoscută calitatea dreptului de autor al operei create prin însăşi

efectul legii, fără nici o altă formalitate.

Instanţa a constat că dreptul de autor al reclamantei asupra

ansamblului sculptural „Grapheme” îi este recunoscut de la data creării

acestei opere de artă şi ca atare nu se impune stabilirea acestui drept

printr-o procedură contencioasă, respectiv prin pronunţarea unei hotărâri

judecătoreşti.

În ce priveşte încălcarea drepturilor morale ale reclamantei şi

obligarea Mun.R.V. la plata valorii lucrării, tribunalul a constat 

următoarele:

Prin actul intitulat „donaţie” intervenit între autorul lucrării

C.C. artist plastic şi Primarul Mun. R.V., lucrarea a fost donată Primăriei

Mun. R.V. stabilindu-i-se şi valoarea la suma de 56.000 euro la acea dată.

Este adevărat că prin acest act, beneficiarul lucrării s-a obligat

să respecte dispoziţiile prevăzute şi în Legea nr. 8/1996, respectiv să nu

modifice, să nu mute  şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii

asupra lucrării. Mutarea pieselor s-a făcut însă printr-o hotărâre a

Consiliului local al Municipiului R.V. în temeiul unui Raport întocmit de

Serviciul de cadastru şi evidenţă patrimoniu, ca urmare a sesizărilor

primite din partea directorului şcolii şi a părinţilor copiilor din zonă,

piesele ce compun ansamblul sculptural fiind cuprinse în lista de inventar

al bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului R. V.

Piesele nu au fost distruse aşa cum rezultă din probele

administrate ci au fost dislocate şi depozitate urmând să fie dislocate şi

restul pieselor şi amplasate într-o nouă locaţie.

Din nici o probă nu rezultă că zona Ostroveni, incinta

Grădinii zoologice este „groapa de gunoi a oraşului” aşa cum pretinde

reclamanta şi nici restul locaţiilor din oraş unde s-au realizat alte  9

lucrări, nu erau „maidane”.

Tot Oficiul Român pentru Drepturile de Autor precizează că

în cazul în care singura atingere aduse integrităţii operei este schimbarea

de către proprietar a amplasamentului acesteia, proprietarul are această 

libertate.

Potrivit art.10 din Legea nr.8/1996, autorul unei opere are

dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune

oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri adusă operei, dacă

prejudiciază onoarea sau reputaţia sa.

Ori, în speţă, nu s-a adus nici un prejudiciu onoarei şi

reputaţiei artistului iar dislocarea pieselor ce compun ansamblul

sculptural Grapheme  edificat de autorul artist plastic C.C.  s-a făcut din

necesitate la cererea celor îndreptăţiţi şi printr-o hotărâre  a Consiliului

Local.

În consecinţă, în cauză, instanţa a constat că nu s-au  încălcat

drepturile morale ale reclamantei şi nu se impune obligarea Mun.Rm.V.

la plata unor daune morale.

Referitor la ultimul capăt de cerere privind obligarea pârâtului

la plata sumei de 56.000 euro valoarea lucrării estimate în 1999, instanţa 

a constat că este neîntemeiat şi se impune respingerea şi a acestuia.

Din întregul material probator administrat în cauză şi

necontestat de către reclamantă, a rezultat că pentru munca prestată

aceasta a fost plătită din fondurile FARE iar materialele, plata

muncitorilor specializaţi, transportul materialelor, au fost  suportate de

către Primăria Mun. Rm.V. şi din sponsorizări, (declaraţia şefului de

lucrări, martor artist plastic A. N. fila 112 dosar).

Pe de altă parte, potrivit art. 23 pct.1 din Legea nr.8/1996,

proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de

a oferi autorului preţul de cost al materialului.

Ori, piesele ce compun lucrarea „Grapheme” aşa cum s-a

arătat (vezi planşele fotografice  din 27 februarie 2007, filele 125-131

dosar) nu au fost distruse ci, vor fi amplasate într-o altă locaţie.

Referitor la primul capăt de cerere, dreptul de autor al

reclamantei este recunoscut, în virtutea  art.1 din Legea nr.8/1996 şi

născut potrivit art. 24 din aceeaşi lege din momentul creării operei,

respectiv 18 septembrie-31 octombrie 1998 şi în consecinţă este

inadmisibilă constatarea acestui drept printr-o hotărâre judecătorească pe

cale contencioasă.

În şedinţa publică din 30 noiembrie 2007, Mun.Rm.V.,  prin

consilier juridic, a invocat excepţia netimbrării capătului de cerere privind 

obligarea la plata sumei de 196.980 lei echivalentul a 56.000 euro valoarea

lucrării în discuţie.

A fost respinsă această excepţie întrucât art.5 din Legea

nr.146/1997, prevede că cererile formulate în materia dreptului de autor

drepturile de autor şi conexe se timbrează cu suma fixă de 39 lei, sumă ce

a fost achitată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel apelanta-

reclamantă C.C.V. care, după descrierea istoricului cauzei, a criticat

sentinţa civilă pentru următoarele motive:

1. După ce lucrarea „Grapheme” a fost donată Primăriei

Municipiului Râmnicu Vâlcea, la data de 13 iunie 2005 a fost demolată,

iar o parte din elemente mutate sub pretextul că „erau prea înalte”, fără a

se lua nici o măsură de protecţie şi conservare.

În acest fel, întregul ansamblu compoziţional a fost distrus în

mod brutal şi barbar, fără înştiinţarea apelantei-reclamante, fără specialişti

în domeniul restaurării, cu încălcarea legii.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut acest demers ca fiind

justificat, având la bază Hotărârea Consiliului Local al Municipiului

Râmnicu Vâlcea, cu atât mai mult cu cât prin probele testimoniale nu s-a

dovedit că ar fi avut loc vreun accident în curtea şcolii unde este

amplasat  ansamblul compoziţional, cei ascultaţi ca martori neputând da

un exemplu în acest sens, fiecare dintre aceştia afirmând doar existenţa

unui eventual pericol, nedovedit însă.

Declaraţia specialistului în materie, cercetătorul ştiinţific P.Ş.,

confirmă valoarea operei de artă şi prejudiciul moral adus autorului prin

dislocarea pieselor componente, acestea conducând la modificarea

viziunii artistului plastic.

Prin măsurile luate de pârât, s-au încălcat flagrant dispoziţiile

Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu

modificările şi completările ulterioare, făcându-se referire la dispoziţiile

art.1 alin.1 din acest act normativ care prevăd că „dreptul de autor asupra

unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (…) este recunoscut şi

garantat”.

S-a susţinut că actul de donaţie este valid, întrucât lucrarea de

artă plastică a fost cuprinsă în inventarul domeniului public al

Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Hotărârea nr.182/69 din 27

septembrie 2004 (f.101-109), aspect reţinut şi de către instanţa

de fond prin considerentele sentinţei civile, însă nu au fost respectate

obligaţiile ce derivau din acest act, acelea de a nu modifica sau de a muta

lucrarea fără notificarea prealabilă a autorului.

De aceea, în mod eronat instanţa a apreciat că nu s-au

încălcat drepturile morale ale reclamantei, contrar celor susţinute de

martorul Pavel Şuşară, care a arătat că „în prezent reclamanta a suferit un

prejudiciu moral întrucât i-a fost uzurpat dreptul de autor asupra lucrării

în discuţie ca urmare a dislocării unor piese”.

2. Instanţa a apreciat eronat că nu există prejudiciu material

suferit de către apelanta-reclamantă, deşi a reţinut că potrivit art.23 din

Legea nr.8/1996, proprietarul nu poate distruge opera înainte de a oferi

autorului preţul de cost al materialului, motivaţie care excede obiectului

acestei cauze.

S-a solicitat încuviinţarea refacerii şi completarea probelor

administrate de prima instanţă, eventual administrarea altor probe utile în

soluţionarea pricinii, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul

constatării existenţei dreptului de autor al apelantei-reclamante asupra

ansamblului sculptural Grapheme; al constatării încălcării drepturilor

morale ale apelantei-reclamante în calitate de autor al aceleiaşi lucrări;

obligarea pârâtului la plata sumei de 35.870 RON, echivalentul a 10.000

euro reprezentând daune morale, obligarea pârâtului la plata sumei de

196.980 RON, echivalentul a 56.000 Euro, valoarea lucrării estimată în

anul 1999 de către Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu cheltuieli

de judecată.

În şedinţa publică din 3 martie 2008, apelanta-reclamantă

C.C.V. a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate cu următoarele

obiective: stabilirea prejudiciului suferit de apelanta-reclamantă prin

dezafectarea lucrării „Grapheme”, executată în anul 1999 şi amplasată în

Municipiul Râmnicu Vâlcea, în incinta Şcolii nr.9 Ostroveni; să se

stabilească dacă prin dislocarea unor piese şi mutarea acestora într-o altă

locaţie, aceste piese au fost distruse şi în caz afirmativ, care este valoarea

acestora, iar ca ultim obiectiv, să se precizeze dacă prin luarea acestei

măsuri s-au încălcat drepturile de autor ale apelantei-reclamante şi în caz

afirmativ, dacă aceasta a suferit un prejudiciu material şi în ce constă

acesta.

Această probă a fost admisă de către instanţă potrivit

obiectivelor solicitate (f.225-226), lucrarea fiind executată de către expert

Ana Zoia Pop, acreditat de Ministerul Culturii şi Cultelor (f.236-238),

apelanta-reclamantă neavând obiecţiuni la raportul de expertiză (f.257

verso).

Obiecţiunile formulate de pârât, prin consilier juridic M.N., în

sensul că în mod eronat au fost evaluate operele de artă şi că înţelege să

conteste valoarea despăgubirilor concluzionate de expert, cu atât mai

mult cu cât acesta nu este un expert tehnic judiciar, au fost respinse prin

încheierea din 2 iunie 2008, întrucât acordarea daunelor morale este o

chestiune de apreciere exclusă a instanţei, iar în ceea ce priveşte valoarea

lucrării, expertul a răspuns la obiectivele stabilite de către instanţă,

exprimându-şi punctul său de vedere ca specialist în domeniu (f.267-

268).

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, apelanta-reclamantă, în

temeiul dispoziţiilor art.132 pct.2 alin.2 Cod procedură civilă a majorat

câtimea obiectului cererii la suma de 210.000 Euro, respectiv la valoarea

totală a prejudiciului artistic al ansamblului sculptural, reţinută de către

expert.

Apelul a fost privit ca fondat  pentru  considerentele ce

urmează:

Primul motiv de apel a fost privit ca fondat, în sensul că în

mod eronat instanţa de fond a apreciat că n-au fost încălcate drepturile

morale ale reclamantei şi ca atare nu se impune obligarea Mun.Rm.V. la

plata unor daune morale.

S-a constatat că soluţia este eronată întrucât, prin actul

intitulat „donaţie”, intervenit între reclamanta C.C., artist plastic şi

Primarul municipiului R.V., ansamblul sculptural „Grapheme” a fost

predat Primăriei Municipiului R.V., aceasta din urmă obligându-se să

respecte drepturile de autor prevăzute de art.10 din Legea nr.8/1996

privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv să nu modifice, să

nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii asupra lucrării

(f.11).

Or, din probele administrate în cauză, a rezultat cu

certitudine că s-a intervenit de către pârât asupra întregului ansamblul

sculptural ( f.110-112), ocazie cu care au fost dislocate părţi din această

lucrare şi mutate în incinta Grădinii Zoologice a Municipiului R.V.

Mutarea lucrării este recunoscută şi de pârât, situaţie ce

rezultă din răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriul restituit

instanţei de fond (f.49-50).

Prin raportul de expertiză întocmit de către expertul A.Z.P.,

se reţine că pe amplasamentul iniţial din faţa Şcolii nr.9, str. Ostroeni,

Municipiul Rm.Vâlcea, intersecţie cu str. Lucian Blaga, s-au identificat

expuse două piese  „Grapheme”, fiind cele mari din cele şapte

consemnate în fişa lucrării întocmită de comisia de evaluare a Uniunea

Artiştilor Plastici din România.

Restul componentelor au fost identificate de expert la

Grădina Zoologică a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Din starea de conservare, la două din elementele

„Grapheme”, expertul a dedus că pe suprafaţa lor s-a încercat o

restaurare neprofesionistă, vopsite cu un strat gros de culoare stridentă

fără a respecta nuanţa iniţială, acţiunea de vopsire având ca scop

ascunderea intervenţiei barbare asupra lucrării ( lipsa unei bucăţi din

piesă).

A mai identificat expertul pe o altă alee, alt grupaj din trei

bucăţi, fiind de nerecunoscut şi complet distruse (f.236-238-apel).

Nu are relevanţă juridică şi nu poate exonera de răspundere

civilă pe pârâtul municipiul Rm.V., Hotărârea nr.108 din 28 aprilie 2005

emisă de C.L. al Mun.Rm.V. privind schimbarea amplasamentului a

ansamblului „Grapheme” (f.42 fond),  întrucât drepturile morale ale

reclamantei, ca autor al acestei opere de artă prevăzut de art.10 din Legea

nr.8/1996, nu puteau fi exercitate decât personal, atâta timp cât pârâtul

în calitate de beneficiar s-a obligat să nu modifice, să nu mute sau să nu

distrugă lucrarea, mai mult,să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii

asupra operei.

Cum intervenţia asupra lucrării s-a concretizat în dislocarea,

mutarea şi distrugerea parţială a acesteia, este evident că reclamanta a

suferit un prejudiciu moral.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile

aduse onoarei sau demnităţii unei peroane presupune o apreciere

subiectivă din partea judecătorului, care, însă, trebuie să aibă în vedere

anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii,

gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, să aprecieze  intensitate şi

gravitatea atingerii aduse acestora.

Instanţa reţinând poziţia socială a reclamantei, aceea de artist

plastic profesionist, calitatea pârâtului care având în patrimoniul

ansamblul „Grapheme” trebuia să-l ocrotească pentru a asigura în rândul

locuitorilor oraşului respect pentru această operă de artă şi în general

climatul siguranţei unor asemenea lucrări unicat, modalitatea barbară

asupra lucrării care prezumă dispreţul cu care s-a intervenit în

dezmembrarea sa, dar mai ale reamplasării celor cinci bucăţi din lucrarea

„Grapheme” în mod aleatoriu şi puncte diferite în Grădina Zoologică a

Municipiului R.V., sunt împrejurări concrete de natură să aducă atingere

gravă onoarei şi demnităţii reclamantei, atâta timp cât toate  aceste

acţiuni ale pârâtului au fost propagate către public.

Prin urmare, despăgubirile morale ce se vor acorda

reclamantei, au mai degrabă rolul de a-i procura acesteia o satisfacţie

subiectivă, decât a repara propriu-zis prejudiciu.

Odată ce fapta ilicită a pârâtului a fost probată aceasta devine

suficientă,  urmând ca prejudiciul moral şi raporturile de cauzalitate să fie

prezumate, întrucât caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral,

proba sa obiectivă, este practic imposibilă în condiţiile răspunderii civile

delictuale reglementate de art.998 Cod civil.

Faţă de aceste considerente a fost admis apelul declarat de

apelanta - reclamantă împotriva sentinţei civile pronunţate de instanţa de

fond, pe care a schimbat-o, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a

obligării intimatului – pârât la despăgubiri morale în cuantum de 100.000

EURO apreciat de instanţă ca rezonabil în realizarea satisfacţiei

subiective a apelantei.

Nu se verifică însă criticile din cel de al doilea motiv de apel.

În mod corect instanţa de fond a respins acţiunea pentru

celelalte capete de cerere  formulate de reclamantă prin actul de sesizare

al instanţei de fond.

Niciodată pârâtul Mun.R.V. nu a contestat că reclamanta este

autoarea ansamblului sculptural „Grapheme”, această situaţie rezultând

indubitabil din actul de donaţie ataşat la dosar (f.11) ce poartă

semnăturile părţilor, declaraţiile martorilor N.A. (f.147), Ş.P., cercetător

ştiinţific (f.193-194), care, referindu-se la dreptul de autor al reclamantei,

arată că  acesta este dovedit de studiile, specialitatea ,apartenenţa la o

breaslă foarte bine definită – Uniunea Artiştilor Plastici şi recunoaşterea

spaţiului public al reclamantei în calitatea de artist plastic pe care o are.

Că reclamanta este autoarea lucrării „Grapheme”, este

dovedită cu toate actele existente la dosar, astfel încât există cu

certitudine în favoarea reclamantei prezumţia instituită de prevederile

art.4 (1) din Legea nr.8/1996, în sensul că „Se prezumă a fi autor, până la

proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru

prima dată la cunoştinţă publică”.

Prin urmare, cum opera „Grapheme”, a fost adusă pentru

prima dată la cunoştinţă publică sub numele reclamantei C.C., astfel cum

rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, fără a i se fi

contestat până în prezent această calitate, în mod corect instanţa de fond

a respins ca neîntemeiat capătul de cerere de constatare a existenţei

dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural

„Grapheme”, lucrare aflată în patrimoniul Municipiului R.V.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a  respins şi

capătul de cerere în care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata

sumei de 196.980 RON, echivalentul a 56.000 euro, valoarea lucrării

stabilită în anul 1999 de către Primăria Mun. R.V.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că materialele

înglobate în ansamblul sculptural „Grapheme” nu au fost suportate de

către reclamantă, iar aceasta a fost remunerată pentru lucrarea sa (f.112,

270, 273, 277).

Este necesară precizarea că Fundaţia HAR la care se referă

punctul 9 din încheierea nr.21/14.07.1999 a Curţii de Conturi a

României – Camera de Conturi a Judeţului Vâlcea, este cea intitulată

„Habitat şi Artă în România”, emitenta broşurii ilustrate aflată la filele 63

bis – 98 dosar fond, fundaţie care în cadrul Ediţiei a II-a 1998 – 1999 a

realizat personalizarea spaţiilor publice din habitatele umane aflate în

suferinţă pe raza Municipiului R.V., ocazie cu care reclamanta C.C. a

realizat ansamblul sculptural „Grapheme”.

Pentru aceste considerente apelul a fost privit ca fondat şi

admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecinţa

obligării pârâtului la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, potrivit înscrisurilor existente în dosar.

Domenii speta

Spete similare