Atragerea răspunderii personale a administratorului. Probatorii care conduc la această soluţie

Decizie 609 din 13.11.2006


Atragerea răspunderii personale a administratorului. Probatorii care conduc la această soluţie

Decizia  nr.609/13.11.2006

Curtea de Apel Iaşi a admis cererile de recurs formulate de creditorii D.G.F.P. Iaşi şi Banca Românească S.A. - Sucursala Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 204/COM/31.05.2006 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a modificat-o în parte.

În fond, a admis cererile formulate de creditorii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Banca Românească S.A. - Sucursala Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul P.D., domiciliat în Iaşi, în calitatea sa de administrator al S.C. „VULTUR EXPRESS” S.R.L., ce a avut sediul social în satul Vânători, comuna Popricani, judeţul Iaşi.

A obligat pe pârâtul P.D. să suporte pasivul S.C. „VULTUR EXPRESS” S.R.L. în măsura în care acesta nu a fost acoperit prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.

S-a reţinut că este necontestat că P.D. este asociat şi administrator al S.C. „VULTUR EXPRESS” S.R.L. şi că, în această calitate el a angajat contractarea, în anul 1999, a unui împrumut pe care nu l-a rambursat la termenele şi în condiţiile convenite.

Fondurile atrase au fost folosite, în bună parte, pentru edificarea unor imobile în Iaşi şi în comuna Popricani, care doar în mică măsură erau destinate susţinerii activităţii economice şi aducătoare de venituri.

Conducerea activităţii s-a desfăşurat cu încălcarea normelor legale, din procesul-verbal încheiat la data de 02 decembrie 2003, de către Direcţia Controlului Fiscal şi semnat de administratorul P.D., rezultând fără echivoc că, deşi societatea figura cu un stoc de marfă de 1.599.996.515 lei şi un stoc de ambalaje de 327.929.479 lei, cel în cauză nu a putut să-l prezinte spre verificare, pe motiv că el nu mai exista din anul 2002.

Administratorul recunoaşte astfel nu numai că nu a ţinut contabilitatea în mod corespunzător, dar şi că parte din bunuri (materiale de construcţie) le-a folosit la construcţia imobilului din Iaşi, str. Radu Mihai, nr. 5, că nu a întocmit documente de trecere în gestiune de materiale şi bunuri de consum, construcţia de patru etaje având în realitate destinaţia de locuinţă, astfel cum rezultă din fotografiile aflate în dosar, volumul II.

Ori, raportat la această stare de lucruri, nu mai are nici o relevanţă faptul că societatea nu şi-a mai putut continua activitatea din cauza neobţinerii prelungirii licenţei, din moment ce conduita culpabilă a pârâtului o adusese în stare de insolvenţă.

Fiind dovedit că bunurile societăţii au fost folosite în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, că s-a dispus continuarea activităţii care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi, că au fost folosite mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri în scopul întârzierii încetării de plăţi şi că nu s-a ţinut o contabilitate în conformitate cu legea, nu exista temei pentru a se aprecia lipsa de culpă a pârâtului şi cu atât mai puţin inexistenţa unei legături între activitatea acestuia şi starea de încetare de plăţi.

Ca atare, constatând că s-a făcut o greşită evaluare a materialului probator, ignorându-se faptul că pârâtul a lucrat în dauna creditorilor, urmărind obţinerea de foloase personale, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile creditorilor au fost admise.

Pe cale de consecinţă, modificându-se în parte sentinţa recurată, s-a admis cererile creditorilor şi s-a angajat răspunderea personală a administratorului pentru pasivul societăţii.