Prioritatea reintegrării copilului în familie – incidenţa art.54 alin.3 din legea nr.272/2004

Decizie 96 din 10.05.2006


Prin sentinţa civilă nr.1491 din 20 mai 2005 a Judecătoriei Rădăuţi s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâtului M.M.

S-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi din culpă comună şi  s-a încuviinţat ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

S-au încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorii M.A. născut la 24 octombrie 1989 şi M.C. născut la 22 iulie 1991, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere până la majoratul minorilor.

Apelul declarat de pârât a fost respins prin decizia civilă nr.812 din 2 mai 2006 a Tribunalului Suceava.

Recursul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr.141 din 5 iulie 2006 prin care s-a modificat în totalitate decizia civilă nr.512 din 2 mai 2006 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare s-a admis apelul pârâtului, s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr.1491 din 20 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuţi în sensul că minorii au fost încredinţaţi spre creştere şi educare pârâtului.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor şi reclamanta a fost obligată să plătească minorilor câte 50 lei lunar cu acelaşi titlu, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a reţinut că dispoziţiile art.42 respectiv ale art.97 şi următoarele din Codul familiei nu stabilesc în concret care sunt criteriile pentru încredinţarea copiilor minori unuia sau altuia dintre părinţi. Aceste criterii nu pot fi rezumate însă doar la posibilităţile materiale ale părinţilor aşa cum a reţinut instanţa de fond ci trebuie avută în vedere şi vârsta copiilor, gradul de ataşament şi posibilităţile fiecărui părinte de a se ocupa de creşterea şi educarea copiilor.

Minorii au vârste destul de mari care nu reclamă neapărat prezenţa mamei care aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză este oricum plecată în străinătate.

De altfel ei şi-au exprimat dorinţa de a rămâne cu tatăl lor, acesta fiind un argument al afecţiunii pe care o poartă acestuia.

Menţinerea măsurii încredinţării minorilor reclamantei ar constitui o soluţie formală care oricum nu s-ar putea executa, minorii fiind de mai mult timp în îngrijirea tatălui.

(decizia civilă nr.141 din 5 iulie 2006)