Notificare în baza Legii nr. 10/2001. Condiţii de sesizare a persoanei notificate

Este legal investit deţinătorul imobilului cu soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 chiar dacă aceasta nu a fost formulată prin executorul judecătoresc, însă cuprinde suficiente elemente pentru identificarea persoanei ce se pretinde îndreptăţită, a persoanei notificate, a imobilului solicitat şi a valorii acestuia.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 647 din 24 aprilie 2013, F.Ş.

Prin sentinţa civilă nr. 3362/17.12.2012 pronunţată în rejudecare de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2642/55/2009* a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.G.C. şi B.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar pentru despăgubiri întemeiate pe Legea nr.10/2001; a fost obligat pârâtul Municipiul Arad prin Primar să emită o dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005 pentru cele două imobile în litigiu.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că reclamanţii B.G.C. şi B. M. au chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului Arad şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele a le recunoaşte şi a le achita suma de 1.036.792 lei RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilelor identificate în CF.

În motivare, au arătat că imobilele au fost trecute abuziv în patrimoniul statului român fără despăgubiri.

Tribunalul Arad a stabilit următoarele:

La data de 26.11.2001, conform adresei de la fila 37 dosar, înăuntrul termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, antecesorii reclamanţilor al căror drept de proprietate este dovedit cu copiile de carte funciară de la dosar au înaintat Primăriei Municipiului Arad un înscris prin care au solicitat aplicarea Legii nr. 10/2001 în privinţa imobilelor proprietatea lor.

Prin acest înscris s-a arătat faptul că pentru grădina aferentă imobilelor nu au primit nici o despăgubire; doar pentru construcţii au primit suma totală de 100.680,20 lei, iar în locul fostei lor case, în prezent demolate, este construit un bloc cu 4 etaje.

În cauză, s-a format dosarul nr. 28998/26.11.2001; este adevărat că nu s-a depus notificarea prin executorul judecătoresc, însă Primăria nu le-a dat nici un răspuns în legătură cu acest înscris.

Antecesorii reclamanţilor au depus ulterior un alt înscris cu acelaşi conţinut, formându-se dosarul nr. 35324/14.09.2005.

Raportat la aceste înscrisuri, tribunalul a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pentru nerespectarea de către reclamanţii B.G.C. şi B.M. a procedurii administrative prevăzute de art. 22 din Legea nr.10/2001.

Pe fond, din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată şi a dispus conform celor mai sus-arătate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen Municipiul Arad prin Primar care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.

În motivare a invocat că simpla solicitare formulată de antecesorii reclamanţilor, direct şi nu prin executor judecătoresc, nu respectă procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

A invocat neobservarea de către prima instanţă a împrejurării că pârâtul a răspuns prin adresa nr. 28998/07.12.2001 solicitării antecesorilor reclamanţilor, îndrumându-i pe aceştia să depună notificare prin executor judecătoresc.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 3041 C. pr. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ., văzând şi normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut următoarele:

Corespunde realităţii că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data sesizării pârâtului de către antecesorii reclamanţilor prevăd că notificarea formulată în baza acestei legi se comunică prin executor judecătoresc şi că notificatorii nu au respectat această formalitate.

Se observă însă că Legea nr. 10/2001 a fost adoptată în scopul reparării prejudiciilor suferite de foştii proprietari, abuziv deposedaţi de bunuri în perioada de referinţă a legii, astfel că dispoziţiile sale trebuiesc interpretate în favoarea celor îndreptăţiţi la măsuri reparatorii.

Pe de altă parte, manifestarea de voinţă trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice pentru ca finalitatea adoptării legii să fie realizată.

Mai mult, Legea nr. 10/2001 nu prevede sancţiunea decăderii persoanei ce se pretinde îndreptăţită din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în sensul legii în situaţia în care notificarea nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc, astfel că sus-menţionata cerere a antecesorilor reclamanţilor, înregistrată la pârât, cuprinzând elemente de identificare a persoanei îndreptăţite, a imobilului şi a valorii despăgubirilor primite la data exproprierii poate fi asimilată cu o notificare în sensul art. 22 (fost 21) din lege, fiind indiferent că pârâtul ar fi îndrumat petenţii să formuleze o nouă notificare, prin executor judecătoresc.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., 3041 C. pr. civ., instanţa a respins recursul pârâtului.

Domenii speta

Spete similare