Infracţiune de evaziune fiscală. Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală

Decizie 347 din 23.05.2007


Infracţiune de evaziune fiscală. Disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală.  Nelegalitate.

Infracţiunea de evaziune fiscală , fiind o infracţiune de rezultat, stabilirea existenţei  prejudiciului şi întinderii acestuia  prezintă importanţă  pentru corecta  rezolvare a  acţiunii penale, sub aspectul  stabilirii gradului  de pericol social concret al infracţiunii  puse în discuţie, astfel încât disjungerea  acţiunii civile  de acţiunea penală  nu poate asigura o  tranşare  corectă a acesteia  din urmă.

Secţia  penală – Decizia penală nr. 347/23  mai 2007

Prin sentinţa penală nr. 894/1.08.2006 a Judecătoriei  Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat  la art. 10 lit. b Cod procedură  penală cu  art. 13 Cod penal a fost achitat inculpatul D.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii  prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994  cu art. 41 al.2 Cod penal.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu  art. 41 al. 2 şi a art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor  prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani iar inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani  pentru aceeaşi infracţiune.

În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor  aplicate  inculpaţilor  sub  aspectul laturii civile, s-a disjuns  acţiunea  civilă formulată de D.G.F.P.S. pentru 2 infracţiuni  prevăzute de art. 13  din Legea nr. 87/1994.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond  a reţinut în esenţă  că inculpaţii în calitate de asociaţi şi administratori ai S.C. „B. C.” SRL şi respectiv SC „M.C.” SRL au omis cu bună ştiinţă evidenţierea în actele contabile ale firmelor, în perioada 1991-2001 a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate în scopul diminuării şi neplăţii impozitului.

Prin decizia penală nr. 44/23.02.2007 a Tribunalului  Sibiu  s-a admis apelul declarat de inculpaţii D.M. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 894/2006 a Judecătoriei Sibiu,  aceasta fiind desfiinţată  în parte  în ce priveşte executarea pedepsei accesorii, în sensul suspendării  executării acestei  pedepse  în temeiul art. 71 al.5 Cod procedură  penală.

Împotriva  deciziei  au declarat recurs în termen inculpaţii M.M. şi D. M., solicitând casarea hotărârilor atacate, iar în urma rejudecării  achitarea lor în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la  art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Recursul este fondat, pentru considerentele expuse mai jos.

Prin sentinţa penală  nr. 894/2006 a Judecătoriei Sibiu  instanţa de fond a disjuns acţiunea civilă formulată de DGFP Sibiu pentru 2 infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu  art. 41 al. 2 Cod penal.

Potrivit art. 347 Cod procedură penală instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale.

În speţă, instanţa de fond, a dispus  în mod greşit disjungerea şi rezolvarea separată a acţiunii civile în condiţiile art. 347 Cod procedură  penală, de vreme ce infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 fiind o infracţiune de rezultat stabilirea existenţei sau inexistenţe prejudiciului, a întinderii acestuia prezintă importanţă în corecta rezolvare a acţiunii penale sub aspectul stabilirii gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, de care trebuie să se ţină seama la individualizarea pedepsei.

Recursul a fost admis, iar în baza art. 385/15  pct.2 lit. c  Cod procedură penală, raportat la 385/9  pct. 10 Cod procedură penală, hotărârile  au fot casate  cu  consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, acţiunea civilă urmând a fi alăturată acţiunii penale în cadrul  procesului penal.