Pensii militare. Actualizarea acestora. Baza de calcul.

Pensii militare. Actualizarea acestora.  Baza de calcul.

Art.24 din OUG nr.77/2007 şi  aprobat  prin Legea  nr.14/2008;

art 25, 48, 78 din L.164/2001

Pensia militară de stat stabilită şi actualizată în condiţiile legii, nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei.

Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de conflicte

de muncă şi asigurări sociale – decizia nr.

1938 din 22 octombrie 2009.

Prin acţiunea introductivă reclamanta U.D. a solicitat obligarea Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi să-i plătească sporurile de vechime, mobilitate şi confidenţialitate, cu daune morale, urmare încadrării sale în calitate de consilier juridic cu jumătate de normă şi respectiv normă întreagă.

Pârâta a formulat întâmpinare – reconvenţională solicitând restituirea sumelor încasate necuvenit în baza clauzelor de confidenţialitate, mobilitate şi neconcurenţă, plus sporul de vechime.

În final reclamanta a solicitat obligarea pârâtei şi la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2006, care  nu i-a fost plătită.

Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1534 din 19 octombrie 2007 a admis în parte acţiunea introductivă şi cea precizată, precum şi cererea reconvenţională, obligând universitatea pârâtă să plătească reclamantei sporurile de mobilitate de 25% din salariul de bază şi cel de concurenţă de 50% ca şi sporul de vechime şi indemnizaţia pentru concediul de odihnă neefectuat pentru perioada 2004-2006, iar reclamanta să restituie pârâtei indemnizaţia de neconcurenţă pentru o parte din perioada plătită care se poate acorda doar pentru perioada de 6 luni după încetarea raportului de muncă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, iar cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Ploieşti prin încheierea din 2 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia civilă nr. 1176 din 27 mai 2009, a respins recursul declarat de reclamantă şi a admis pe cel al pârâtei, modificând în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei să-i plătească reclamantei indemnizaţia de concediu începând cu 22 iunie 2004 în  raport de funcţia de bază.

Pentru a pronunţa soluţiile arătate s-a reţinut în esenţă că sporul de neconcurenţă nu poate fi acordat decât după încetarea raporturilor de muncă dintre salariat şi angajator conform art. 21 alin.(1) din Codul muncii şi numai dacă în contract sunt prevăzute în concret activităţile interzise pentru salariat, iar în speţă clauza de mobilitate a fost negociată şi convenită de părţi, reclamantei cuvenindu-i-se acest spor ca şi sporul de vechime ce a fost stabilit conform dispoziţiilor legale.

Referitor la indemnizaţia pentru concediu odihnă pentru perioada în litigiu s-a reţinut că aceasta se cuvine reclamantei-pârâte pentru perioada în litigiu, dar numai în raport de funcţia de bază, nu cumulat cu alte funcţii deţinute de salariat ţinând seama de disp.art. 145 din Codul muncii.

Domenii speta

Spete similare