Creanță fiscală. Modalitatea de calcul a termenului de prescripție.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5531/30.06.2017, de respingere a contestaţiei prealabile împotriva deciziei impunere nr. AIF IV28/4/ 30.01.2017, solicitând anularea celor două decizii.

În motivare, contestatorul a arătat că, prin decizia iniţial contestată, nr. AIF IV28/4/ 30.01.2017, s-a impus „contribuabilului A. PFA” obligaţia de plata a sumei de 9.439 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată corespunzătoare unei baze de impozitare în cuantum de 39.951 lei stabilită suplimentar pentru trimestrul IV al anului 2010.

Prin sentinţa nr. 79 din 23 ianuarie 2018 Tribunalul Botoşani a admis acţiunea având ca obiect ,,contestaţie act administrativ-fiscal”, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. şi a anulat Decizia nr. 5531/30.06.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative şi Decizia de impunere nr. AIF IV 28/4/30.01.2017.

Totodată a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.N.A.F.- D.G.R.F.P.- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B.

În motivare a reiterat motivele din întâmpinarea depusă la fond şi a arătat în esenţă că inspecţia fiscală efectuată de organele de control la PFA A. a început la data de 18.10.2016 prin emiterea avizului de inspecţie fiscală, fiind in interiorul termenului de prescripţie. Aşa cum s-a arătat avizul de inspecţie fiscală a fost transmis prin poștă cu AR 50690 la data de 24.10.2016, fiind returnat la Serviciul de Inspecţie fiscală cu mesajul destinatar lipsă domiciliu.

Întrucât avizul de inspecţie fiscală a fost emis în data de 18.10.2015, deci în cadrul termenului de prescripţie, iar comunicarea a fost întârziată din motive independente de organele de inspecţie fiscală, contribuabilul refuzând să se prezinte la sediul organului fiscal în vederea efectuării inspecţiei fiscale, încercând să se sustragă de la inspecţia fiscala, se poate observa că inspecţia fiscală a fost efectuata în cadrul termenului de prescripţie, cu respectarea legii și nu cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

În ceea ce priveşte dosarul penal invocat de instanţa de fond, pârâta învederează instanţei că acesta are legătura cu obligaţiile fiscale stabilite în sarcina contestatorului, atâta timp cât Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice prin adresa nr. 231/P/2017 RC /25.04.2017 precizează ca s-a constituit Dosarul penal 231/P/2017 si solicită să i se transmită o serie de documente printre care si Decizia de impunere nr. AIF IV28/30.01.2017.

Fata de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat și rejudecând cauza pe fond să se respingă acţiunea, ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea constată următoarele:

Conform art. 23 al O.G. nr. 92/2003 cu denumirea marginală „Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale” se prevede că „dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează”. Rezultă astfel cu claritate că „baza de impozitare” și momentul constituirii ei sunt elementele importante care dau naştere creanţelor și obligaţiilor fiscale. 

Or, pentru veniturile obţinute în anul 2010, momentul constituirii bazei de impunere (care a generat aceste venituri) îl constituie luna din anul 2010 în care s-au obţinut veniturile respective.

Întrucât prin art. 91 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, pentru calculul termenului de prescripţie momentul constituirii bazei de impunere şi momentul în care s-a născut creanţa fiscală este tratat la nivel de an.

Pentru baza de impunere constituită în anul 2010, în temeiul art. 91 alin. 2 şi art. 23 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut această bază de impunere, respectiv de la 1 ianuarie 2011, şi s-a sfârşit după 5 ani, adică la 31 decembrie 2015.

Afirmația recurentei că baza de impunere se constituie la data întocmirii declarației fiscale sau la data emiterii deciziei de către organul fiscal este lipsită de temei juridic.  Astfel, în mod corect a stabilit instanța de fond că creanța fiscală stabilită în sarcina reclamantului era prescrisă. Avizul de inspecție fiscală, a fost emis la data de 18.10.2016, deci la o dată ulterioară împlinirii termenului de prescripție, astfel că nu se mai pune problema suspendării sau întreruperii prescripției.

Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 496 Cod procedură civilă şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare