Traficul de influenta / Inselaciune . Distinctii

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F I, , recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată în dauna părţii civile C P, prev. şi ped. de art. 257  al. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p. şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de  trafic de influenţă în dauna părţii vătămate T D I, prev. şi ped. de art. 257 al. 1 C.p.

Procurorul a reţinut prin actul de sesizare că la începutul lunii noiembrie 2008 partea vătămată C P l-a cunoscut pe inculpatul F I, ce i s-a prezentat la acea dată sub numele de A I, şi care a susţinut că este preot. În urma discuţiilor purtate inculpatul s-a oferit să-i procure părţii vătămate spaţii comerciale în centrul oraşului S spaţii despre care a afirmat că puteau fi închiriate la un preţ rezonabil de la Mitropolie  Pentru a fi mai veridic în ceea ce afirmase, inculpatul invită partea vătămată ca împreună să se deplaseze la sediul mitropoliei unde  iau legătura cu consilierul DV I. Cu prilejul discuţiilor purtate, martorul DV le expune condiţiile în care spaţiile pot fi obţinute. Plecând de la această întâlnire, inculpatul solicită părţii vătămate, în mod repetat, diferite sume de bani despre care susţine că urmează să le dea consilierilor patriarhali cât şi mitropolitului reuşind în aceste condiţii să încaseze suma de 2000 euro.

Întrucât din discuţiile pe care le-au purtat pe parcursul timpului, inculpatul a luat la cunoştinţă că partea vătămată doreşte să-şi construiască în oraşul Vo pensiune, acesta s-a oferit să obţină, prin intermediul relaţiilor pe care le avea la Ministerul Finanţelor, suma de 800.000 euro din fondurile SAPARD, în condiţiile în care trebuia să primească şi el o cotă parte din suma ce urma a fi încasată. În vederea realizării acestui obiectiv, inculpatul solicită diferite sume de bani care au însumat în final 4000 lei, din care,  o parte urma a fi folosită pentru întocmirea documentaţiei necesare obţinerii fondului, iar o altă parte urma a fi înmânată funcţionarilor cu atribuţii de verificare şi aprobare a acestor fonduri.

În acest context inculpatul a convocat partea vătămată la Ministerul de Finanţe, ocazie cu care C P află că susţinerile inculpatului s-au dovedit a fi minciuni, motiv pentru care formulează plângere penală împotriva acestuia.

2. Cu aceeaşi ocazie inculpatul îl cunoaşte şi pe numitul T D I, administrator al firmei S.C. „O E” SRL Sibiu, căreia inculpatul i-a promis de asemenea că poate să obţină spaţii comerciale în zona centrală a S în baza influenţei pe care o are la Mitropolie. Pentru rezolvarea acestei probleme i-a cerut lui T D suma de 500 de euro, însă pentru că inculpatul a tergiversat rezolvarea problemei  suma nu a mai fost dată.

În cursul urmăririi penale inculpatul  F I nu a putut fi audiat, nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, fiind trimis în judecată în lipsă.

În cursul urmăririi penale au fost audiaţi părţile vătămate C P,  T D I, precum şi martorii C P Chiţiboi L D, Ts D I, GAC.

În faţa instanţei au fost citate cele două părţi vătămate, C P precizând că menţine constituirea de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale în sensul că doreşte recuperarea sumei de 2000 de euro, pe care ulterior a precizat-o în sensul că a dat 1000 euro pentru spaţiile comerciale si 4000 lei pentru fondurile SAPARD. Partea vătămată T a declarat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză, poziţie menţinută şi în faţa instanţei, şi de asemenea nici nu doreşte să participe în proces ca parte vătămată  motiv pentru care a fost audiat în cauză în calitate de martor.

Instanţa a încercat să ia o declaraţie inculpatului, însă acesta nu a fost găsit la ultimul domiciliu cunoscut , rezultând din mandatele de aducere că el nu mai locuieşte acolo de mulţi ani , motiv pentru care procedura a fost îndeplinită prin afişare la uşa Consiliului Local. Din verificarea evidenţelor Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanelor instanţa a constatat că inculpatul figurează cu domiciliul din Mediaş,  şi este posesor al unui act de identitate expirat din 2004 . De asemenea, s-au făcut verificări în sistemul penitenciar şi în aresturile din ţară, constatându-se că inculpatul nu figurează încarcerat.

În cauză au fost audiaţi partea vătămată C P, martorii T D I , C L , G A , I S si consilierul economic al Mitropoliei D V .

Din întreg materialul probator al cauzei tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

În luna noiembrie 2008 partea vătămată C P ce deţinea mai multe unităţi de alimentaţie publică pe raza municipiului S îl cunoaşte pe numitul F I prin intermediul unei angajate, numita G A C. La acea dată inculpatul i se prezintă părţii vătămate cu numele de A I susţinând că este preot şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Patriarhiei Române. În discuţiile purtate partea vătămată şi-a manifestat dorinţa de a închiria unele spaţii comerciale în zona centrală a oraşului S, spaţii ce sunt deţinute în marea majoritate de Mitropolie. Cu această ocazie inculpatul a afirmat că prin relaţiile pe care le are la consilierii economici ai Mitropoliei, şi chiar la mitropolit poate procura, în schimbul unor sume de bani diferite spaţii comerciale cu o chirie mai redusă. Dornic să-şi extindă activitatea C P este de acord cu propunerea inculpatului solicitându-i acestuia obţinerea a trei spaţii comerciale.

Pentru a întări încrederea părţii vătămate inculpatul s-a deplasat împreună cu aceasta la sediul Mitropoliei unde ia legătura cu martorul D V, care le explică procedura ce trebuie de urmat pentru obţinerea respectivelor spaţii, precum şi faptul că persoana ce se ocupă de problema spaţiilor comerciale este consilierul MP aflat în acel moment în concediu de odihnă. Înainte de drumul făcut la Mitropolie, cât şi ulterior inculpatul i-a cerut părţii vătămate diferite sume de bani, reuşind să încaseze 1500 de euro, bani pe care  a afirmat că ar urma să-i înmâneze unui funcţionar de la Mitropolie pentru finalizarea contractelor de închiriere.

Iniţial partea vătămată a predat inculpatului suma de 5oo de euro despre care acesta a afirmat că urma să-i dea mitropolitului , iar apoi inculpatul a cerut 1000 de lei şi 200 de euro afirmând că banii urmează să fie daţi martorului V D – consilierul economic al Mitropoliei.

Din întâlnirile avute cu C P, inculpatul F a luat la cunoştinţă că partea vătămată doreşte să finalizeze şi să amenajeze o pensiune a cărei construcţie era începută în oraşul V, însă îi lipsesc fondurile. Inculpatul s-a oferit ca prin intermediul relaţiilor pe care a susţinut că le are la Ministerul Finanţelor să obţină suma de 800.000 de euro din fonduri SAPARD, urmând să primească şi el o cotă parte din suma ce urma a fi încasată. În vederea realizării acestui obiectiv inculpatul a solicitat în diferite rânduri părţii vătămate mai multe sume de bani, C P predându-i acestuia aproximativ 4000 de lei (după cum susţine partea vătămată în denunţul formulat).

Tot pentru a da o notă de veridicitate susţinerilor făcute, după primirea sumei de bani mai sus-menţionate, inculpatul convoacă partea vătămată la sediul Ministerului de Finanţe, unde aceasta urma să semneze documentaţia necesară obţinerii fondului SAPARD. În realitate, această documentaţie nu exista iar persoana prezentată de către inculpat părţii vătămate ca fiind secretara de cabinet a ministrului finanţelor s-a dovedit a fi o minciună. În aceste condiţii, partea vătămată revine la domiciliu şi formulează plângere împotriva inculpatului.

2. În aceleaşi împrejurări în care inculpatul l-a cunoscut pe C P l-a cunoscut şi pe martorul T D I, care de asemenea şi-a manifestat dorinţa de a închiria spaţii comerciale ce aparţineau Mitropoliei. Inculpatul F s-a angajat şi faţă de acesta că în schimbul sumei de 500 de euro să  intervină pe lângă funcţionarii Mitropoliei pentru obţinerea respectivelor spaţii, precizând că suma de bani urmează a fi achitată celor ce urmau să aprobe închirierea spaţiilor. Pentru că inculpatul a tergiversat soluţionarea respectivei chestiuni şi pentru că martorul a observat că în ce priveşte aceeaşi problemă inculpatul nu a reuşit să o rezolve pentru partea vătămată C, banii respectivi nu au mai fost daţi.

Această stare de fapt a  rezultat din declaraţiile date de partea vătămată C în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei , din declaraţia martorului T  D I , care a asistat la mare parte din discuţiile avute de inculpat cu şi la predarea unor sume de bani,  în faţa martorului inculpatul susţinând că poate intervenii pe lingă funcţionarii Mitropoliei;  din declaraţia martorei C L soţia părţii vătămate  care a asistat la o parte din discuţii, a fost la Bucureşti la Ministerul de finanţe şi în prezenţa ei i s-au dat inculpatului o parte din bani; din declaraţiile martorei G A care a auzit discuţiile despre fondurile pentru pensiune şi a văzut când partea vătămată a înmânat inculpatului 1000 lei;  din declaraţiile martorului I S  care a asistat la discuţia în care inculpatul- îmbrăcat în haine preoţeşti şi partea vătămată în care cel dintâi îi cerea lui C P bani pentru a interveni la Mitropolie; precum şi din declaraţia consilierului economic al Mitropoliei D V .

 În ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă în dauna martorului T DI, săvârşirea acesteia a rezultat din declaraţia lui TD  ce s-a coroborat cu declaraţia luată părţii vătămate C P  care a fost de faţă când inculpatul i-a cerut acestuia suma de 300 de euro (). Infracţiunea de trafic de influenţă constă într-o variantă alternativă şi în pretinderea de bani de persoana ce lasă să se creadă că are influenţă, nefiind relevant dacă intervenţia s-a produs sau nu şi dacă banii au fost sau nu primiţi. Prin urmare s-a apreciat că şi în acest caz, deşi banii nu au fost efectiv daţi, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.

S-a apreciat însă că încadrarea juridică a faptelor aşa cum ele au fost anterior descrise în ce priveşte pe partea vătămată C P comportă discuţii, astfel:

Practica judiciară este constantă în sensul că infracţiunea de trafic de influenţă nu poate fi săvârşită în formă continuată, ea se consumă prin săvârşirea oricăreia din  acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare şi anume: primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionat, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. De aceea, pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora. Nu este relevant dacă intervenţia s-a produs ori nu, precum şi momentul în care aceasta s-a realizat – raportat la momentul săvârşirii uneia din acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii -, deoarece producerea intervenţiei nu este o condiţie pentru existenţa traficului de influenţă.

În situaţia în care cumpărătorul de influenţă a dat diferite sume de bani există o singură infracţiune de trafic de influenţă, nu în forma acţiunii continuate întrucât aceste acţiuni nu prezintă fiecare în parte elementele constitutive prevăzute de art. 257 C.p. ci o unitate naturală a infracţiunii.

Prin urmare în ce priveşte partea vătămată C P aau existat două infracţiuni astfel: o infracţiune de trafic de influenţă în formă simplă prev. de art. 257 al. 1 C.p. referitoare la  intervenţia pentru spaţiile comerciale aparţinând Mitropoliei şi o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1 şi 2 C.p. în ce priveşte fondurile SAPARD. A doua faptă nu poate fi considerată trafic de influenţă întrucât pentru ca elementele constitutive ale acestei infracţiuni să fie întrunite este necesar ca persoana a cărei influenţă se trafichează să fie competentă să săvârşească respectivul act. În cazul de faţă inculpatul a susţinut că poate obţine fonduri SAPARD prin influenţa pe care o are asupra unor funcţionari din cadrul Ministerului Finanţelor, însă acordarea fondurilor SAPARD nu sunt în competenţa Ministerului Finanţelor, ci în competenţa Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală potrivit O.U.G. nr. 13/1996 aprobată prin Legea nr. 198/2006.

În cazul infracţiunii de înşelăciune persoana care dă banii este de bună credinţă, fiind indusă în eroare de către făptuitor, pe câtă vreme beneficiarul traficului de influenţă urmăreşte obţinerea cu rea-credinţă a satisfacerii unui interes prin  coruperea sau influenţarea unui funcţionar, (în acest sens s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie prin decizia penală nr. 5438/2001).

Pe cale de consecinţă a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice faţă de actul de sesizare din infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită în formă continuată (în dauna lui C P) prevăzută de art. 257 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p. în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 al. 1 C.p. şi  infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 C.p.,ambele cu reţinerea art. 37 lit. b) Cod penal.

In drept:

S-a concluzionat ca fapta inculpatului F I de a pretinde şi de a primi diferite sume de bani de la partea vătămată C P lăsând să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor de la Mitropolie, pentru obţinerea unor spaţii comerciale cu contracte de închiriere încheiate în condiţii mai avantajoase, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 al. 1 C.p.

Fapta aceluiaşi inculpat de a induce în eroare pe partea vătămată C P, pretinzând că, în calitate de preot cu activitate în cadrul Patriarhiei , are influenţă asupra unor funcţionari de la Ministerul Finanţelor şi în acest fel i-ar putea obţine părţii vătămate fonduri SAPARD nerambursabile în sumă de 800.000 de euro, deşi Ministerul Finanţelor nu avea în competenţă acordarea acestor fonduri, şi de a pretinde părţii vătămate C sume de bani în realizarea acestei intervenţii, precum şi predarea efectivă a sumei de 500 de euro cu acest scop, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 1 şi 2 C.p.

Fapta inculpatului de a pretinde de la numitul T D I o sumă de bani pentru a interveni la Mitropolie în vederea obţinerii unor spaţii comerciale în condiţii mai avantajoase constituie infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 al. 1 C.p.

În ce priveşte individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, înşelăciunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar traficul de influenţă cu închisoarea de la 2 la 10 ani, faptul că inculpatul este recidivist postexecutoriu  (aşa cum a rezultat din fişa de cazier , condamnările lui anterioare fiind tot pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune în formă continuată şi trafic de influenţă, aşa încât putem aprecia că inculpatul s-a specializat în inducerea în eroare a unor persoane în scopul obţinerii pentru el a unor foloase materiale, şi probabil de multe ori făcând trafic de influenţă. S-a  avut în vedere şi faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, existând date că el are cunoştinţă de proces prin acea că prin intermediul surorii lui la termenul din 24 februarie 2010 şi-a angajat apărător ales.

Pentru aceste considerente i s-au aplicat inculpatului câte o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru cele două infracţiuni săvârşite în dauna părţii vătămate C P şi a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii în dauna martorului T D I, întrucât în ce priveşte această ultimă faptă instanţa a avut în vedere rezultatul produs şi anume faptul că infracţiunea s-a realizat doar în forma pretinderii de foloase materiale.

Faptele fiind concurente in baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.p.i s-a aplicat inculpatului F I pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare. Aplicarea sporului  a fost justificata de numărul de infracţiuni, de antecedenţa inculpatului, de modalitatea de comitere a faptelor.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 al. 2 C.p.s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b şi c C.pen., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 74/5.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin. 3 C.p.p., dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p. Recursul în interesul legii pronunţat de instanţa supremă în materie este în deplină concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c/a Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a şi lit. b C.p., respectiv, dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii.

Partea vătămată CP s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 de euro despre care a afirmat că a predat-o inculpatului atât pentru obţinerea spaţiilor comerciale, cât şi pentru obţinerea fondurilor SAPARD. Din declaraţiile martorilor G A C  şi I S ce au fost de faţă când inculpatul a primit bani de la partea civilă pentru obţinerea fondurilor SAPARD, martorei C LD  precum şi din declaraţiile părţii civile C, , Tribunalul a reţinut că în cauză s-a făcut dovada că partea civilă a dat inculpatului suma de 2000 de euro, din care 1500 de euro pentru traficul de influenţă la Mitropolie şi 500 de euro pentru obţinerea fondurilor SAPARD. De altfel la solicitarea instanţei apărătorul părţii civile  a precizat la termenul din 24.03.2010 că pentru spaţiile comercială s-a dat suma de 1500 euro iar pentru obţinerea fondurilor SAPARD 500 euro.

În cauză cu privire la suma de 1500 de euro s-au  aplicat dispoziţiile art. 257 alin. 2 cu raportare la art. 256 alin. 2 în sensul că acestea s-au  confiscat.

Prin urmare s-a  admis doar în parte acţiunea civilă formulată de CP, numai cu privire la suma dată de acesta inculpatului pentru obţinerea fondurilor SAPARD şi anume echivalentul în lei a sumei de 500 euro, pentru acestea fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

.  In baza art 37 lit. b) C.p., 39 C.p., a fost condamnat  inculpatul F I la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în dauna  lui T D I.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.p. i-a  fost aplicata inculpatului F I pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 C.p.i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b) C.p. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 257 al. 2 C.p. raportat la art. 256 al. 2 C.p. a fost confiscat de la inculpat echivalentul în lei a sumei de 1500 Euro.

A fost admisa în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C P şi a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestuia suma de 500 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri materiale.

Au fost respinse celelalte pretenţii ale părţii civile.

Domenii speta

Spete similare