Stabilire program vizitare minor

Stabilirea unui program care să permită o relaţie reală şi efectivă între băiat şi tatăl său este necesară pentru a nu afecta procesul de dezvoltare şi maturizare a copilului, proces ce presupune recunoaşterea imaginii paterne şi sentimentul  de siguranţă şi autoritate conferite de prezenţa paternă. Înfiriparea unei astfel de relaţii tată-fiu prin exercitarea dreptului de vizită la domiciliul mamei şi a bunicii paterne nu este posibilă datorită animozităţilor existente între foştii soţi.

Decizia civilă nr. 560/R/07.12.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 7946/233/2008 pe rolul Judecătoriei Galaţi  reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta C.V.T. solicitând ca în baza probelor ce va administra să se dispună obligarea pârâtei de a-i permite să păstreze legăturile personale cu minorul C.Ş. născut din relaţia de căsătorie cu pârâta, cu stabilirea unui program de vizitare al minorului, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar din căsătorie a rezultat minorul C.Ş. născut la data de 27 aprilie 2005, că în prezent este divorţat de pârâtă conform sentinţei civile nr. 5392  pronunţată de Judecătoria Galaţi, minorul fiind încredinţat pârâtei spre creştere şi educare.

Reclamantul a mai arătat că minorul locuieşte împreună cu pârâta, care îi interzice sub diferite pretexte să păstreze legăturile personale cu el şi să contribuie la creşterea şi educarea lui.

Reclamantul a solicitat să i se permită să păstreze legăturile părinteşti cu minorul în modalitatea precizată prin acţiune, respectiv:  două săptămâni în perioada vacanţei şcolare de vară şi a concediului său de odihnă, în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an, a doua zi de paşti şi de crăciun, pe data de 27 aprilie a fiecărui an, respectiv de ziua de naştere a minorului.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu modalitatea de vizitare a minorului solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, precizând că nu este de acord ca acesta să ia minorul la domiciliul său,  până la prezenta acţiune reclamantul nu s-a interesat deloc de minor, care nici nu îl cunoaşte bine. Pârâta a precizat că este de acord ca reclamantul să viziteze minorul sâmbăta sau duminica, la domiciliul ei sau al bunicii materne.

Prin sentinţa civilă nr. 102/09.01.2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.I. şi a fost obligată pârâta să permită reclamantului C.I. a avea  legături personale cu minorul C.Ş., născut la data de  27.04.2005, astfel: două săptămâni pe perioada vacanţei şcolare şi prima sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că minorul C.Ş. este fiul părţilor rezultat din relaţia de căsătorie a acestora, că prin sentinţa civilă nr. 5392/2008 a Judecătoriei Galaţi s-a pronunţat divorţul părţilor, iar pârâta se sustrage de a-i permite reclamantului să păstreze legăturile personale cu minorul.

Instanţa a mai reţinut că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză la domiciliul reclamantului rezultă că acesta are condiţii bune de creştere şi de a asigura domiciliul temporar al minorului pe durata vizitei şi faţă de această situaţie şi având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. 3 şi 97 alin. 1 din codul familiei a considerat că acţiunea este întemeiată în parte, respectiv în sensul de a permite luarea minorului la domiciliul reclamantului două săptămâni în perioada vacanţei şcolare de vară şi în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni din an.

Prin decizia civilă nr.165/2009 a Tribunalului Galaţi s-au admis ambele apeluri, a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr.102/09.01.2009 a Judecătoriei Galaţi şi, în consecinţă, instanţa a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orale 10 până duminica orele 17.

-a doua zi de Paşti şi Crăciun, de la 10 la 17, în data de 27 aprilie a

anilor pari şi în data de 28 aprilie a anilor impari între orele 10-17, pe perioada vacanţei de vară între 15 şi 31 a fiecărui an.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. 3 din codul familiei părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Acest drept este în deplină concordanţă şi cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecţia şi echilibrul emoţional conferite de prezenţa figurii paterne în viaţa sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual de prezenţa celuilalt părinte.

In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 16 al 1 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copiii care au fost separaţi de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusa în condiţiile legii, au dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil, părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.

În condiţiile în care reclamantul prezintă suficiente garanţii morale şi materiale, manifestă interes pentru menţinerea relaţiei cu fiul său, tribunalul apreciază că programul stabilit de prima instanţă limitează în mod nejustificat exercitarea dreptului acestuia de a avea legături personale cu copilul, împotriva interesului copilului.

Rezultă din actele depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor audiaţi că minorul C.Ş. are unele probleme de sănătate, în sensul că prezintă deficit imun - sensibilitate alergică, tulburări de hidratare celulară prin aport insuficient de lichide, deficit de oxigenare la nivel cerebral, avitaminoze şi deficit de minerale şi a fost diagnosticat în diferite perioade cu bronşită acută astmatiformă, amigdalită, otită.

Tribunalul a apreciat că această situaţie nu constituie un motiv pentru ca reclamantul să nu poată lua copilul la domiciliul său, având în vedere că recomandările medicilor pot fi respectate şi de către reclamant, după cum acesta poate asigura şi administrarea tratamentului prescris de medici pentru copil.

Sunt de înţeles din punct de vedere emoţional temerile pârâtei în legătură cu starea sănătăţii copilului său, însă aceasta trebuie să manifeste încredere şi în capacitatea tatălui de a avea grijă de copil; situaţia relevată de pârâtă în sensul că minorul a fost dus la spital întrucât bunicii paterni i-au dat să mănânce peşte congelat este una izolată şi accidentală şi nu este de natură a dovedi lipsa de supraveghere a copilului de către reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă care a criticat decizia sub următoarele aspecte:

-instanţa nu a motivat de ce a respins solicitarea ca vizitarea minorului

să se facă în prezenţa sa şi a bunicii materne, întrucât reclamantul nu e suficient de ataşat de minor, iar copilul se simte timorat în prezenţa tatălui datorită comportamentului acestuia.

-copilul are o vulnerabilitate specială la factorii alergeni şi de aceea

doreşte să-l protejeze în mod special;

-programul stabilit a doua zi de Paşti şi de Crăciun îi îngrădeşte

posibilitatea de a pleca în vacanţe.

Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs instanţa a reţinut următoarele :

Deşi reclamantul nu a încadrat criticile sale în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, dezvoltarea motivelor atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind respectarea interesului superior al minorului.

Astfel, Convenţia privind Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr.44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, recunoaşte copilul ca un subiect de drepturi şi libertăţi fundamentale şi asigură faptul că toate acţiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile şi interesele specifice copilului. Art.9 pct.3 din Legea nr.18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinţi de a întreţine relaţii personale şi contacte directe în mod regulat cu aceştia. De asemenea, potrivit art.16 alin.1 şi 2 din Legea nr.272/2004: „copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia, ca rezultat al unei măsuri judiciare, are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiilor când acesta contravine interesului superior al copilului”. Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitată de instanţă „dacă există motive temeinice care pot pune în pericol dezvoltarea psihică, intelectuală, morală sau socială a copilului”. Standardele mai sus menţionate sunt instrumente esenţiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectaţi de separarea părinţilor prin proceduri judiciare.

In speţă, instanţa de apel a reuşit să stabilească un program care să permită o relaţie reală şi efectivă între băiat şi tatăl său, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare şi maturizare a băiatului, proces ce presupune recunoaşterea imaginii paterne şi sentimentul de siguranţă şi autoritate conferite de prezenţa paternă.

Vizitarea copilului în prezenţa mamei şi a bunicii materne nu ar permite dezvoltarea unei relaţii calde şi apropiate între cei doi, deoarece e evident că relaţiile dintre foştii soţi sunt încă încordate şi ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăşi animozităţile dintre ei pentru a crea atmosfera destinsă necesară minorului.

Boala de care suferă minorul îl face vulnerabil şi e normal ca mama să fie îngrijorată de starea sănătăţii copilului ei, dar aceasta nu înseamnă că tatăl nu poate să se îngrijească şi el să-i administreze tratamentul şi să-l ferească de alergeni în perioada în care îl are în îngrijire.

In ceea ce priveşte fragmentarea programului de Crăciun şi de Revelion, stă în puterea părinţilor lui C.Ş., ambii intelectuali să se comporte civilizat şi să se respecte reciproc, să renunţe la şicane pentru binele copilului lor şi pentru liniştea fiecăruia.

 Din aceste considerente, având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare