Soluţionarea greşită a cauzei pe fond, cu procedura de citare viciată faţă de una dintre părţile atrase în litigiu. Consecinţe.

MATERIE-

Drept procesual civil.

Soluţionarea greşită a cauzei pe fond, cu procedura de citare viciată faţă de una dintre părţile atrase în litigiu. Consecinţe.

Potrivit art. 85 Cod procedură civilă „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, sau de un funcţionar necompetent se vor declara bule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor…”.

(Decizia civilă nr.905/R/ 12 mai 2009;

 Dosar nr.9367/296/2000  a Curţii de Apel Oradea)

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 3871 din 11 aprilie 2001 pronunţată în dosar nr. 9367/2000, Judecătoria Satu Mare a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul R.I. împotriva pârâţilor S.S., S.M., Statul Român, prin Consiliul Local, B.F., F.C.E., I.S., căsătorit cu F.A., K.I.căsătorit cu K.E., şi în consecinţă a dispus dezmembrarea terenului cu suprafaţa de 1399 mp. de sub nr. top. 303 înscris în C.F. nr. 51 Ambud în parcele cu top. noi 303/1 în suprafaţă de 503 mp., 303/2 în suprafaţă de 896 mp.; a terenului cu suprafaţa de 1169 mp. de sub nr. top. 304 înscris în C.F. nr. 436 Ambud în parcele top. noi 304/1 cu suprafaţa de 744 mp., 304/2 cu suprafaţa de 425 mp.; a terenului cu suprafaţa de 511 mp. de sub nr. top. 306/1 înscris în C.F. nr. 326 Ambud în parcele top. noi 306/3 cu suprafaţa de 256 mp., 306/4 cu suprafaţa de 255 mp., conform expertizei întocmite de inginer M. V.; s-a constatat că pârâţii S.S.şi S.M. au construit pe parcela cu nr. top. nou 304/1 din C.F. nr. 436 Ambud o construcţie nouă din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, fundaţia beton, compusă din două încăperi cu suprafaţa de 150 mp., situată în Ambud, nr. 22, proprietatea extratabulară a acestora, dispunând notarea în cartea funciară; s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei de mai sus de la pârâţi, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat la 14.12.1999 şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate conform celor de mai sus.

S-a constatat că parcelele cu nr. top. nou 303/1 din C.F. nr. 51 Ambud, nr. top. 304/1 din C.F. nr. 436 Ambud, nr. top. 306/3 din C.F. nr. 326 Ambud, nr. top. 307/3 din C.F. nr. 249 Ambud, cuprinzând terenul de sub construcţii şi teren aferent acestora, se află în folosinţa reclamantului; nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la fila 7 din dosarul de fond, pârâţii au înstrăinat reclamantului o construcţie nouă din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, cu fundaţie de beton, formată din 2 încăperi.

Conform extraselor de carte funciară, terenul este proprietatea pârâţilor, iar potrivit expertizei construcţiile sunt amplasate pe parcela cu nr. top. nou 304/1, reclamantul având în folosinţă şi parcelele cu nr. top. 303/1, 306/3, 307/3.

Instanţa de fond a luat act de interogatoriile adresate pârâţilor, ca de mărturii ale acestora, raportat la celelalte probe administrate în cauză.

Faţă de cele de mai sus, prima instanţă a apreciat ca întemeiată acţiunea reclamantului şi în baza art. 111 Cod procedură civilă a admis-o conform dispozitivului sentinţei pronunţate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii S.S. şi S.M., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 319 din 17 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 9367/296/2000, s-a respins cererea de repunere în termen şi în consecinţă a fost respins apelul declarat de pârâţii S.S. şi S.M., fără cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei, tribunalul a reţinut următoarele:

Apelanţii au declarat cale de atac împotriva sentinţei civile nr. 3871 pronunţată în 11 aprilie 2001, fără să indice, conform dispoziţiilor art. 103 Cod procedură civilă, împrejurări mai presus de voinţa lor.

Susţinerea apelanţilor, că intimatul reclamant a indicat cu rea credinţă adresa lor, nu este fondată, având în vedere că intimatul reclamant a indicat adresa apelanţilor din Ambud, nr. 23, judeţul Satu Mare, menţionată în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare din 14.12.1999 încheiat între apelanţi, în calitate de vânzători, pe de o parte, şi intimatul reclamant R.I., în calitate de cumpărător, pe de altă parte.

Faptul că în intervalul de timp cuprins între 14.07.2000 – 11.12.2000 apelantul S.S. a fost arestat, aşa cum rezultă din biletul de liberare nr. 15564/2000 emis de D.G.P. – Penitenciarul Satu Mare, nu reprezintă o împrejurare care l-a împiedicat să exercite în termenul legal apel împotriva hotărârii instanţei de fond, deoarece la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond, respectiv 11 aprilie 2001, apelantul S.S. era în stare de libertate (11.12.2000).

În cursul procesului, instanţa de fond a dispus citarea acestuia şi din Penitenciarul Satu Mare, conform filelor 52, 61, fiind menţionată pe dispoziţia de transferare că a fost liberat la 11.12.2000 din penitenciar.

Reclamantul neputând identifica o altă adresă decât cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, instanţa de fond a dispus citarea apelantului, precum şi a soţiei acestuia, de la această adresă, în urma nerealizării procedurii de citare a apelanţilor factorul poştal făcând menţiunea „locuieşte la închisoare”, instanţa a dispus citarea din Penitenciarul Satu Mare. Pe dispoziţiile de transferare s-a menţionat că S.M. nu este la penitenciar, iar S.S. a fost liberat la 11.12.2000, după care s-a dispus citarea apelanţilor prin afişare la uşa instanţei.

Faţă de cele relatate mai sus, tribunalul a considerat că reclamantul a depus diligenţe pentru aflarea domiciliului apelanţilor, dar esenţial este, din punctul de vedere al temeiniciei cererii de repunere în termen, că apelanţii nu au putut invoca o împrejurare obiectivă mai presus de voinţa lor care i-a împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, ţinând cont de faptul că la data pronunţării hotărârii apelantul era în stare de libertate cu mult timp înainte.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea de repunere în termenul legal de declarare a apelului şi a respins apelul declarat ca tardiv introdus.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Ş.S. şi Ş.M., solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, la data judecării cauzei în fond, procedura de citare cu pârâţii nu a fost îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile legale.

Astfel, recurenţii susţin că instanţa nu a solicitat reclamantului să afle adresa lor, deşi la dosar erau depuse contracte din care rezultă datele lor de identificare, iar printr-o simplă cerere la Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei, se putea afla adresa lor, care, la data judecării cauzei, nu era cea indicată în acţiune.

Se mai susţine că, potrivit art. 95 Cod procedură civilă, atunci când reclamantul învederează că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face la uşa instanţei, iar citaţia se publică şi în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit, condiţii care în speţă nu au fost îndeplinite.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul R.I. a solicitat respingerea recursului civil de faţă, iar ceilalţi intimaţi nu şi-au exprimat poziţia în cauză.

Verificând recursul civil de faţă prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităţilor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 septembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamantul R.I. i-a chemat în judecată, alături de alţi pârâţi, şi pe Ş.S. şi Ş.M., solicitând printre altele, a se constata că aceştia din urmă i-au vândut construcţia nouă din cărămidă edificată pe terenul Statului Român, printr-un contract de vânzare – cumpărare încheiat cu pârâţii vânzători.

În faţa instanţei de fond, pârâţii recurenţi nu au fost prezenţi la nici unul din termenele fixate în cauză, aceştia fiind citaţi de la adresa indicată în contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 14decembrie 1999, depus în copie la fila 7 dosar fond, respectiv din Ambud, nr. 23, judeţul Satu Mare.

Pentru termenele fixate la 4 octombrie 2000, 18 octombrie 2000, 1 noiembrie 2000, 22 noiembrie 2000, la dosarul instanţei de fond, nu se regăsesc dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a pârâţilor recurenţi, iar pentru termenul din 6 decembrie 2000, s-a constatat de către factorul poştal că pârâţii Ş. M. şi Ş.S. nu locuiesc la adresa indicată (Ambud, nr. 23), făcându-se menţiunea pe fila de citaţie că aceştia sunt în penitenciar, motiv pentru care, la termenul de mai sus, instanţa a dispus citarea lor din Penitenciarul Satu Mare, cu dispoziţia de transferare, citarea fiind făcută însă fără datele personale.

Pentru termenul din 10 ianuarie 2001, Penitenciarul Satu Mare comunică instanţei că pârâta Ş.M. nu este în arest, iar în ceea ce-l priveşte pe Ş.S. acesta a fost liberat din Penitenciar, expirând prelungirea arestului preventiv la data de 11 decembrie 2000.

La următoarele termene din 17 ianuarie 2001, 7 februarie 2001, aceştia au fost citaţi la uşa instanţei, iar pentru termenul din 28 februarie 2001, fiind din nou citaţi de la adresa din contract, factorul poştal a făcut menţiunea pe filele de citaţie că, ambii pârâţi şi-au schimbat adresa, fiind plecaţi din ţară.

Citarea pârâţilor la adresa din Ambud, nr. 23 s-a făcut şi la termenul din 11 aprilie 2001, când instanţa a acordat cuvântul în fond, prezent fiind doar reprezentantul reclamantului, dată la care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3871/2001, a cărei comunicare cu pârâţii s-a făcut tot prin afişare şi tot la aceeaşi adresă, la data de 25 aprilie 2001 (filele 106 – 107 dosar fond).

Împotriva acestei sentinţei cei doi pârâţi au declarat apel la data de 22 octombrie 2008, arătând că nu au avut cunoştinţă despre existenţa litigiului, deoarece procedura de citare cu ei a fost viciată, pârâţii nelocuind la adresa indicată în acţiune.

Din adeverinţele depuse în dosarul instanţei de apel (filele 42 – 43), nr. 25 şi 26 din 12.11.2008, ambele emise de Consiliul Local– Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, rezultă că pârâţii Ş.S. şi Ş.M., în perioada anilor 1994 – 2003 au avut domiciliul în municipiul Satu Mare, Aleea Postăvaru, bl. 4, ap. 3, judeţul Satu Mare, adresă la care aceştia nu au fost citaţi în faţa instanţei de fond.

Este adevărat că reclamantul, în cererea de chemare în judecată, a indicat adresa pârâţilor din contractul de vânzare – cumpărare pe care acesta a susţinut că l-a încheiat cu ei, însă aşa cum s-a arătat mai sus, la această adresă pârâţii nu au fost găsiţi de agentul procedural, pentru nici unul din termenele fixate în cauză, ceea ce face verosimilă susţinerea acestora că, în perioada din litigiu nu au locuit la adresa respectivă.

Mai mult chiar, aşa cum s-a arătat deja, factorul poştal a făcut menţiunea pe filele de citaţie că pârâţii şi-au schimbat adresa, situaţie în care instanţa era obligată să-i pună în vedere reclamantului să identifice exact adresa celor doi pârâţi pe care a înţeles să-i cheme în judecată.

În speţă nu este vorba de incidenţa dispoziţiilor art. 98 Cod procedură civilă, respectiv de schimbarea domiciliului părţilor în timpul judecăţii, pârâţii, aşa cum rezultă din adeverinţele indicate mai sus, au avut domiciliul din anul 1994 până în anul 2003, în Satu Mare, Aleea Postăvaru, adresă pe care reclamantul era obligat să o identifice pentru citarea corectă a pârâţilor în cauză.

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de textul art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, respectiv nu a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a afla domiciliul pârâţilor, acesta limitându-se a indica adresa lor din contractul evocat deja mai sus, cu toate că avea datele lor de identificare şi putea să solicite Serviciului de evidenţă a persoanelor, datele necesare cu privire la domiciliul acestora.

Mai mult chiar, pentru termenul când s-a judecat cauza, pârâţii nici nu au mai fost citaţi prin publicitate la uşa instanţei, ci la aceeaşi adresă cu privire la care exista menţiunea factorului poştal că pârâţii nu mai locuiesc.

Procedura citării şi comunicării actelor de procedură este o instituţie fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii principiului dreptului la apărare, precum şi principiului contradictorialităţii.

Potrivit art. 85 Cod procedură civilă, „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 105 alin. (2), actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, se vor declara nule.

Citarea are ca scop încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului, pentru ca ea să se poată prezenta şi să-şi facă apărările pe care le consideră necesare. Atunci când se pretinde că partea a avut şi o reşedinţă, nu se poate conchide în acest sens, decât dacă s-a dovedit că cel în cauză a locuit efectiv la acea reşedinţă şi că locuirea, în ceea ce priveşte durata, a fost suficient de mare şi a avut un caracter de continuitate. Or, în speţă, nu s-a făcut această dovadă, iar din probe rezultă că domiciliul recurenţilor a fost la o altă adresă decât aceea la care au fost citaţi, împrejurări care fac ca procedura de citare să fie nulă.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la comunicarea hotărârii primei instanţe, care s-a realizat în aceleaşi condiţii, respectiv la aceeaşi adresă – Ambud, nr. 23.

Aşa cum s-a arătat deja, din dispoziţia cuprinsă în art. 95 Cod procedură civilă, precum şi din principiile generale aplicabile în materie, procedura citării prin publicitate are caracter de excepţie, ea fiind justificată de neputinţa în care se află reclamantul în ceea ce priveşte aflarea domiciliului părţii adverse.

Pentru a se recurge la procedura citării prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul să afirme că nu cunoaşte domiciliul pârâtului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să îi afle domiciliul, confirmându-şi eventual susţinerile cu probe corespunzătoare.

Or, în speţă, nici această dovadă nu a fost făcută.

Potrivit art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

Cum în speţă atât procedura de citare la termenele de judecată fixate în faţa primei instanţe, cât şi actul procedural al instanţei prin care a fost comunicată pârâţilor sentinţa, sunt lovite de nulitate, în mod greşit Tribunalul Satu Mare a apreciat ca tardiv introdus apelul declarat de către cei doi pârâţi, hotărârea atacată de către aceştia nu le-a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, motiv pentru care, Curtea apreciază că apelul este introdus în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de faţă, va casa decizia civilă nr. 319 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că va admite cererea de repunere în termenul de apel şi în urma admiterii apelului, va desfiinţa sentinţa civilă nr. 3871/11.04.2001 a Judecătoriei Satu Mare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ţinând cont de considerentele prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare