Efectul declarării ca inactiv a unui contribuabil, pe plan fiscal, sub aspectul deducerii cheltuielilor şi t.v.a

Decizie 4840/R din 27.06.2013


•Legea nr. 571/2003 rep.  – art. 11 alin. 1 ind.2

- art. 147 ind.3 alin. 6

•O.G. nr. 92/2003 rep. – art. 78 ind.1

 - art. 117 alin. 1

•OPANAF nr. 575/2006 – art. 3 alin. 1 şi 2

Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea lor ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi T.V.A. aferentă achiziţiilor.

Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicţiei legale, nu produce efecte din punct de vedere fiscal.

Listele contribuabililor inactivi şi reactivaţi se actualizează şi se publică prin Ordin al ANAF emis anual.

Prin Sentinţa civilă nr.1902/4 mai 2012, Tribunalul Mureş – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr.4414/102/2011, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC P. SRL Târgu-Mureş în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Târgu-Mureş şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, după ce a respins excepţia prematurităţii, anulând ca nelegale Decizia nr.18947 din 26.01.2012 şi actul administrativ fiscal nr.8730/19.01.2011 şi dispunând restabilirea situaţiei anterioare, astfel că a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 15.756,51 lei achitată cu titlu de TVA, actualizată.

Instanţa de fond a reţinut că, urmare a vânzării unor mărfuri către SC E. M. SRL Arad, reclamanta SC P. SRL a emis facturile fiscale nr.5239/8.05.2009 şi nr.5373/26.05.2009, achitând şi TVA-ul aferent, potrivit ordinelor de plată nr.17/2.07.2009 şi nr.18/7.07.2009 şi că, aşa cum rezultă din cuprinsul adresei nr.5595/27.07.2009 emisă de D.G.F.P. Arad, SC E. M. SRL Arad figurează, la data de 9.04.2007, în evidenţa societăţilor inactive, în conformitate cu OMF nr.575/2006.

S-au avut în vedere prevederile art.11 alin.1 indice 2 din Legea nr.571/2003 potrivit cărora beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactiv/reactivaţi conform art. 781 din OG nr.92/2003 rep., nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi TVA aferentă achiziţiilor, dar, s-a considerat relevant faptul că, la data emiterii facturilor de către reclamantă, societatea figura pe lista societăţilor inactive, însă acest aspect nu a fost adus la cunoştinţă publică decât în condiţiile şi termenul prevăzut în comunicatul ANAF din 3.06.2009 (fila 10).

Astfel, instanţa de fond a reţinut o lipsă a posibilităţilor de informare a reclamantei şi, totodată, o culpă a ANAF şi a constatat că, la data contabilizării veniturilor în cauză, societatea vizată nu era declarată inactivă, prin urmare operaţiunile efectuate nu cad sub incidenţa prevederilor art.11 alin.1 indice 2 din Codul fiscal.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de D.G.F.P. Mureş care a solicitat modificarea în sensul respingerii acţiunii reclamantei, motivând că în mod nejustificat instanţa a reţinut că lista societăţilor inactive nu a fost adusă la cunoştinţă publică decât în condiţiile şi la termenele prevăzute în comunicatul ANAF, deoarece la data emiterii facturilor analizate, SC E. M. SRL figura pe lista societăţilor inactive din data de 9.04.2007.

Recurenta a invocat prevederile art.3 alin.1 şi 2 din OPANAF nr.575/2006 potrivit cărora, de la data declarării ca inactiv, contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale sau alte documente sau formulare tipizate cu regim special, iar documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicţiei, nu produce efecte din punct de vedere fiscal.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în esenţă invocând, în apărare, art.781 Cod procedură fiscală, subliniind faptul că decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi de la data înscrierii în registru, iar la data întocmirii facturilor în discuţie, starea SC E. M. SRL Arad nu era cunoscută, lista nefiind afişată decât la data de 2 iunie 2009.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont de incidenţa prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul este fondat.

Reclamanta SC P. SRL a solicitat AFP Târgu-Mureş restituirea sumelor de 15.518 lei şi 238,51 lei achitate prin OP nr.7/2.07.2009, respectiv nr.18/7.07.2009, cu titlu de TVA aferentă facturilor emise de către SC E. M. SRL Arad, pe motiv că societatea cumpărătoare era un contribuabil inactiv, astfel că TVA-ul aferent celor două facturi nr.5239/8.05.2010 şi nr.5373/26.05.2010 a fost încasat fără a avea suport legal.

D.G.F.P. Mureş – A.F.P. Târgu-Mureş, prin adresa nr.8730 din 19.01.2011 i-a răspuns reclamantei că regularizarea, corecţia sau orice altă operaţiune privind stabilirea unor obligaţii reciproce rezultate din operaţiuni comerciale încheiate cu clienţii reclamantei se înregistrează în contabilitate pe baza actelor întocmite în acest sens şi se centralizează în decontul de TVA aferent perioadei în cauză. S-a mai făcut precizarea că urmare a acestor regularizări, societatea va înregistra un sold negativ al TVA mai mare de 5000 lei în conformitate cu art.147 ind.3 alin.6 Cod fiscal, va putea cere restituirea de la buget, caz în care decontul de TVA devine cerere de rambursare prin bifarea căsuţei opţionale prevăzută în acesta.

Împotriva adresei nr.8730/19.01.2011, reclamanta a formulat contestaţie soluţionată prin decizia nr.18947 din 26.01.2012, în sensul respingerii.

Organul de soluţionare a contestaţiei a constatat că art.147 ind.3 alin.6 din legea nr.571/2003 reglementează rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi nu regularizări sau corecţii care pot viza TVA încasată în mod legal aşa cum invocă reclamanta, iar sumele la care face referire contribuabilul nu fac parte din categoria sumelor ce se restituie la cerere, debitorului, potrivit art.117 alin.1 din OG nr.92/2003, deoarece pentru facturile în cauză societatea a depus decont privind TVA cu obligaţie de plată şi nu are calitate de creditor al bugetului statului.

Reclamanta, în motivarea cererii de chemare în judecată, susţine că trimiterea la prevederile art.147 ind.3 alin.6 Cod fiscal nu justifică respingerea cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de TVA în condiţiile prezentate şi insistă pe nelegalitatea încasării sumelor arătate, fără însă a aduce argumente pertinente susţinute de texte legale incidente.

Faţă de modul efectiv în care reclamanta a procedat şi a operat în contabilitate, atât răspunsul la solicitări, cât şi decizia de soluţionare a contestaţiei sunt temeinice şi legale.

În plus, apărarea reclamantei, mai precis justificarea faptului că TVA-ul aferent celor două facturi ar fi fost încasat nelegal şi trebuie restituit se bazează pe faptul că nu ştia la data emiterii celor două facturi, că SC E. M. SRL Arad era contribuabil declarat inactiv.

Instanţa de fond a acceptat fără rezerve această apărare, justificare, fără însă a observa faptul că, ceea ce trebuia să analizeze era modalitatea legală, procedurală, în care reclamantei i s-ar putea soluţiona cererea de restituire a sumei respective şi incidenţa temeiurilor legale invocate în răspuns, respectiv în decizia de soluţionare a contestaţiei, din moment ce nu se poate contesta faptul că pentru perioada la care se face referire, societatea a depus decont privind TVA cu obligaţie de plată.

Astfel, documentele justificative din care provine taxa pe valoare adăugată solicitată de reclamantă, cele două facturi, au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi luate în considerare la calculul obligaţiei fiscale declarate prin decontul TVA depus în luna mai 2009, context în care reclamanta ar fi avut la îndemână mijloacele procedurale legale, modalitatea în care putea acţiona, prevăzute de altfel în adresa nr.8730/2011.

În ceea ce priveşte efectul declarării ca inactiv al unui contribuabil, pe plan fiscal, nu pot fi reţinute apărările reclamantei deoarece ANAF, conform actelor de la fila 74 dosar fond, i-a adus la cunoştinţă reclamantei la data de 27.07.2009 faptul că SC E. M. SRL figurează de la data de 9.04.2007 în evidenţa societăţilor inactive, iar această adresă a constituit de fapt răspunsul dat unor solicitări din partea reclamantei la data de 17.06.2009, dată la care încă nu erau emise cele două ordine de plată prin care reclamanta a achitat TVA-ul aferent facturilor.

Dacă se poate admite că reclamanta nu cunoştea lista contribuabililor inactivi pe anul 2009, nu se poate prezuma că nu putea cunoaşte lista contribuabililor inactivi din anul 2007, an din care SC E. M. SRL Arad figura pe această listă, iar dacă ar fi fost reactivată, ar fi trebuit, de asemenea, făcută publică o asemenea măsură. În lipsa reactivării SC E. M. SRL, care de fapt nici nu exista, dar în condiţiile în care încă din anul 2007 era declarată inactivă, reclamanta nu se poate prevala de faptul că lista contribuabililor inactivi pe anul 2009 a fost publicată după ce au fost emise cele două facturi. Lista contribuabililor inactivi şi reactivaţi se actualizează şi se publică prin Ordin al ANAF emis anual în acest scop, deci anterior datei emiterii facturilor în discuţie, reclamanta putea să se informeze de faptul că societatea vizată era deja pe lista contribuabililor inactivi.

Pentru considerentele arătate, văzând şi prevederile art.312 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul D.G.F.P. Mureş şi a modificat sentinţa în sensul că a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantă.