Cerere de rambursare a tva

Prin sentinţa nr.192 din 23 martie 2009, Tribunalul Mureş a admis  acţiunea formulată de reclamanta SC”A. T.”SRL împotriva pârâtei DGFP Mureş şi a anulat decizia nr.22/31.07.2007 şi decizia de impunere nr.687/18.11.2006 emise de pârâtă, obligând-o pe aceasta la rambursarea TVA aferentă facturilor indicate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin decizia de impunere nr.687 din 18 noiembrie 2006, AFP Mureş a respins cererea de rambursare a TVA în sumă de 11.257 lei, solicitată de reclamantă.

Prin  decizia nr.22 din 31 iulie 2007 a DGFP Mureş s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.687/18.11.2006.

S-a reţinut că prin contractul de consultanţă nr.3428 din 04.10.2005. SC”K.”SRL s-a obligat să presteze către SC”A. T.”SRL servicii privind contactarea unor firme şi asigurarea asistenţei în vederea achiziţiei firmelor, în vederea întăririi poziţiei pe piaţă a reclamantei.

Soluţia primei instanţe s-a întemeiat strict pe concluziile raportului de expertiză prin care s-a stabilit că în speţă contractul îndeplineşte condiţiile impuse de Codul fiscal şi a fost încheiat în folosul operaţiunilor taxabile ale reclamantei, fiind justificată astfel cererea de rambursare TVA.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs DGFP Mureş, solicitând admiterea acestuia  modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.

În motivele de recurs s-a arătat că  simpla încheiere a anexelor depuse la dosarul cauzei care au stat la baza emiterii facturilor fiscale în baza contractului de consultanţă, nu reprezintă potrivit reglementărilor legale în vigoare, o condiţie suficientă pentru deducerea TVA, în condiţiile în care nu se face dovada realităţii şi necesităţii serviciilor de consultanţă pentru nevoile reclamantei.

S-a menţionat că documentele prezentate de reclamantă nu îndeplinesc calitatea de documente justificative nefiind semnate, ştampilate, avizate şi verificate de către ambele părţi contractuale.

S-a arătat că rapoartele de activitate nu conţin elemente care să definească concret natura prestaţiilor efectuate, cuantificarea acestora, termene de execuţie, termene de analiză, eficienţa serviciilor prestate, etc.

În ce priveşte raportul de expertiză s-a menţionat că acesta nu conţine elemente care să definească concret natura prestaţiilor şi dacă acestea au fost efectuate, iar documentele întocmite de SC”K.t”SRL nu conţin lucrări, studii sau rapoarte aşa cum este prevăzut în contract.

În concluzie, s-a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere TVA.

De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a  obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta nu a dat dovadă de rea credinţă sau neglijenţă.

Intimata a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului deoarece s-a îndeplinit obiectul contractului de consultanţă iar justificarea activităţii prestatorului nu comportă  studii, rapoarte sau analize, deoarece acestea fiind efectuate de către alţi consultanţi de specialitate.

S-a menţionat că reclamanta nu ar fi acceptat să achite contravaloarea unor servicii neexecutate şi că efectuarea activităţi s-a realizat prin convorbiri telefonice, mesaje pe internet şi facturi de decontare.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinuţ următoarele:

Prin decizia de impunere nr.687/18 noiembrie 2006, au fost stabilite în sarcina petentei obligaţii fiscale suplimentare de plată.

Obligaţiile fiscale au fost stabilite ca urmare a faptului că societatea a dedus fără drept suma de 11.257 lei cu titlu de T.V.A. deoarece reclamanta nu a justificat cu documente legale faptul că s-au efectuat operaţiuni în baza contractului de consultanţă nr.3428/04.10.2005, care au fost utilizate în folosul firmei, pentru realizarea unor operaţiuni taxabile.

Contractul de consultanţă nr.3428/04.10.2005, s-a încheiat între reclamantă şi SC”K.”SRL, care se obliga să efectueze servicii de consultanţă necesare derulării unor programe de investiţii în vederea extinderii grupului de firme G. R. din care reclamanta face parte.

Obiectul cauzei este acela de a stabili dacă este deductibilă TVA aferentă serviciilor de consultanţă facturate de SC”K.”SRL.

Potrivit obiectului contractului de consultanţă (filele 94,95 dosar fond), SC”K.”SRL avea obligaţia de a contacta firme target,  de a media pentru identificarea unor firme terţe şi de a asigura asistenţă în vederea achiziţionări firmei target.

Cu privire la contactarea firmelor target prestatorul trebuia să identifice persoanele de decizie, să semneze un contract de confidenţialitate în vederea pregătirii achiziţiei şi să obţină date economice la zi.

Dovezile depuse de reclamantă prin care aceasta a încercat să confirme efectuarea activităţii SC”K.”SRL sunt trei  rapoarte de activitate (filele 96-98 dosar fond) şi  facturi fiscale.

Reclamanta a depus şi listinguri cu privire la anumite societăţi comerciale, însă aceste listinguri sunt informaţii despre firme oferite de către Oficiul Registrului Comerţului, neputând fi considerate  acte efectuate în baza contractului de consultanţă.

Rapoartele de activitate de la filele 96-98 din dosarul de fond sunt de fapt câteva idei cu caracter general şi o înşiruire de firme, fiecare raport fiind întocmit pe o pagină.

Aceste denumiri de societăţi se pot lua de pe internet şi nu fac în niciun fel dovada concretă  a contactării firmelor.

Contractul de consultanţă prevede în mod expres fazele care trebuie parcurse de către prestator până la încheierea efectivă a achiziţiei unei firme.

Faptul că reclamanta a achiziţionat o firmă, respectiv SC”S.”SRL, aşa cum susţine, este irelevant, câtă vreme nu se face dovada implicării prestatorului în această operaţiune.

Nu există nicio dovadă a contactării firmelor target, nu s-au depus contractele de confidenţialitate încheiate cu aceste firme nici datele economice la zi care se pot identifica prin înscrisuri, respectiv, bilanţ, balanţă etc.

Potrivit art.145 alin.3 Cod fiscal, societatea avea dreptul să deducă TVA „dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile”.

În ce priveşte raportul de expertiză fiscală efectuat în primă instanţă, acesta confirmă prin răspunsul nr.2 faptul că expertul nu se poate pronunţa cu privire la prestarea efectivă a serviciilor de către SC”K.”SRL, ori tocmai acesta este obiectul cauzei.

Câtă vreme nu există înscrisuri care să dovedească îndeplinirea obligaţiilor contractuale conform contractului de consultanţă, orice interpretare a expertului este irelevantă în cauză.

Deşi expertul face trimitere la condiţiile prevăzute de  HG nr.44/2004, respectiv ca serviciile să fi fost efectiv prestate, acestea să fie executate în baza unu contract care să cuprindă elemente obligatorii, iar prestarea efectivă să se justifice prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de piaţă sau orice materiale corespunzătoare, nu reuşeşte să facă trimitere sau să anexeze raportului acte care să îndeplinească condiţiile enumerate tocmai de către expert.

Deşi se vorbeşte de proiecte de achiziţii, de acorduri de confidenţialitate, de calendarul activităţilor, de efectuarea unor deplasări în ţară, niciunul dintre aceste acte nu apare la dosar.

Este de notorietate faptul că experţii anexează rapoartelor de expertiză actele la care fac referire, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Mai mult, însăşi reclamanta avea posibilitatea de a depune la dosar acte prin care să dovedească prestarea efectivă a serviciilor şi faptul că serviciile sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile.

Trei rapoarte de câte o pagină şi câteva facturi fiscale nu pot justifica aceste condiţii, astfel încât constatăm faptul că reclamanta nu a reuşit să-şi dovedească acţiunea.

În consecinţă, în baza art.312 alin.1- 3 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a modificat integral hotărârea atacată şi a respins acţiunea reclamantei SC”A. T.”SRL.

Domenii speta

Spete similare