Lipsa unui prejudiciu cert. Condamnarea inculpatului. Casare cu trimitere la instanţa de apel, pentru completarea probatoriilor

Decizie 565 din 24.10.2006


Prin sentinţa penală nr. 305 din 1 februarie 2006, Judecătoria Focşani condamnă pe inculpatul V.A. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2151 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sub supraveghere.

În fapt s-a reţinut că inculpatul V.A. în calitate de director economic la S.C.CAF S.A. nu a justificat suma cheltuită de 566.733.733 lei întocmind documente justificative nereale.

Împotriva sentinţei penale nr. 305/2006 a Judecătoriei Focşani în temeiul prev. de lege a declarat apel inculpatul V.A. şi partea civilă S.C.CAF S.A.

Inculpatul prin motivele de apel îşi susţine nevinovăţia solicitând achitarea pe motivul că părţii civile unde a lucrat nu i-a adus nici un prejudiciu.

La rândul său, partea civilă critică hotărârea instanţei de fond pe netemeinicie susţinând că pentru faptele comise inculpatul trebuie să efectueze o pedeapsă cu privare de libertate.

Prin decizia penală nr. 188 din 10 aprilie 2006, Tribunalul Vrancea a admis apelul a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă pentru soluţionarea corectă a laturii civile.

În motivarea soluţiei instanţa de apel a constatat că nu s-au stabilit în ce constă pretenţiile civile, care sunt probele, şi în ce măsură acestea sunt justificate şi dovedite.

De asemenea, se mai arată că instanţa de fond nu a analizat apărările inculpatului pe latură civilă.

Împotriva deciziei 188/2006 a Tribunalului Vrancea, inculpatul V.A. şi partea civilă S.C.”CAF” S.A. au declarat recurs.

Inculpatul susţine prin motivele de recurs nevinovăţia sa dar şi faptul că la dosar nu s-au depus înscrisuri importante cu privire la latura civilă şi pe care instanţele trebuiau să le cunoască solicitând achitarea sa.

Partea civilă nu a depus motive de recurs, dar a solicitat condamnarea acestuia întrucât prin activitatea sa, inculpatul i-a cauzat un prejudiciu important.

Curtea analizând probele de la dosar a constatat că recursurile declarate de inculpat şi partea civilă sunt fondate.

Instanţa de apel fiind investită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpat şi partea civilă a reţinut că pe latură penală, cauza a fost corect soluţionată, că pedepsele aplicate inculpatului aşa cum au fost individualizate vor fi în  măsură să-şi atingă scopul educativ.

Cu  privire la pretenţiile civile ale părţii vătămate, instanţa de apel  a constatat că nu sunt probe care să justifice prejudiciul invocat.

De asemenea se mai reţine că  instanţa de fond nu a analizat apărările inculpatului formulate pe latură civilă.

Instanţa  de apel soluţionând astfel  cauza,  a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit a apreciat că inculpatul  este vinovat pentru faptele deduse judecăţii, atâta timp  cât nu există un prejudiciu cert, dovedit şi susţinut  de probe, şi  nu un  prejudiciu  propus  de partea  civilă.

Soluţionând cauza în apel în modalitatea  reţinută, instanţa de control  nu a dat eficienţă disp.art.371  c.p.p. privind efectul devolutiv a apelului şi  limitele  sale.

Faptele  inculpatului afectând patrimoniul unei societăţi  sunt deci de natură economică,  aşa încât  stabilirea  vinovăţiei acestuia ţine în primul rând  de  dovezile din  care rezultă  că s-a  cauzat societăţii comerciale constituită parte civilă  un prejudiciu  cert  şi justificat prin  acte contabile  şi expertize de specialitate.

La dozarea şi individualizarea pedepsei  pe lângă criteriile prev.de art.72 c.p. se are în  vedere  valoarea prejudiciului creat  părţii păgubite, criteriu de primă importanţă în cazul infracţiunilor de natură economică.

Din  probe, aşa cum a constatat şi instanţa  de apel, latura civilă ca şi prejudiciul  propus de partea civilă  nu a  fost corect  stabilit ca şi dovedit prin acte justificative.

Instanţa de apel era obligată în baza art. 371  c.p.p. ca în afara  motivelor invocate de apelanţi şi  examinează cauza sub toate  aspectele.  Considerând însă că încadrarea juridică ca şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute  de instanţa  de fond,  fără ca latura  civilă să fi  fost dovedită cu acte justificative, s-a procedat greşit iar hotărârea  dată este netemeinică  şi nelegală.

Faţă de acestea  şi având în vedere disp.art.385/15 pct.2  lit.c c.p.p.  consideră  că instanţa de recurs corect a procedat, casând în totalitate decizia  instanţei de  apel şi trimiterea cauzei  spre  rejudecare la această instanţă.

În rejudecare,  instanţa de apel urmând  să  soluţioneze corect cauza atât sub aspectele laturii  penale cât şi a laturii civile.