Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. Inadmisibilitatea reţinerii circumstanţelor agravante cu ocazia rejudecării cauzei atunci când împotriva hotărârii pronunţate la judecata înfond în primul ciclu procesual a declarat apel doar inculpatul

Pin Sentinţa penală nr.116/22.02.2006 pronunţată în dosarul nr.269/2004, Judecătoria Însurăţei a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor Ş.G, Ş.I. şi H.S. din infracţiunile de furt calificat în formă continuată,prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi din infracţiunea de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi din infracţiunea de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a  Cod penal, pentru inculpatele B. V. şi M. M. din complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunile de complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată şi distrugere în formă continuată în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal  şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal, art. 75 lit. a  Cod penal, iar pentru inculpata M. N. din infracţiunile de complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal în complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 75 lit. a Cod penal

În această încadrare juridică a faptelor, instanţa de fond a condamnat pe inculpaţii Ş.G., Ş.I. şi H.S. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi de câte 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere în formă continuată.

Pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.G. şi Ş.I. au fost contopite în baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni, în total 3 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului Ş.G. pentru restul de 379 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 8/7.01.1998 a Judecătoriei Însurăţei, s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute 3 ani şi 6 luni închisoare. Pentru inculpatul Ş.I. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 480 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2135/28.09.1998 a Judecătoriei Brăila, s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 4 luni, urmând să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a interzis celor doi inculpaţi exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.

Inculpatul H.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în formă continuată, s-a constatat că această pedeapsă este graţiată conform dispoziţiilor art.1 din Legea nr.543/2002 şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din această lege referitoare la revocarea graţierii.

Pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, inculpatul H.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă pentru care instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere în baza dispoziţiilor art. 861 Cod penal, pe termenul de încercare de 6 ani fixat conform dispoziţiilor art. 862 Cod penal şi potrivit dispoziţiilor art.863 Cod penal a stabilit măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună, atrăgând atenţia inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru inculpatele B.V., M.M. şi M.N, au fost reţinute circumstanţele atenuante, prevăzute de art.74, art.76 şi art. 80 Cod pénal, şi a dispus condamnarea lor la amendă penală de 1.000 lei pentru săvârşirea de către inculpatele M.M. şi B.V. a infracţiunii de complicitate la infracţiune de distrugere în formă continuată şi ce de a treia  - M.N. – pentru complicitate la infracţiunea de distrugere în încadrările juridice stabilite potrivit dispoziţiilor art.334 Cod procedură penală. S-a constatat că aceste pedepse aplicate celor trei inculpate sunt graţiate potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr.543/2002 şi s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.7 din lege referitoare la revocarea graţierii.

Inculpatele B.V. şi M.M. au fost condamnate la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare fiecare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, iar inculpata M.N. la 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat. În baza art. 81 Cod penal instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor cu închisoarea aplicate celor trei inculpate, a fixat în sarcina acestora termene de încercare de câte 2 ani şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 82 Cod penal şi totodată a atras atenţia aspra dispoziţiilor art.83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept :

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, prin Rechizitoriul nr.668/P/2000, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Ş.G., Ş.I. şi H.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi distrugere în formă continuată, prevăzute de  art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2  Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a  Cod penal, a inculpatelor B.V. şi M.M. pentru  complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g  Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar inculpata M.N. pentru complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal

S-a reţinut că inculpaţii Ş.I., Ş.G. şi H.S. au sustras şi distrus, împreună pe timp de zi, în două rânduri, în cursul lunii aprilie 2000, ajutaţi şi de inculpatele B.V. şi M.M. în două rânduri, iar de inculpata M.N. la un singur act material, elemente componente ale sistemului de irigaţii de pe raza comunei Viziru aparţinând părţii civile SC X – Sucursala B, producând părţii civile un prejudiciu material de 73.011.847 lei.

Prin Sentinţa penală nr. 175/30.04.2002, pronunţată în dosarul nr.533/2001, instanţa a condamnat pe cei şase inculpaţi pentru săvârşirea faptele pentru care s-a dispus trimitere în judecată şi i-a obligat în solidar la plata sumei de 909.618.950 lei ROL solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri.

Această sentinţă a fost desfiinţată prin Decizia nr.615/6.12.2002 a Tribunalului Brăila prin care s-au admis apelurile celor şase inculpaţi şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru a efectua o cercetare judecătorească completă şi detaliată în raport de care să analizeze şi încadrarea juridică, respectiv dacă este aplicabilă şi lit. g a art. 209 Cod penal

Având în vedere faptele reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G. şi Ş. I. şi criteriile de individualizare, instanţa de fond, în rejudecare, a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracţiunile săvârşite şi având în vedere că acestea au fost comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a – 34 lit. b  Cod penal a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică instanţa de rejudecare a dispus schimbarea acesteia în cazul infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal, în sensul reţinerii circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. Cod penal fapta fiind comisă de şase persoane împreună.

În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru inculpaţii Ş.G. şi Ş. I. şi s-au contopit pedepsele aplicate acestora cu resturile rămase neexecutate din pedepsele aplicate acestora prin sentinţa penală nr. 8/1998 a Judecătoriei Însurăţei şi respectiv prin sentinţa penală nr. 2135/1998 a Judecătoriei Brăila dispunându-se ca aceştia să execute pedepsele cele mai grele la care s-a adăugat câte un spor de 2 luni.

Celor doi inculpaţi li s-a interzis exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e  Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.

În ce-l priveşte pe inculpatul H.S., instanţa de fond l-a condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere în formă continuată şi furt calificat în formă continuată, a constatat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de distrugere cade sub incidenţa dispoziţiilor art.1 din Legea nr.543/2002 privind graţierea unor pedepse şi a constatat graţierea, iar pentru pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată a dispus, în baza art. 861 Cod penal suspendarea executării sub supraveghere fixând termen de încercare potrivit prevederilor art. 862 Cod penal, măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte, atrăgând totodată atenţia asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei prevăzute de art.864Cod penal

Referitor la inculpatele B.V., M.M. şi M.N., instanţa de fond, având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal şi circumstanţele atenuante reţinute, a aplicat acestora pentru complicitate la infracţiunea de distrugere pedepse cu amenda penală coborâte sub minimul special şi totodată a constatat că aceste pedepse sunt graţiate prin Legea nr.543/2000 şi a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.7 din lege referitoare la revocarea graţierii.

Pentru complicitate la infracţiunile de furt calificat, fiecare inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal, s-a fixat termen de încercare potrivit dispoziţiilor art.82 Cod penal şi s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel toţii inculpaţii – respectiv Ş.G., Ş.I., H.S., L.M., M.N. şi B.V., precum şi partea civilă SC X – Sucursala B

Pin Decizia penală nr.289/13.10.2006, Tribunalul Brăila a admis apelurile declarate de inculpaţii Ş.I. şi Ş.G., a desfiinţat în parte sentinţa penală a Judecătoriei Însurăţei înlăturând din aceasta dispoziţia privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.e Cod penal inculpaţilor Ş.I. şi Ş. G..

S-au înlăturat totodată dispoziţiile din sentinţă privind latura civilă iar în baza art.14, art.346 Cod procedură penală şi art.998 Cod Civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC X – Sucursala B dispunându-se obligarea în solidar a inculpaţilor Ş.I., Ş.G., B.V., M.N., M.M. şi H.S. la plata către partea civilă a sumei de 73.011.847 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor M. N., M.M., B.V. şi H.S. şi s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs doar inculpatul Ş.I. însă acesta nu a invocat în scris, astfel cum prevăd dispoziţiile art.38510 pct.2 Cod procedură penală, motivele pentru care a înţeles să critice hotărârea tribunalului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat că există dubiu în ceea ce priveşte participarea acestuia la comiterea faptei şi a solicitat achitarea inculpatului în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.c Cod procedură penală.

Motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu nu poate fi primit câtă vreme la dosar există probe din care rezultă fără dubiu că inculpatul a participat alături de ceilalţi inculpaţi la sustragerea şi distrugerea unor piese componente ale unui sistem de irigaţie aflat în gestiunea părţii vătămate SC X – Sucursala B.

În acest sens sunt declaraţiile inculpaţilor Ş.G., H.S., B.V., M.M. şi M.N. dar şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului Ş.I., acesta recunoscând comiterea faptelor în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe de judecată.

De asemenea, inculpatul Ş.I. a arătat, cu ocazia unei reconstituiri efectuate în cursul urmăririi penale, modalitatea de săvârşire a faptelor astfel că declaraţiile sale ulterioare în care a negat comiterea infracţiunilor apar ca fiind nesincere şi urmează a fi înlăturate.

Prin decizia penală nr. 59/R din 05.02.2007 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de inculpat, dar pentru un alt considerent.

Analizând conţinutul actului de sesizare şi al hotărârilor pronunţate în cauză, în cele trei cicluri procesuale, Curtea a constatat că atât inculpatul Ş.I. cât şi ceilalţi cinci inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal fără reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art.75 lit.a Cod penal referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În primul ciclu procesual prin Sentinţa penală nr.175/30.04.2002, Judecătoria Însurăţei a menţinut această încadrare condamnându-i pe toţi cei şase inculpaţi la pedepse cu închisoarea pentru infracţiunea de distrugere fără reţinerea prevederilor art.75 lit.a Cod penal.

Cum această sentinţă a fost atacată cu apel doar de către inculpaţi nu şi de către procuror, instanţele care au rejudecat cauza aveau obligaţia să nu înrăutăţească situaţia acestora în virtutea principiului „non reformatio in pejus”.

Aşa fiind, Curtea constată că în mod nelegal a dispus instanţa care a rejudecat pentru a treia oară fondul cauzei reţinerea în sarcina inculpaţilor a prevederilor art.75 lit.a Cod penal, chiar dacă aceasta este încadrarea corectă a infracţiunii de distrugere care ar fi trebuit dată faptei încă din primul ciclu procesual, întrucât principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac primează în faţa principiului legalităţii şi aflării adevărului.

Este adevărat că prin sentinţa penală nr.116/22.02.2006 a Judecătoriei Însurăţei prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, au fost aplicate pedepse mai reduse pentru infracţiunea de distrugere decât cele aplicate prin Sentinţa penală nr.175/2002 a Judecătoriei Însurăţei, chiar după ce a fost reţinută o circumstanţă agravantă, însă simpla reţinere în încadrarea juridică a unei circumstanţe agravante înrăutăţeşte „de plano” situaţia inculpaţilor, aşa încât acest procedeu apare ca inadmisibil în lumina prevederilor art.372 Cod procedură penală, atunci când se aplică cu ocazia rejudecării unei cauze în propria cale de atac a inculpaţilor.

Faţă de cele mai sus arătate va admite recursul declarat de inculpatul Ş.I. şi întrucât efectele acestuia sunt favorabile şi celorlalţi inculpaţi le va extinde şi asupra acestora urmând ca în rejudecare să se înlăture din încadrarea juridică pentru infracţiunea de distrugere circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit.a Cod penal

Domenii speta

Spete similare