Extinderea folosintei chiriasului si asupra spatiului cu destinatie comerciala. Lipsa unui contract de închiriere. Restituirea în natura a spatiului neînstrainat conform Legii nr. 112/1995. ”Imobil nou” în sensul Legii nr. 10/2001.

Din interpretarea textului legal citat rezulta ca masurile reparatorii în echivalent se acorda doar în cazul în care constructiile aflate pe teren la data notificarii sunt constructii noi, structural diferite de cele preluate.

Constatând, în speta, ca imobilul identificat în raportul de expertiza ca fiind corpul B a suferit modificari doar la planseu, care a fost realizat pentru toata constructia si ca aceasta modificare, împreuna cu golurile de ferestre si de usi practicate la acest corp de cladire, cu scopul de a fi folosit unitar cu cladirea alipita lui – realizata prin edificarea unui grup sanitar, baie si hol – nu pot fi considerate modificari esentiale realizate pe orizontala, pe verticala sau în structura constructiei, instanta constata, contrar concluziilor nemotivate ale expertului, ca spatiul cu alta destinatie decât aceea de locuinta, corpul B, solicitat de reclamant, nu este în prezent o constructie noua care sa nu poata fi restituita în natura.

Prin cererea formulata la 22 noiembrie 2005 reclamantul F.R. a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Constanta, Primaria Muncipiului Constanta si Primarul Municipiului Constanta sa dispuna anularea dispozitiei nr. 2546/21.07.2005 si restituirea în natura a partii de imobil ramasa neînstrainata.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca imobilul din Constanta, str. P.M. nr. 10 a fost proprietatea sa si a fostei sotii, cumparat în anul. 1974. Imobilul a fost preluat abuziv de statul Român prin aplicarea succesiva a Decretului nr. 223/1974, în baza deciziilor nr. 509/5.11.1983 si nr. 482/5.12.1987 emise de fostul Consiliu Popular.

La aparitia Legii nr. 10/2001 a formulat notificare si a solicitat restituirea în natura a imobilului, dar pentru ca o parte din imbil fusese vânduta, a formulat si actiune în constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumparare nr. 28614/31.03.1997 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanta si sotii C.M. si D.I.

Instanta a apreciat corect ca Decretul nr. 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil pentru stat, dar a apreciat în raport de probele administrate ca pârâtii C. au fost de buna credinta la data perfectarii actului. Sentinta judecatoriei a fost mentinuta de instantele de apel si de recurs.

Prin dispozitia contestata i-a fost respinsa cererea de restituire a imobilului, apreciindu-se ca nu are calitatea de persoana îndreptatita pentru cota de ½ din imobil a fostei sotii, iar în ceea ce priveste cota preluata pe numele sau s-a considerat ca a primit un pret rezonabil drept despagubire.

A sustinut reclamantul ca în raport de sentinta civila nr. 2823/24.02.2003 a Judecatoriei Constanta prin care s-a stabilit ca imobilul a fost preluat fara titlu valabil, sunt incidente dispozitiile art. 2.1 lit. D din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 din 14.05.2003,unitatea notificata nu a respectat calificarea juridica respectiva si a emis o dispozitie nelegala.

De asemenea, în raport de dispozitiile art. 27 coroborat cu art. 4 si 12 din Legea nr. 10/2001, se putea emite dispozitie de restituire în natura pentru partea de imobil detinuta de Primarie si neînstrainata.

A mai aratat ca problema pretului primit pentru cota de ½ din imobil la plecarea sa din tara se poate rezolva prin rambursarea sumei primite în conformitate cu art. 12 din lege.

Cu privire la respingerea cererii de restituire a cotei de ½ apartinând fostei sotii, reclamantul a mentionat ca prin notificare a solicitat doar restituirea partii din imobil al carui proprietar este, astfel ca trebuia facuta aplicarea art. 4 alin. 1 din lege.

Prin întâmpinare, pârâtii au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Primariei Municipiului Constanta, iar pe fond au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratând ca nu cunosc hotarârile judecatoresti la care face referire reclamantul în actiune. În ceea ce priveste jumatatea de imobil care a fost preluata de la numita Feizula Talia prin decizia nr. 509/1983, aceasta nu a formulat notificare, iar reclamantul nu are calitatea de persoana îndreptatita. Cota reclamantului a fost preluata contra cost prin decizia nr. 482/1987, având în vedere aprobarea plecarii acestuia din tara. Se sustine ca, în acest caz, persoana a fost îndestulata din pretul primit sau avea vocatia de a fi îndestulata rezonabil daca înstraina imobilul respectiv înainte de manifestarea intentiei de a pleca din tara, astfel încât preluarea imobilului nu a fost abuziva.

Prin sentinta civila nr. 1197/22.06.2007 Tribunalul Constanta a admis contestatia formulata de reclamantul F.R., a anulat dispozitia nr. 2546/21.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta si a dispus restituirea în natura a spatiului cu alta destinatie decât aceea de locuinta, situat în Constanta, str. P.M. nr. 10 A si a suprafetei indivize de teren de 85,75 mp de la aceeasi adresa.

Instanta de fond a obligat reclamantul sa ramburseze suma de 17.383 lei reprezentând valoarea despagubirii primite, la care se adauga coeficientul de actualizare stabilit potrivit Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 stabilite prin HG nr. 250/2007 si a obligat Municipiul Constanta la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 700 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantul are calitatea de persoana îndreptatita, imobilul a carui restituire s-a cerut fiind preluat în mod abuziv.

Întrucât o parte din imobil, respectiv locuinta cu 2 camere, hol si dependinte, a fost înstrainat familiei C. printr-un contract de vânzare cumparare valabil, restituirea în natura se poate dispune numai pentru spatiul cu alta destinatie decât aceea de locuinta, aflat în administrarea RAEDPP Constanta conform HCLM nr. 296/24.07.2001 si pentru terenul în suprafata indiviza de 85,75 mp, aferente cotei reclamantului.

Instanta de fond a mai stabilit ca restituirea în natura a imobilului preluat de la reclamant presupune restituirea de catre acesta a despagubirii primite la preluarea imobilului, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii Municipiul Constanta, Primaria Municipiului Constanta si Primarul Municipiului Constanta solicitând instantei schimbarea hotarârii atacate si respingerea contestatiei.

Au sustinut apelantii ca reclamantul nu are calitatea de persoana îndreptatita sa ceara restituirea cotei de ½ din imobil apartinând sotiei sale, F.T., aceasta neformulând notificare de restituire a cotei sale indivize din bun. În aceasta privinta, solutia data prin dispozitia contestata este legala si ea trebuie mentinuta.

Cu privire la spatiul în suprafata utila de 28,92 mp, atelier în suprafata de 10,99 mp si teren aferent în suprafata indiviza de 85,75 mp, ce face parte din suprafata totala de 171,50 mp, instanta de fond a dispus restituirea catre reclamant a întregului imobil, desi acesta are un drept de proprietate doar asupra unei cote de ½ din imobil, cealalta jumatate apartinând sotiei sale.

Au mai sustinut apelantii ca imobilul nu a fost identificat corect si complet, expertiza tehnica efectuata la instanta de fond fiind realizata de expertul tehnic fara vizualizarea imobilului si fara posibilitatea de a stabili cu exactitate suprafetele de locuit, lucrarile de extindere si reparatiile sau îmbunatatirile care au fost aduse imobilului.

Identificarea corecta a imobilului ar fi determinat concluzia ca imobilul, format initial din doua corpuri de cladire, a suferit modificari majore în structura sa, în prezent imobilul prezentându-se ca un singur corp de casa cu destinatia de locuinta. Aceasta locuinta are fatada reamenajata cu materiale noi si nu mai exista posibilitatea de a diviza imobilul.

În apel, la solicitarea apelantilor, având în vedere criticile din motivele de apel referitoare la identificarea corecta a imobilului si a situatiei lui la data solutionarii notificarii, instanta a încuviintat în temeiul art. 295 alin.2 Cod procedura civila efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru a se stabili daca prin modificarile aduse imobilului acesta poate fi considerat un imobil nou, daca exista spatii libere si acestea pot fi restituite în natura, daca lucrarile realizate la imobil sunt anterioare sau ulterioare intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001 si daca au fost realizate în baza unei autorizatii de constructie.

Examinând legalitatea sentintei apelate în raport cu criticile formulate de pârâti si cu probele administrate în apel, instanta constata ca apelul este în parte întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la calitatea reclamantului de persoana îndreptatita la restituirea cotei din imobil care a apartinut fostei sotii, dna F.T., instanta retine ca, în adevar, la data formularii notificarii, reclamantul a solicitat restituirea în natura a întregului imobil din Constanta, str. P.M. nr. 10, întelegând prin aceasta sa i se restituie si cota care apartinea sotiei sale. Având în vedere ca, prin sentinta civila nr. 697 din 22 septembrie 1093, Judecatoria Constanta pronuntase divortul sotilor F. si ca nici un alt act de transmisiune între vii sau pentru cauza de moarte a cotei fostei sotii a reclamantului nu a fost invocat de catre acesta, în mod corect s-a sustinut ca reclamantul nu poate avea calitatea de persoana îndreptatita pentru cota ce a apartinut d-nei Feizula Talia, mandatul de administrare a bunurilor comune ale sotilor nemaiexistând în situatia desfacerii casatoriei.

Instanta de fond a observat corect însa ca, prin contestatia formulata, reclamantul F.R., modificând cererea formulata prin notificare, a solicitat numai cota ce i-a apartinut din imobilul în litigiu, respectiv cota de ½ din acesta, cota care a trecut în proprietatea statului contra cost, prin decizia nr. 482 din 5.12.1987 a fostului Consiliul Popular al Judetului Constanta. De aceea, nu se poate sustine cu temei ca reclamantul nu are calitatea de persoana îndreptatita sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de lege pentru cota ce i-a apartinut, iar nu pentru cota fostei sotii, critica din apel fiind neîntemeiata sub acest aspect.

Cererea de restituire în natura a privit numai partea de imobil neînstrainata catre tertii cumparatori C., respectiv spatiul comercial – pravalie, precum si terenul aferent acestui spatiu. Prin aceasta solicitare reclamantul a înteles, în virtutea principiului disponibilitatii în procesul civil, sa individualizeze cota sa de jumatate din imobil, chiar daca, valoric, aceasta parte de imobil este mai mica decât partea înstrainata catre tertii cumparatori.

În aceste conditii, cum solicitarea reclamantului s-a restrâns doar la o parte din imobil, care se încadreaza în cota de ½ din imobil ce i-a apartinut reclamantului, neîntemeiat se sustine ca reclamantul putea sa solicite doar ½ din partea neînstrainata, aceasta parte fiind, asa cum s-a aratat, chiar mai mica valoric decât locuinta înstrainata.

Criticile din apel sunt însa fondate sub aspectul determinarii cu exactitate a imobilului, având în vedere modificarile care s-au adus constructiilor pâna în prezent.

Din raportul de expertiza efectuat în apel de dl expert C.M. instanta retine ca partea din imobil solicitata de reclamant a fi restituita în natura se identifica pe schita anexa la raportul de expertiza ca fiind corpul B, cu o suprafata utila de 21,98 mp, care în prezent este folosita de familia tertului cumparator, C., prin extinderea locuintei cumparate.

Prin concluziile raportului de expertiza expertul a confirmat însa ceea ce instanta de fond a retinut corect din probele administrate în primul ciclu procesual, ca spatiul cu alta destinatie de locuinta, respectiv corpul denumit corp B în raportul de expertiza, nu a facut obiectul contractului de vânzare cumparare catre familia C., folosinta acestui spatiu de catre tertii cumparatori ai locuintei realizându-se fara nici un titlu.

Având în vedere noua configuratie a imobilului, respectiv faptul ca în prezent imobilul are un singur corp de cladire în loc de doua corpuri câte avea la data preluarii în proprietatea statului, instanta a solicitat lamuriri cu privire la data si modul în care s-au realizat transformarile imobilului, respectiv daca aceste transformari au fost realizate cu autorizatie de constructie si daca, prin efectuarea lor, imobilul este într-o asemenea masura transformat încât nu mai poate fi restituit în natura, fiind un alt imobil decât cel preluat.

Din probele administrate în apel, respectiv adresa nr. 1126/23.11.1988 a ICRAL Constanta, adresa nr. 2864/22.04.1988 a Consiliului Popular al Municipiului Constanta si Memoriul Justificativ întocmit în baza proiectului nr. 225/P/1988, rezulta ca în anul 1988 a fost autorizata extinderea locuintei din Constanta, str. Panait Mosoiu nr. 10, cu un grup sanitar, baie si hol si realizarea unei acoperiri unitare a constructiei, astfel încât sa se obtina o „legare” a celor doua corpuri de cladire.

Situatia juridica ce rezulta din documentele precizate anterior se regaseste si în fapt, descrierea imobilului prin expertiza realizata de dl C.M. fiind întocmai cu autorizarile din anul 1988.

Concluzia ce s-ar desprinde din situatia prezentata este aceea ca imobilul solicitat de catre reclamant pentru restituire în natura, respectiv corpul B din imobil, a suferit modificari minime, respectiv înlocuirea acoperisului cu un altul care a fost realizat pentru întreaga constructie si practicarea unor goluri de usi si geamuri cu scopul de a fi folosit de catre beneficiarul folosintei constructiei corpului A.

Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate în mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana îndreptatita va obtine restituirea în natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Din interpretarea textului legal citat rezulta ca masurile reparatorii în echivalent se acorda doar în cazul în care constructiile aflate pe teren la data notificarii sunt constructii noi, structural diferite de cele preluate.

Constatând, în speta, ca imobilul identificat în raportul de expertiza ca fiind corpul B a suferit modificari doar la planseu, care a fost realizat pentru toata constructia si ca aceasta modificare, împreuna cu golurile de ferestre si de usi practicate la acest corp de cladire, cu scopul de a fi folosit unitar cu cladirea alipita lui – realizata prin edificarea unui grup sanitar, baie si hol – nu pot fi considerate modificari esentiale realizate pe orizontala, pe verticala sau în structura constructiei, instanta constata, contrar concluziilor nemotivate ale expertului, ca spatiul cu alta destinatie decât aceea de locuinta, corpul B, solicitat de reclamant, nu este în prezent o constructie noua care sa nu poata fi restituita în natura.

In legatura cu acest spatiu, instanta de fond a retinut corect ca el nu a facut obiectul contractului de vânzare cumparare încheiat de sotii C. în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, astfel încât fiind un imobil liber din punct de vedere juridic, el face obiectul restituirii conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.

Chiar daca solutia, în esenta, nu difera de solutia fondului, corecta din perspectiva analizei temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate prin contestatie, fata de determinarile noi efectuate prin expertiza administrata în apel la solicitarea apelantilor pârâti, modificarea se impune cu privire la determinarea exacta a spatiului care se restituie reclamantului, respectiv a terenului aferent acestuia, dat fiind ca potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicata, dispozitia sau hotarârea judecatoreasca de aprobare a restituirii în natura face dovada proprietatii persoanei îndreptatite asupra bunului restituit.

Constatând, în speta, ca imobilul identificat de expertul C.M. ca fiind corpul B are o suprafata de 21,98 mp, instanta dispune restituirea în natura a acestui imobil, colorat cu rosu în schita anexa la raport, precum si a terenului de sub aceasta cladire.

Retinând, în acelasi timp, ca din întregul teren preluat de la sotii F., cota reclamantului de 85,75 mp nu poate fi restituita în întregime în natura, terenul liber de 49 mp ce constituie curtea imobilului fiind afectat accesului în locuinta al tertilor cumparatori C., care au o vocatie la atribuirea terenului conform prevederilor Legii nr. 112/1995, instanta stabileste ca pentru diferenta de teren de 63,77 mp reclamantului i se cuvin despagubiri conform art. 1 alin.2, art. 10 alin.1 si 10 din Legea nr. 10/2001.

Se mentine conditionarea restituirii în natura a bunului de restituirea de catre reclamant a despagubirilor primite, proportional cu partea din imobil restituita în natura si cu despagubirile pe care reclamantul urmeaza sa le primeasca pentru diferenta de teren nerestituita în aceeasi modalitate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedura civila, se admite apelul si schimbata în parte sentinta, iar în conformitate cu prevederile art. 276 Cod procedura civila, intimatul va fi obligat la cheltuieli de judecata proportional cu pretentiile admise în apel.

Domenii speta

Spete similare