Procedura insolvenţei. plan de reorganizare. lipsa calităţii procesuale active a administratorului social, căruia i s-a ridicat dreptul de administrare, în formularea acestuia.

PROCEDURA INSOLVENŢEI. PLAN DE REORGANIZARE.

LIPSA CALITĂŢII PROCESUALE ACTIVE A

ADMINISTRATORULUI SOCIAL, CĂRUIA I S-A RIDICAT

DREPTUL DE ADMINISTRARE, ÎN FORMULAREA

ACESTUIA.

- art. 3 pct. 26 şi 30, art. 18 alin. 1 şi 2, art. 107 alin. 1 pct. A lit.

b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Administratorul special are puterea de a reprezenta pe debitor în

procedura insolvenţei numai sub condiţia ca judecătorul-sindic să nu fi ridicat

debitorului dreptul de administrare. După ridicarea acestui drept, potrivit art.3 pct.

26 şi pct. 30 şi a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul special are

doar abilitarea legală de a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor. De asemenea,

din textele arătate, completate cu textul art. 18 alin. 2, rezultă că până la ridicarea

dreptului de administrare, administratorul special poate să exprime intenţia de

reorganizare a societăţii debitoare şi să depună plan de reorganizare. Ulterior acestui

moment, dreptul administratorului special de a formula acţiuni în numele societăţii,

inclusiv de a propune plan de reorganizare şi de a formula cerere de reorganizare a

societăţii pe temeiul planului de reorganizare propus de el,  încetează şi nu mai are

calitatea de a sta în justiţie în numele debitoarei.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 489/R-C/2 mai

2008)

Constată că, prin sentinţa nr. 71/F/22.01.2008 a

Tribunalului Comercial Argeş a fost respins planul de reorganizare

propus de debitor ca inadmisibil, iar în temeiul art. 107 alin. 1 A litera b

şi c a fost decisă intrarea debitoarei SC L. SRL în faliment, prin

procedura generală. Totodată a fost dispusă dizolvarea societăţii şi

ridicarea dreptului de administrare, ca şi alte măsuri specifice trecerii la

faliment.

Pentru a decide astfel, judecătorul-sindic a constatat că, la

11.01.2008, SC L. SRL, prin administrator special, a solicitat

reorganizarea societăţii potrivit planului de reorganizare depus în acest

sens.

Analizând cererea, judecătorul-sindic a constatat că debitoarea a

formulat contestaţie la cererea de deschiderea procedurii de insolvenţă,

contestaţie respinsă, şi rămasă irevocabilă, prin decizia nr. 1214/R-

C/30.11.2007 a Curţii de Apel Piteşti şi că, în consecinţă, potrivit art. 33

alin. 4 din Legea nr. 85/2006, debitorul căruia i-a fost respinsă

contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu

mai poate propune plan de reorganizare.

În concluzie, judecătorul-sindic a constatat că cererea de

reorganizare a societăţii, depusă de debitor, este inadmisibilă.

La 13.02.2008, SC L. SRL, prin administratorul special, a

formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca neîntemeiată.

1. Nelegalitatea sentinţei deoarece judecătorul-sindic a dispus

intrarea în faliment în temeiul art. 107 alin. 1 A litera b şi c din Legea nr.

85/2006, însă, în motivare, acesta a reţinut că planul de reorganizare a

fost propus de debitor şi nu de administratorul judiciar; în realitate

susţine recurentul, planul de reorganizare a fost conceput împreună cu

administratorul judiciar. În consecinţă, susţine recurentul nu se aplică

dispoziţiile art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

2. Soluţia judecătorului-sindic este greşită deoarece este

întemeiată pe dispoziţiile literei b şi a literei c din art. 107 alin. 1 A din

Legea nr. 85/2006, texte care se exclud. Se arată că litera b din textul

arătat se coroborează cu art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, nu însă şi

textul de la litera c.

3. Soluţia judecătorului-sindic este greşită, deoarece acesta a

încălcat dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 85/2006. Se susţine că

judecătorul-sindic a invocat procesul-verbal al Adunării generale a

creditorilor din 9.01.2008, însă nu a observat că această adunare a fost

ţinută fără cvorumul necesar.

4. Soluţia judecătorului - sindic este greşită, deoarece

administratorul judiciar a propus intrarea în faliment, în temeiul art. 107

litera D însă, instanţa a dispus trecerea la faliment în temeiul art. 107

litera A din legea arătată.

5.  Soluţia judecătorului-sindic este greşită, deoarece „acesta

nu a convocat şedinţă pentru a pune în discuţie acest plan sub aspectul

titularului dreptului de a-l depune şi al conţinutului acestui plan, cât şi

pentru a pune în discuţie dreptul procentului de creanţe prevăzut de lege

de a-şi exprima intenţia de a depune plan de reorganizare”.

La 4.04.2008, SC L. SRL, prin administratorul special L.S., a

invocat excepţia neconstituţionalităţii art. 33 alin. 4 din Legea nr.

85/2006, text care este contrar dispoziţiile art. 21 alin. 3 şi a art. 53 din

Constituţia României.

La termenul din 2.05.2008, din oficiu, a fost pusă în discuţie

puterea administratorului special de a reprezenta societatea debitoare,

având în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 precum

şi a dispoziţiilor sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, prin care

a fost dispusă ridicarea dreptului de administrare a societăţii.

1. Analizând excepţia, curtea constată că aceasta este

întemeiată.

Curtea constată că, prin sentinţa nr. 906/F/2.10.2007 a fost

respinsă contestaţia formulată de debitoarea SC L. SRL împotriva cererii

de deschidere a procedurii insolvenţei şi a fost admisă cererea creditoarei

SC M. SA; a fost dispusă deschiderea procedurii generale de insolvenţă

împotriva debitoarei arătate; a fost desemnat administrator judiciar; a fost

dispusă ridicarea dreptului de administrare a societăţii; şi au fost luate

celelalte măsuri specifice deschiderii procedurii de insolvenţă. Prin

decizia nr. 1214/RC/30.11.2007, această sentinţă a rămas irevocabilă

prin respingerea recursului formulat de debitoare.

De asemenea, curtea constată că, în drept, textele incidente în

speţă sunt: art. 3 pct. 26, potrivit căruia: administratorul special este

reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului,

persoană juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare

necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze

activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-

a ridicat dreptul de administrare. ... şi pct. 30 din acelaşi articol, potrivit

căruia: ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului

administratorului special sau al consiliului de administraţie al debitorului. În cazul

ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de

administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

Textul art. 18, potrivit căruia: după deschiderea procedurii,

adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va

desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică,

administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să

participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de

administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi

conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la

a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

(2) Administratorul special are următoarele atribuţii:

a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit.

h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor

prevăzute la art. 79 şi 80;

c) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) propune un plan de reorganizare;

e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului

judiciar, după confirmarea planului;

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte

raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru

soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;

g) primeşte notificarea închiderii procedurii.

Din textele arătate rezultă că, administratorul special are

puterea de a reprezenta pe debitor în procedura insolvenţei numai sub

condiţia ca judecătorul-sindic să nu fi ridicat debitorului dreptul de

administrare. După ridicarea acestui drept, potrivit art. 3 pct. 26 şi pct. 30

şi a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul special are doar

abilitarea legală de a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor. De

asemenea, din textele arătate, completate cu textul art. 18 alin. 2, rezultă

că până la ridicarea dreptului de administrare, administratorul special

poate să exprime intenţia de reorganizare a societăţii debitoare şi să

depună plan de reorganizare.

În speţă însă, curtea constată că prin sentinţa

nr.906/F/2.10.2007, încă din luna octombrie 2007 a fost ridicat dreptul

de administrare al societăţii şi prin aceasta a fost ridicat şi dreptul

administratorului special de a formula acţiuni în numele societăţii,

inclusiv de a propune plan de reorganizare şi de a formula cerere de

reorganizare a societăţii pe temeiul planului de reorganizare propus de el.

De asemenea, curtea constată că, în speţă, administratorul

special este cel care a propus planul de reorganizare şi a formulat cerere

de reorganizare. Astfel, la 11.01.2008, S.F.L. a depus cerere de

reorganizare a societăţii pe temeiul planului de reorganizare propus şi

semnat de el; aşadar, la peste două luni de la ridicarea dreptului de

reprezentare a societăţii şi inclusiv a dreptului de propune plan de

reorganizare şi de a cere reorganizarea societăţii. Invocând planul de

reorganizare propus, administratorul special ignoră regulile de mai sus şi

depune cererea de reorganizare pe temeiul planului de reorganizare

propus de el.

În concluzie, la data de 11.01.2008, administratorul special nu

avea calitate procesuală de a sta în justiţie în numele societăţii debitoare,

pentru a propune plan de reorganizare şi de a solicita reorganizarea

societăţii, deoarece el nu mai avea puterea de a reprezenta societatea

debitoare. Pe aceleaşi temeiuri juridice arătate mai sus, administratorul

special nu putea să formuleze nici recurs, pentru aceeaşi lipsă de calitate

procesuală întemeiată pe lipsa puterii de a reprezenta societatea pentru

reorganizarea ei.

Judecătorul-sindic nu a observat că administratorul special nu

are calitate procesuală de a sta în justiţie în numele debitoarei; el a respins

acţiunea de reorganizare ca inadmisibilă, pe temeiul art. 33 alin. 4 din

Legea insolvenţei, observând că societatea debitoare nu mai poate

formula acţiune de reorganizare prin administratorul special dat fiind că

aceasta a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a

procedurii. Această excepţie este justă, însă prevalează lipsa puterii legale

a administratorului special de a reprezenta societatea debitoare în cererea

de reorganizare a societăţii în condiţiile în care, încă din octombrie 2007,

data deschiderii procedurii de insolvenţă, fusese ridicat dreptul de

administrare al societăţii.

2. Nu este fondată prima critică, încadrată de recurentă în

motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă.

Curtea constată că, recurenta încearcă să susţină că

judecătorul-sindic nu ar fi observat că, în realitate, planul ar fi fost

întocmit împreună cu administratorul judiciar. Această critică nu poate fi

primită întrucât, relevant din punct de vedere al exprimării voinţei de

reorganizare este semnarea planului doar de către administratorul special,

ca şi formularea cererii de reorganizare, pe temeiul planului, de aceeaşi

persoană, respectiv administratorul special. Cum aceasta nu avea puterea

legală de a reprezenta societatea sau de a formula cerere de reorganizare,

soluţia judecătorului-sindic este legală şi temeinică.

3. Nu este fondată nici a doua şi nici a patra critică, încadrate

corect de recurentă în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.

Curtea constată că, trecerea la faliment a fost dispusă de

judecătorul-sindic ca urmare a lipsei planului de reorganizare şi a cererii

de reorganizare propuse de persoanele abilitate legal. În concluzie,

întemeierea soluţiei pe temeiul art. 107 alin. 1A litera b şi c este legală, iar

întemeierea cererii de trecere la faliment de către administratorul judiciar

pe temeiul art. 107 litera D nu are relevanţă, pentru că judecătorul are

abilitarea legală de a face încadrarea în drept.

4. Nu sunt fondate a treia şi ultima critică, încadrate de

recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

Curtea constată că, judecătorul-sindic a respins cererea  de

reorganizare şi a dispus trecerea la faliment pentru că nu a existat un plan

de reorganizare propus de persoana abilitată legal să îl propună şi să

formuleze cerere de reorganizare. De aceea, nu poate fi primită critica

prin care este legată această soluţie de ţinerea sau de neţinerea şedinţei

adunării generale a creditorilor, aspecte care de altfel nu sunt incidente în

cauză. Judecătorul-sindic nu este ţinut de nici un text legal să supună

dezbaterii adunării generale a creditorilor un plan de reorganizare propus

de persoana lipsită de abilitarea legală de a îl propune. Acest demers

trebuia să-l facă administratorul special sau administratorul social,

convingând pe creditori că planul este viabil şi să îl însuşească aceştia,

luând ei iniţiativa de a propune planul de reorganizare.

Având în vedere şi lipsa puterii de reprezentare a

administratorului special de a formula cerere de reorganizare în numele

debitoarei, recursul formulat de acesta este nefondat.

De asemenea, având în vedere lipsa puterii administratorului

special de reprezentare a societăţii debitoare, curtea constată că ea nu

poate fi investită nici cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 33 alin. 4

din Legea nr. 85/2006. Pe  de altă parte, curtea consideră că, această

excepţie nu poate fi primită şi pentru că textul art. 33 alin. 4 din Legea nr.

85/2006 nu are legătură cu soluţionarea prezentului recurs. Şi dacă ar fi

admisă neconstituţionalitatea textului arătat soluţia de respingere a cererii

de reorganizare ar rămâne în vigoare, pentru motivele expuse mai sus de

curte.

Cu privire la cererea de suspendare a sentinţei de intrare în

faliment, formulată de recurent, se constată că aceasta a rămas fără obiect

prin respingerea recursului.

În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.

1 Cod proc. civilă.

Domenii speta

Spete similare